1 Decembrie — Cea mai importantă zi din Istoria românilor. La mulți ani, România, la mulți ani, dragi români!

0
574

Ziua de 1 Decem­brie a deve­nit, înce­pând cu anul 1990, Ziua Naţio­na­lă a Româ­ni­ei. Aceas­tă zi este cea mai impor­tan­tă din isto­ria româ­ni­lor deo­a­re­ce, la 1 Decem­brie 1918, a luat sfârşit pro­ce­sul de uni­re a româ­ni­lor. Aşa­dar, în urmă cu 101 ani, în ziua de 1 Decem­brie, româ­nii au reu­şit să desă­vârşeas­că sta­tul naţio­nal. Mai exact, toa­te pro­vin­ci­i­le locu­i­te de români s‑au unit cu patria mamă, Româ­nia. Desă­vârşi­rea uni­tă­ţii naţio­na­le s‑a rea­li­zat, însă, în mai mul­te eta­pe, după cum urmea­ză: la 24 ianu­a­rie 1859, Mun­te­nia s‑a unit cu Mol­do­va, luând naş­te­re Prin­ci­pa­te­le Uni­te, numi­te, înce­pând cu anul 1866, Româ­nia, iar la 14 noiem­brie 1878, în urma răz­bo­i­u­lui ruso-turc (Răz­bo­i­ul de Inde­pen­denţă al Româ­ni­ei), Dobro­gea s‑a unit cu Româ­nia.

În sfârşit, a tre­ia şi ulti­ma eta­pă este cea din anul 1918, când toa­te pro­vin­ci­i­le isto­ri­ce româ­neşti s‑au unit cu Româ­nia: Basa­ra­bia la 27 mar­tie, Buco­vi­na de Nord la 28 noiem­brie, Transil­va­nia, Bana­tul, Cri­şa­na şi Mara­mu­reşul la 1 Decem­brie. În cele ce urmea­ză voi pre­zen­ta, pe scurt, cea de‑a tre­ia eta­pă a uni­rii româ­ni­lor.

Pri­mul răz­boi mondi­al

În anul 1914 a izbu­c­nit Pri­mul Răz­boi Mondi­al. Situ­a­ţia era des­tul de com­pli­ca­tă pen­tru Româ­nia, ast­fel că ea a încer­cat să-şi păs­tre­ze neu­tra­li­ta­tea, însă, în vara anu­lui 1916, a intrat în răz­boi de par­tea Antan­tei. Deci­zia a fost lua­tă cu difi­cul­ta­te, întru­cât Rusia încor­po­ra­se, încă din anul 1812, Basa­ra­bia, iar Aus­tro — Unga­ria stă­pâ­nea Transil­va­nia, Bana­tul, Cri­şa­na, Mara­mu­reşul şi Buco­vi­na. În august 1916, Româ­nia a sem­nat două con­venţii cu Antan­ta, una poli­ti­că şi una mili­ta­ră, prin care intra în răz­boi de par­tea Antan­tei, aceas­ta din urmă obli­gân­du-se să ape­re inte­gri­ta­tea teri­to­ri­a­lă a Româ­ni­ei şi să recu­noas­că dorinţa româ­ni­lor de uni­re a Transil­va­niei, Bana­tu­lui, Cri­şa­nei, Mara­mu­reşu­lui şi Buco­vi­nei cu Româ­nia.

Pes­te 800.000 de mili­tari români au fost mobi­li­za­ţi pe linia Munţi­lor Car­pa­ţi şi, o mică par­te, pe fron­tul din Dobro­gea. În decem­brie 1916, arma­ta româ­nă a fost învin­să de supe­ri­o­ri­ta­tea teh­ni­că şi nume­ri­că a ina­mi­cu­lui, după care tru­pe­le Pute­ri­lor Cen­tra­le au intrat în Bucu­reşti. Două tre­imi din teri­to­ri­ul Româ­ni­ei a fost ocu­pat, iar Casa Rega­lă, guver­nul, admi­nis­tra­ţia cen­tra­lă şi o par­te a popu­la­ţi­ei s‑au retras în Mol­do­va. În peri­oa­da care a urmat, Pute­ri­le Cen­tra­le au jefu­it Româ­nia ocu­pa­tă de impor­tan­te can­ti­tă­ţi de bunuri ale solu­lui şi sub­so­lu­lui. 

În iulie-august 1917, arma­ta româ­nă, for­ma­tă din pes­te 460.000 de osta­şi, a obţi­nut impor­tan­te vic­to­rii în lup­te­le de la Mără­şti, Mără­şeşti şi Oituz. Rusia a înche­iat armis­ti­ţiu cu Pute­ri­le Cen­tra­le, iar Româ­nia a fost nevo­ită şi ea să înche­ie pace cu Ger­ma­nia şi Aus­tro-Unga­ria. Spre sfârşi­tul Pri­mu­lui Răz­boi Mondi­al, popoa­re­le Euro­pei s‑au eli­be­rat de sub domi­na­ţia Impe­ri­i­lor Aus­tro-Ungar, Ţarist şi Oto­man, con­sti­tui­du-se sau recon­sti­tu­in­du-se noi sta­te naţio­na­le. 

