DANIELA NANE: “FRUMUSEȚEA MI‑A ADUS MULTĂ INVIDIE ȘI FOARTE MULTE PIEDICI, DE‑A LUNGUL VIEȚII”

0
453

Danie­la Nane a fost mereu o apa­ri­ție fru­moa­să, dar și mis­te­ri­oa­să. O feme­ie pe care o bănu­iam mereu feri­ci­tă, dar al cărei zâm­bet nu era întot­dea­u­na vesel. De câți­va ani și‑a găsit liniș­tea ală­tu­ri de soțul ei, isto­ri­cul Adri­an Cio­ro­ia­nu. Danie­la Nane joa­că la Bulan­dra și spu­ne că își iubeș­te pro­fe­sia ei ca la înce­put. A des­co­pe­rit reli­gia, cre­din­ța, spi­ri­tu­a­li­ta­tea care o aju­tă să devi­nă un om mai bun în fie­ca­re zi.

Danie­la Nane, ești o feme­ie foar­te fru­moa­să, cât preț ai pus în via­ță pe felul în care arăți?

Nu-mi aduc amin­te ca părin­ții mei să-mi fi spus în copi­lă­rie că sunt fru­moa­să, nici­o­da­tă nu au pus accent pe aspect, însă veneau pri­e­te­ni de-ai lor pe la noi, sau colegi, care, de fie­ca­re dată când mă vedeau le spu­neau alor mei ce fru­moa­să fată au. Mai apoi, la ado­les­cen­ță aveam și eu oglin­dă și, obiec­tiv vor­bind, că simț este­tic avem cu toții, venim de la Dum­ne­zeu cu el, vedeam și eu cum ară­tam. Și cu toa­te astea, ca ori­ce ado­les­cent care nu e nici­o­da­tă mul­țu­mit de cum ara­tă, nu eram nici eu prea feri­ci­tă de anu­mi­te deta­lii. Acum îmi vine să râd de asta, dar atunci așa sim­țeam și nu era plă­cut. Pe de altă par­te, fru­mu­se­țea mi‑a adus mul­tă invi­die și foar­te mul­te pie­dici de‑a lun­gul vie­ții.

Seri­os?

Aveam la facul­ta­te un pro­fe­sor care ținea mult la mine, Eugen Vir­gil Nicoa­ră, pro­fe­sor de “Isto­ria tea­tru­lui uni­ver­sal”. El a fost pri­mul care m‑a apro­pi­at de spi­ri­tu­a­li­ta­te,  îmi dădea cărți să citesc, apoi vor­beam des­pre ele. Oda­tă mi-am des­chis sufle­tul și m‑am plâns de ce mi se întâm­pla, de rău­tă­ți­le cole­ge­lor… Iar el mi‑a spus ceva care m‑a șocat, a zis să mă obiș­nu­iesc cu asta, pen­tru că voi suferi toa­tă via­ța din cau­za fru­mu­se­ții și să mă gân­desc că sunt “ca un cerb încol­țit de câini”. Și că mă vor urî și feme­i­le și băr­ba­ții, până îmbă­trâ­nesc. „Feme­i­le, fiind­că nu pot fi ca tine, băr­ba­ții pen­tru că nu au acces la tine. Tu vezi-ți de trea­ba ta, de dru­mul tău și să nu le pui la suflet.” Aveam 19 ani când mi‑a spus asta și țin min­te cât m‑a șocat, mă gân­deam că exa­ge­rea­ză, de ce să mă uras­că cine­va, mă între­bam? Nu putea fi ade­vă­rat. Dar tim­pul mi‑a ară­tat că, de exem­plu, în pro­fe­sie, de mul­te ori eram lăsa­tă deo­par­te: “Lasă, Nane e fru­moa­să, mai vrea și carie­ră? Vrea și feri­ci­re și suc­ces? Lasă, ea e fru­moa­să, îi ajun­ge. Lucrăm noi.”.

Deci a avut drep­ta­te pro­fe­so­rul?

Da, a avut… Pe de altă par­te, au fost și foar­te mulți oameni gene­roși și puter­nici inte­ri­or, femei care nu s‑au sim­țit în com­pe­ti­ție cu mine sau băr­bați care m‑au admi­rat și m‑au aju­tat. Și care m‑au pri­vit ca pe un om, nu ca pe o față fru­moa­să. Pen­tru mine era o mare ușu­ra­re când vedeam că oame­nii sunt inte­re­sați de ce spun și înțe­leg, de ce gân­desc sau ce simt, con­tând prea puțin felul în care arăt.

Vă invi­tăm să citiți aici inter­vi­ul inte­gral rea­li­zat de cristinastanciulescu.ro


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply