EXCLUSIVITATE Mangalia News: ”INTERVIU: Cum e viața dumneavoastră, la 40 de ani +, domnule Cosmin Neidoni?”, realizat de prof. Traian Lupu, Senior Editor, coordonator programe Mangalia News.
După ce, pe 1 Decembrie, cu largul concurs al domnului lector univ. dr. Lucian Ciuchiță, onorabil redactor-colaborator Mangalia News, am descoperit postările domnului Cosmin Neidoni, iar zilele trecute, am publicat articolul intitulat ”Cosmin Neidoni: Între mânia și mândria de a fi român”, al profundului scriitor și poet timișorean, care este și freelancer în domeniul traducerilor, iată că astăzi ne bucurăm că am reușit să realizăm un prim interviu cu domnia sa.
Mangalia News: Chiar așa, domnule profesor Cosmin Neidoni, cum e viața dumneavoastră, la 40 de ani +, ca să parafrazăm titlul unui recent volum ce vă poartă semnătura?
Cosmin Neidoni: Sunt atâtea de spus despre farmecul acestei vârste! Mă voi rezuma la câteva cuvinte doar! Este vârsta primului bilanț mai serios, este fluierul de final al primei reprize din meciul vieții noastre! Fiecare vârstă își are specificul și frumusetea ei, iar elementul definitoriu al vârstei de 40 este – din unghiul din care privesc eu – stingerea treptată a vanităților și așezarea calmă în orizontul lucrurilor cu adevărat importante! La vârsta de 40 + înveți să valorifici bucuriile simple, înveți să prețuiești prieteniile mai mult decât ai făcut-o, înțelegând, bunăoară că prietenia, este lentila prin care Dumnezeu ne privește sufletul!
La vârsta de 40 + începi sa te obișnuiești cu propriile (s)căderi și sincope, începi sa înțelegi că singura competiție în care merită sa fii, este competiția cu tine însuți, toate celelalte par forme de alienare! Vârsta asta devine fundalul optim pe care să îți profilezi idealurile nealterate ale primei tinereți! Altfel zicând, dacă ai visuri la care nu ai renunțat, e timpul, fără nicio amânare, să îți dedici energia și atenția pentru a le împlini! Fiecare bob de nisip din clepsidra timpului tău este mai valoros decât un gram de aur, pentru că, nevalorificându-l, e pierdut irevocabil!
Cel mai frumos miracol al acestei vârste știți care este? Abilitatea de a învăța cu un aer maiestuos să nu complici peste măsură lucrurile, să te bucuri de ele așa cum îți sunt date!
Când ajungi la vârsta de 40 de ani e bine să te oprești din alergat, să privești mai atent în jur, la oameni și la lucruri si apoi, cu tihnă contemplativă, să pui mâna streașină la ochi și să scrutezi depărtările spre care pleci în repriza secundă vieții tale. Să înveți acele cuvinte din vocabularul limbii în care vorbești pentru a-ți exprima cu eleganță princiară gratitudinea! Cam așa văd eu, stimate domn, viața la 40 + !
Mangalia News: Minunate cuvinte, admirabile și pilduitoare trăiri! Se simte filozoful profund din dumneavoastră! Domnule profesor Cosmin Neidoni, vă întreb, în continuare: Ce opinie aveți despre modul în care ne-am cunoscut în mediul acesta virtual, care pare mai curând o ”junglă virtuală”, mai ales din anumite considerente morale?
Cosmin Neidoni: Ne-am întâlnit în spațiul virtual, stimate domnule profesor Traian Lupu, așa cum se întâlnesc oamenii, în aproape orice spațiu, în virtutea unei conjuncturi și a unei afinități bănuite, mai exact în urma unui articol pe care l-am scris și pe care dumneavoastră l-ați citit pe pagina de profil al unui prieten comun, autorul Lucian Ciuchiță. Am evitat, cu permisiunea dumneavoastră, expresia ”junglă virtuală”, din dorința de a conota pozitiv întâmplarea de a ne fi întâlnit și nu în ultimul rând, din dorința de a lăsa, fie si la nivelul aparențelor, impresia ca socializarea virtuală are totuși o structură cosmotică și dezirabilă. Am întâlnit mulți oameni în zona interacțiunilor virtuale, iar o parte din ei îmi sunt prieteni buni și în viața non-virtuală. In ziua de azi nici nu îmi pot imagina societatea reală fără acest dublaj al virtualității, care pentru mine nu are nimic decadent, dimpotrivă. Așadar ne-am întâlnit și am constatat că avem apetențe și origini comune, că dumnevoastră sunteți, ca și mine, din Banat și ați făcut studiile la Facultatea de Arte plastice, în Timișoara.