Uni­rea Basa­ra­biei cu Româ­nia

În toam­na anu­lui 1917, la Chi­şi­nău s‑a for­mat Sfa­tul Ţării, cu atri­bu­ţii legi­sla­ti­ve, alcă­tu­it din 150 depu­ta­ţi. Preşe­din­te a fost ales Ion Incu­leţ. Sfa­tul Ţării a decis auto­no­mia Basa­ra­biei, după care, în decem­brie 1917, a pro­cla­mat Repu­bli­ca Mol­do­ve­neas­că, iar în ziua de 24 ianu­a­rie 1918 a decla­rat inde­pen­denţa ţării. Două luni mai târ­ziu, la 27 mar­tie, Sfa­tul Ţării a decla­rat uni­rea Basa­ra­biei cu Rega­tul Româ­ni­ei. Decla­ra­ţia de uni­re înce­pea cu urmă­toa­re­le cuvin­te: „În nume­le popo­ru­lui Basa­ra­biei, Sfa­tul Ţării decla­ră: Repu­bli­ca Demo­cra­ti­că Mol­do­ve­neas­că (Basa­ra­bia), în hota­re­le ei din­tre Prut, Nis­tru, Marea Nea­gră şi vechi­le gra­ni­ţe cu Aus­tria, rup­tă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din tru­pul vechii Mol­do­ve, în pute­rea drep­tu­lui isto­ric şi drep­tu­lui de Neam, pe baza prin­ci­pi­u­lui ca noroa­de­le sin­gu­re să-şi hotă­ras­că soar­ta lor, de azi îna­in­te şi pen­tru tot­dea­u­na se uneş­te cu Mama sa Româ­nia”.

Uni­rea Buco­vi­nei cu Româ­nia 

În octom­brie 1918, repre­zen­tanţii româ­ni­lor din Buco­vi­na au hotă­rât să facă toa­te demer­su­ri­le pen­tru a uni aceas­tă pro­vin­cie româ­neas­că cu Rega­tul Româ­ni­ei. În acest sens, au for­mat un Con­si­liu Naţio­nal Român, în frun­tea căru­ia se afla Ian­cu Flon­dor. În ziua de 28 noiem­brie, Con­si­li­ul Naţio­nal Român a orga­ni­zat, la Cer­nă­u­ţi, Con­gre­sul Gene­ral al Buco­vi­nei. Din Con­gres mai făceau par­te, ală­tu­ri de români, repre­zen­tanţi ai: polo­ne­zi­lor, ger­ma­ni­lor şi rute­ni­lor. În cadrul Con­gre­su­lui s‑a dat citi­re Moţiu­nii de uni­re a Buco­vi­nei cu Româ­nia, care se înche­ie cu urmă­toa­re­le cuvin­te: „…Con­gre­sul Gene­ral al Buco­vi­nei, întru­pând supre­ma pute­re a ţării şi fiind sin­guri cu pute­rea legiu­i­toa­re, în nume­le suve­ra­ni­tă­ţii naţio­na­le hotă­râm: Uni­rea necon­di­ţio­na­tă şi pe vecie a Buco­vi­nei în vechi­le ei hota­re până la Cere­muş, Cola­cin şi Nis­tru cu Rega­tul Româ­ni­ei”. Aşa­dar, cu o mare majo­ri­ta­te de voturi, cei pre­zenţi au hotă­rât uni­rea cu Româ­nia. Ulte­ri­or, şi cele­lal­te mino­ri­tă­ţi din Buco­vi­na au recu­nos­cut uni­rea cu Rega­tul Româ­ni­ei.

Uni­rea Transil­va­niei, Bana­tu­lui, Cri­şa­nei şi Mara­mu­reşu­lui cu Româ­nia 

În octom­brie 1918, Vai­da-Voe­vod, depu­tat în par­la­men­tul maghiar, a pre­zen­tat o decla­ra­ţie de inde­pen­denţă atunci când împă­ra­tul Aus­tro-Unga­ri­ei a pro­pus fede­ra­li­za­rea ţării. În zile­le care au urmat, pute­rea loca­lă a fost pre­lu­a­tă de con­si­li­i­le naţio­na­le româ­ne. Orga­nul suprem de con­du­ce­re era Con­si­li­ul Naţio­nal Român, alcă­tu­it din şase mem­bri ai Par­ti­du­lui Naţio­nal Român şi şase ai Par­ti­du­lui Soci­al Demo­crat. Con­si­li­ul Naţio­nal Român a con­vo­cat o Mare Adu­na­re Naţio­na­lă la Alba Iulia, pen­tru ziua de 1 Decem­brie 1918. Din Marea Adu­na­re Naţio­na­lă făceau par­te 1.228 de dele­ga­ţi, care repre­zen­tau comu­ni­tă­ţi­le urba­ne şi rura­le, bise­ri­ci­le, orga­ni­za­ţi­i­le şi aso­ci­a­ţi­i­le din Arde­al. Ală­tu­ri de aceş­tia au fost con­vo­ca­ţi pes­te 100.000 de români din întrea­ga Transil­va­nie. Vasi­le Gol­diş a pre­zen­tat Rezo­lu­ţia de uni­re a Transil­va­niei, Bana­tu­lui, Cri­şa­nei şi Mara­mu­reşu­lui cu Româ­nia. Ulte­ri­or, mino­ri­tă­ţi­le din Arde­al: saşii, şva­bii, evre­ii şi une­le gru­puri de maghiari au recu­nos­cut şi ele uni­rea cu Româ­nia. 

La punc­tul I din tex­tul Rezo­lu­ţi­ei se menţio­nea­ză urmă­toa­re­le: „Adu­na­rea Naţio­na­lă a tutu­ror româ­ni­lor din Transil­va­nia, Banat şi Ţara Ungu­reas­că, adu­na­ţi prin repre­zen­tanţii lor îndrep­tă­ţi­ţi la Alba iulia, în ziua de 1 Decem­brie 1918, decre­tea­ză uni­rea ace­lor români şi a tutu­ror teri­to­ri­i­lor locu­i­te de dânşii cu Româ­nia”. 

Pen­tru inte­gra­rea depli­nă la Rega­tul Româ­ni­ei, a fost for­mat Mare­le Sfat Naţio­nal, care avea rol legi­sla­tiv, şi Con­si­li­ul Diri­gent, cu rol exe­cu­tiv. Dar, în apri­lie 1919, comu­ni­ş­tii con­du­şi de Bela Kun, care au pre­lu­at pute­rea în Unga­ria, au declanşat un atac armat con­tra Româ­ni­ei. Arma­ta româ­nă a ripos­tat şi în august 1919 a cuce­rit Buda­pes­ta. Bela Kun a demi­sio­nat şi regi­mul comu­nist a fost înlă­tu­rat. Arma­ta româ­nă a pără­sit Buda­pes­ta, în noiem­brie 1919.

În con­clu­zie, Româ­nia Mare s‑a rea­li­zat pe cale demo­cra­ti­că, prin adu­nări cu carac­ter repre­zen­ta­tiv. Hotă­râri­le şi docu­men­te­le adop­ta­te la Chi­şi­nău, Cer­nă­u­ţi şi Alba Iulia au expri­mat pozi­ţia naţiu­nii româ­ne la acea vre­me. Hotă­râri­le de uni­re a pro­vin­ci­i­lor româ­neşti cu Româ­nia au fost recu­nos­cu­te de mari­le puteri la Con­fe­rinţa de Pace de la Paris, din 1919 — 1920. Pute­ri­le Ali­a­te au înche­iat tra­ta­te de pace cu: Ger­ma­nia (la Ver­sa­i­l­les), Aus­tria (la Saint Ger­main en Laye), Bul­ga­ria (Neui­l­ly-sur-Sei­ne), Tur­cia (la Sevres, apoi la Lau­san­ne) şi Unga­ria (la Tri­a­non). Rusia, care nu a fost pre­zen­tă la Con­fe­rinţă, nu a recu­nos­cut uni­rea Basa­ra­biei cu Româ­nia. În schimb, mari­le puteri occi­den­ta­le au recu­nos­cut aceas­tă uni­re. În ziua de 15 octom­brie 1922, Rege­le Fer­di­nand şi Regi­na Maria s‑au înco­ro­nat, ofi­ci­al, la Alba Iulia, deve­nind regii Româ­ni­ei Mari. 

Noi, Muze­ul de Isto­rie Naţio­na­lă şi Arhe­o­lo­gie Con­stanţa şi Con­si­li­ul Judeţean Con­stanţa, în cola­bo­ra­re cu Ser­vi­ci­ul Judeţean Con­stanţa al Arhi­ve­lor Naţio­na­le, Fili­a­la Con­stanţa a Soci­e­tă­ţii de Şti­inţe Isto­ri­ce din Româ­nia, şcoli şi licee din muni­ci­pi­ul Con­stanţa şi din judeţul Con­stanţa, am săr­bă­to­rit Ziua Naţio­na­lă a Româ­ni­ei şi, tot­o­da­tă, împli­ni­rea a 101 ani de la Marea Uni­re a româ­ni­lor, în data de 29 noiem­brie 2019, la sedi­ul muze­u­lui.

Cer­ce­tă­tor şti­inţi­fic dr. Sorin Mar­cel COLESNIUC, direc­tor gene­ral al Muze­u­lui de Isto­rie Naţio­na­lă şi Arhe­o­lo­gie Con­stanţa.


Man­ga­lia News, Dumi­ni­că, 1 Decem­brie 2019.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply