CONSTANȚA, SAU DESPRE IZOLAREA UNUI ORAȘ-PORT.
Dumnezeu a binecuvântat Constanța!
Rotițele economiei mondiale se învârt în jurul orașelor-port. Ele sunt cele mai dezvoltate orașe din lume, de obicei mai dezvoltate decât capitalele statelor lor.
Și, totuși, de ce nu-și fructifică Constanța avantajul de a fi cel mai mare oraș-port din estul Europei? Pentru că, din păcate, timp de 30 de ani orașul Constanța și-a gândit dezvoltarea în termeni “micro” și nu “macro”.
Portul Constanța are o capacitate de operare uriașă, iar Constanța și zona metropolitană se află în hinterlandul imediat. Dar avantajul natural n-a fost mai deloc luat în considerație de administrațiile locale.
Infrastructura rutieră și feroviară precară a României poate reprezenta un dezavantaj pentru traficul portuar in corpore. Dar ar putea deveni un mare avantaj pentru zona Constanței, motivând investitorii să vină în proxima vecinătate a portului. Asta ar reduce timpul și costurile de transport a mărfurilor produse sau prelucrate local, importate și exportate economiei mondiale.
În toată zona ar fi trebuit să se dezvolte parcuri de producție, antrepozite, terminale logistice, hub-uri – aducătoare de locuri de muncă și de venituri. Din păcate, toate administrațiile au tratat portul că pe o entitate separată, fără a crea legături puternice cu comunitatea portuară, fără a dezvolta strategii comune, fără a facilita atragerea de investiții la nivel local.
Zonele extravilane limitrofe Constanței, malurile Canalului Dunăre-Marea Neagră și Poartă Albă – Midia Navodari, sunt terenuri pârloagă, sau – în cel mai bun caz – terenuri semi-agricole aproape lipsite de valoare.
În 2008, când eram la cârma ACN, cu ministrul Ludovic Orban, am pus umărul la adoptarea HG 80 și am început subconcesionarea malurilor canalelor navigabile, proiect omorât din fașă de următorul guvern.
În care a ce privește portul, singura administrație care s-a uitat spre el a fost a lui Mazăre. Dar, în loc să-i înțeleagă potențialul investițional și influența directă, indirectă și indusă asupra comunității locale, l-a considerat doar o sursă imediată de dividende și influență locală. A preluat acțiuni la APMC, mai degrabă în încercarea eronată de a controla platforma portuară, decât de a promova politici de interconectare a operatorilor portuari cu orașul.
Toate administrațiile din lume știu că investițiile locale specifice activității de producție, import-export și transport aduc locuri de muncă, bani la bugetele locale și bunăstare cetățenilor. În schimb mai toate investițiile în Constanța sunt reprezentate de magazinele de retail și de blocurile “fără număr”, care au sufocat spațiile verzi din oraș și stațiunea Mamaia.
Indiscutabil, avem nevoie și de locuințe și de mall-uri și de magazine. Dar marile “orașe dormitor” ale lumii sunt create pentru a susține economii locale reale. Nu te poți dezvolta strict pe servicii și consum local. La un moment dat te blochezi! De aceea Constanța încă își exportă tinerii valoroși, își exportă personalul calificat Europei și altor orașe mari ale României, care au o economie locală reală.
Atât timp cât politica Constanței se reduce la mici războaie pentru ca un “clan” sau o “persoană fizică” să câștige alegerile, la scandaluri sterile cu amploare quasi-mediocră și la mici zbateri pentru influențe și proiecte personale, Constanța nu are nicio șansă să devină un oraș european modern și dezvoltat.
O să continue să ne plece copiii, o să trăim cu ruine în centrul orașului și o să ne aglomerăm din ce in ce mai mult între betoane și gunoaie. Nici vorbă de urbanizare modernă, “smart city”, sau proiecte care să ne pună pe harta arhitecturală, culturală sau sportivă a Europei.
Pentru că, atât timp cât nu vom gândi global, atât timp cât ne vom baza doar pe finanțarea bugetului din impozitarea afacerilor și persoanelor fizice locale, vom avea aceleași bugete austere. Vom tranzacționa între noi sărăcia și neîmplinirile, bombănind vreun minuscul politician local pentru un eșec colectiv.
Orașul pe care noi ne batem între noi “să-l controlăm” – Constanța, este considerat de zeci de ani unul dintre cele mai închise și mai puțin atractive orașe pentru investiții din Uniunea Europeană. Un oraș care ar trebui să fie deschis, cosmopolit, internaționalizat, e considerat de marii investitori o enclavă. Iar Portul Constanța rămâne doar un “vecin natural”, cu un gard bine păzit pe care nu reușim să-l “sărim”.
Trebuie să ne acceptăm adevăratul destin: Suntem mai mult decât un orășel de provincie, suntem unul din marile orașe-port ale lumii! Dar trebuie să înțelegem și să credem noi asta, înainte de a-i convinge pe alții. Noi tooot ne comparăm cu Cluj, Timișoara, Iași etc. Dar niciunul dintre aceste orașe nu are avantajul nostru natural. Iar cetățenii lor se uită cu jind la noi și ne consideră “high level”.
Dar mai trebuie să gândim și noi high-level! Să ne dezvoltăm mecanisme de atragere a investițiilor și a proiectelor de dezvoltare durabilă. Să înlocuim guvernarea locală fundamentată pe “idei și percepte personale”, pe una bazată pe “strategii”.
Să încetăm să ne mai bălăcărim balcanic unii pe alții și să punem cu toții umărul la dezvoltarea orașului.
Altfel, tragedia izolării Constanței va continua să blocheze dezvoltarea și bunăstarea noastră ca și constănțeni, iar noi vom jindui mereu la nivelul altora de civilizație și urbanizare.
Dumnezeu a binecuvântat Constanța. Noi ce facem cu ea?
Ovidiu Sorin Cupșa, decembrie 2019.
Mangalia News, 11.12.2019.