MN: Tot direct: Cine sunteți, dragă domnule Cosmin Neidoni?
C.N: La întrebarea aceasta, domnule Traian Lupu, deși pare simplă, îmi este cel mai greu să răspund. Spun asta nu pentru a evita un răspuns, ci fiind întru totul conștient că omul, în general, este într-o permanentă căutare și definire a sinelui. O bună parte din ceea ce suntem și din simțirea noastră rămâne într-o zonă inaccesibilă cuvintelor. Ce anume dă conturul identității noastre în cel mai înalt grad? Dincolo de fondul identitar comun, numit în termini de logică, gen proxim, adică dincolo de faptul de a avea alcătuirea și trăsăturile esențiale oricărui om, mă definesc prin ceea ce aleg să fac atunci când sunt liber să fac orice, adică îmi place să citesc și să scriu, să fotografiez, să înot și să cânt la pian, să călătoresc și să stau la tacla cu prietenii. Si pentru a da totuși un răspuns lipsit de orice echivoc voi spune simplu: m-am născut în 8 Martie, anul 1975 și trăiesc la marginea unui frumos oraș din vestul țării, în Timișoara. Am studiat Filosofia cu foarte multă pasiune. Sunt absolvent al Facultății de Litere și Filosofie din Timișoara, iar studiile postuniversitare le-am făcut la ”Jean Monet, Școala de studii politice europene comparate”, din cadrul Universității de Vest din Timișoara.
Sunt autorul câtorva cărți de poezie, proză scurtă și eseu. Dintre cărțile mele, cele care s-au bucurat cel mai mult de atenția publicului sunt: ”Viața la 40 de ani”, ”Regatul celor mai frumoase depărtări” și ”100 de poeme de iubire și un cântec de disperare”, toate trei publicate la Libris Editorial.
MN: De unde vă vine numele de familie Neidoni, ce înseamnă el pentru necunoscătorii graiului bănățean, sau al celui dintre Banat și Ardeal?
C.N: Numele meu de familie, nu are, se pare, nicio legătură cu zona Banatului și nu are nicio rezonanță nobilă alta decât acea simplă și demnă nobilitate pe care sper să o pot asocia cu acest nume, prin ceea ce sunt, din dorința de a cinsti memoria tatăului meu. Numele Neidoni provine dintr-o zonă rurală, locul originilor paterne, în localitatea Lunca Cernii de Jos, la aproximativ 50 de km de Hunedoara, în Ținutul Pădurenilor. In zona aceea sunt multe nume de familie care au o terminație și sonoritate similară: Neiconi, Barboni, Ștefoni, Ișfănoni etc.
Profesorul meu de drept european comparat, domnul Vasile Constantin, un om de o rară autenticitate și profesor exemplar de ținută academică, mi-a spus la un moment dat: ”Aveți un nume rar și frumos, să faceți ceva cu el, să nu-l risipiți, că e păcat”. I-am promis domnului profesor, dar cu mult înainte tatălui meu și apoi mie, să nu las de izbeliște numele pe care îl port. Omul sanctifică nu doar locul – cum atât de frumos se spune -, ci, cu deosebire, numele pe care îl poartă. A fi înseamnă, între altele, a fi capabil să pui în zona perimetrului tău identitar un conținut care poate vorbi despre tine. Suntem doar ceea ce ne face demni de iubirea, afecțiunea și respectul oamenilor, altminteri, orice am face, se pierde în negura vremii sub care trăim.
MN: ”De baștină”, de unde sunteți?
C.N: Sunt născut în Timișoara, dar copilăria si primii opti ani de școală mi i-am petrecut la Recaș. Acolo este casa părintească, curtea și grădina jocurilor mele, un loc frumos în care mă întorc pentru a mă reîncărca cu acel tip de energie propriu oricărei case părintești. Cine are o casă părintească, fie doar si la nivelul memoriei, nu este niciodată singur și fără rădăcini. Sțiti de ce? Pentru că purtăm în suflet și pe retina oculară imaginea copilariei, a bunicilor si parintilor, iar asta ne salvează de la disoluție sufletească și ne dă un contur, unul care nu se pierde niciodată până la ultima noastră spovedanie.
MN: Tare mult mă bucură destăinuirea dumneavoastră referitoare la ”baștină”, cu atât mai mult cu cât, la ”Loga” l-am avut coleg de bancă pe dragul meu prieten Iosif Farcaș, din Recaș, cu care aveam în comun și un alt aspect: amândoi făceam naveta cu trenul, dis de dimineață, eu de la Biled, el, de la Recaș… Ce ne mai puteți spune despre recășeni, despre bănățeni, în general și despre spiritul Banatului? Mai există dorința de a fi ”fruncea”, aproape în toate domeniile de activitate? Noi, aici, prin Mangalia News, am încercat de-a lungul anilor, să aducem în prim plan câte ceva din Spiritul civic, din Cultura și Tradițiile autentice, de pe meleagurile Banatului și ale Ardealului…
C.N: Recașul și recășenii ? Deși Recașul este acum oraș, în sufletul meu tot un fel de sat/comună a rămas. Port amprenta acestui loc într-un colț intangibil de suflet și la bătrânețe, dacă îmi îngăduie Majestatea Sa Divină să ajung la vârsta senectuții și a înțelepciunii, voi scrie o carte despre Recaș, din dorința de a spune « mulțumesc » peste timp locului în care am copilărit și unde am crescut.
Cât despre spiritul Banatului, vă mărturisesc cu sinceritate că îmi vine greu să trasez coordonatele care să definească non-dilematic un asemenea spirit. Nu mă îndoiesc că fiecare regiune își are propriul specific. În ceea ce privește Banatul, cred că el poartă amprenta multiculturalității, grație influențelor unor mentalități și tradiții care își au începuturile la sfârșitul sec. XVIII, mai exact în perioada când Prințul Eugeniu de Savoya, în urmă cu mai bine de 300 de ani, a eliberat cetatea Timișoarei aflată sub ocupația otomană și a deschis porțile orașului spre Europa occidental, cu toate beneficile care decurg de aici. Acel moment a marcat trecerea de la medievalitate spre modernitate a regiunii. Vrea Banatul și Timișoara să fie ”fruncea”? Onest vorbind cred că orice oraș sau regiune istorică tinde să se autodepășească și – desigur – Timișoara nu face excepție. Grație conjuncturii istorice și influențelor occidentale, Banatul a fost mereu cu un pas înainte, acum însă supremația e disputată și discutabilă, dar în mod cert există un fel de conștiință colectivă a unei anume excepționalități (date fiind premierele care au fost înregistrate de Timișoara).
MN: Inițial, când pregăteam acest interviu, am vrut să vă întreb: Cum se împacă Arhitectura, o știință atât de complexă, cu Artele scrisului?, dar acum, când m-am lămurit că nu sunteți arhitect, ci îndepliniți și funcția de Business Development Manager la compania Architekxt, dați-mi voie să reformulez întrebarea și să spun așa: V-ar fi plăcut să fiți arhitect?
C.N: Nu sunt de profesie architect, deși nu îmi displace asocierea pe care ați făcut-o. Îmi câștig traiul ținând cursuri de limba germană la câteva Centre de limbi străine din Timișoara și muncind 8 ore într-o corporație multinațională. Am totuși imaginație suficient de bogată pentru a mă vedea architect, așadar am să vă răspund, adoptând o atidudine ludică, că Arhitectura si scrisul nu sunt activități disjunctive, ambele au ca miză fundamentală crearea unui spațiu de locuit, unul pentru trup, iar celălalt pentru suflet. Cine își poate așeza sufletul în literatură ca într-o casă, va fi la adăpostul celor mai frumoase simțiri umane, căci literatura, din orice colț de lume, depozitează și transmite generațiilor ce vin simțirile care definesc și înobilează umanitatea.
MN: Dragă Colega, simate domnule profesor Cosmin Neidoni, suntem bucuroși că ne-am întâlnit pe aici, în mediul virtual, pe ”undele prieteniei”, datorită scriitorului Lucian Ciuchiță, cel care ne-a onorat în mod deosebit, acceptând recent să devină redactor-colaborator al cotidianului online Mangalia News. Ne mai bucură faptul că dumneavoastră ați acceptat să colaborăm și, iată, după un prim articol intitulat ”Cosmin Neidoni: Între mânia și mândria de a fi român”, vom lansa un serial literar, care să prezinte cărțile dumneavoastră. Nu putem încheia însă acest interviu, fără a vă adresa cuvenita întrebare referitoare la proiectele pe care le aveți, pentru viitorul apropiat, dar și pentru ”mai încolo”… Care sunt acestea? Pe când, o multiplă lansare de cărți la Mangalia ale scriitorului, poetului și filozofului timișorean Cosmin Neidoni? La vară, la mare, la soare…, primiți o provocare? 😊
Cosmin Neidoni: Și pe mine mă bucură întâlnirea cu dumneavoastră și cu cititorii cotidianului online Mangalia News, de la malul Mării Negre și de peste tot din lume și permiteți-mi să o așez sub însemnul prieteniei de lungă durată. Referitor la proiectele mele viitoare, am să răspund cu o principială reținere, creionând în tușă mai groasă intențiile mele. Am terminat de ceva timp să scriu o carte despre Marele Anonim în filosofia lui Lucian Blaga, însă nu știu dacă este acum momentul potrivit să o public. Mă mai gândesc la asta. Anul viitor voi publica o carte inedită pentru mine și sper să bucure cât mai mulți cititori, dar permiteți-mi, vă rog, să nu dezvălui încă amănuntele. Orice autor care se respectă pe sine și, depotrivă cititorii, este mereu preocupat șă-și antreneze cât mai bine dexteritățile scriitoricești, iar acest fapt presupune nu doar a scrie, ci mai ales a citi.
Fără antrenamentul permanent al lecturii, niciun autor, cu excepția celor deja foarte mari, nu poate crește. Așadar, am liste întregi cu cărți ce urmează a fi citite si o altă listă cele pe care vreau să le recitesc. În altă ordine de idei, traduc din limba germană poemele din tinerețe ale lui Hermann Hesse, deosebit de frumoase și mai puțin cunoscute la noi, din cauza faptului că traducătorii consacrați s-au ocupat în principal de proza și romanele autorului german și mai puțin de poezia lui. Le voi publica cândva, într-un viitor mai îndepărtat, pentru că traducerea textelor profund lirice este extrem de migăloasă și cere consecvență, răbdare și timp dedicat.
Lansarea cărților mele si întâlnirea cu cititorii de la malul mării nu poate decât să mă bucure, așadar răspund cu drag și afirmativ invitației de a veni acolo.
MN: Vă mulțumesc pentru tot, în numele cititorilor Mangalia News, dragă domnule Cosmin Neidoni!
Cosmin Neidoni: Și eu vă mulțumesc – cu mult drag –, domnule profesor Traian Lupu, salutându-vă, cu un gând al lui Vladimir Tismăneanu: “Timișoara este, poate, cel mai frumos cuvânt din Limba română!”
2 – 7 decembrie 2019, Mangalia – Timișoara, Timișoara – Mangalia.
MN: Despre și împreună cu scriitorul, poetul, filozoful și traducătorul Cosmin Neidoni, Mangalia News a publicat mai multe articole, pe care vă invităm să le vizionați AICI.
Mangalia News, publicat 08.12.2019.
