POVEȘTILE MEȘTEȘUGARILOR. Despre misticismul fierăritului de Craiva Veche, cu Emanuel Bezeriță — Komakiza [VIDEO]

0
131
Booking.com

Este un far­mec în a lucra și în a trans­for­ma mate­ria, pen­tru că la înce­put ea e nimic și devi­ne ceea ce vrei tu.”

De cum pășești în Crai­va Veche, unde­va lân­gă Alba Iulia, ochiul este cap­ti­vat de fru­mu­se­țea unui loc aproa­pe pără­sit, dar plin de cea mai cal­dă liniș­te. Pășești încet și natu­ra se des­fă­șoa­ră sub pri­vi­rea ta, boga­tă în mis­ti­cis­mul ei și valo­roa­să prin ceea ce ascun­de în ini­ma satu­lui: fie­ra­rul Ema­nu­el Beze­ri­ță.  

Fie­ra­rul pare ulti­mul din­tre ai lui în sat, însă poves­tea lui e pre­să­ra­tă de reve­la­ții pe care doar o via­ță pli­nă de pasiu­ne, pro­vo­cări și pier­deri te poa­te împin­ge să le vezi. Ne întâm­pi­na în ate­li­e­rul lui – mica lui oază daci­că de feri­ci­re năs­cu­tă din foc și zgo­mo­tul cio­ca­ne­lor ce dis­trug îna­in­te să cre­e­ze. Fie­ca­re expe­rien­ță avu­tă te mode­lea­ză, spu­ne, exact așa cum flă­că­ri­le mode­lea­ză fie­rul îna­in­te de a se trans­for­ma într‑o ope­ră de artă daci­că. În anti­chi­ta­te fie­ra­rul era zeu, semi­zeu sau pre­ot. Ema­nu­el este “urma­șul” năs­cut din dra­gos­te de meș­te­șug și valori – fie­ca­re armă daci­că care iese din mâi­ni­le lui poar­tă ampren­ta mâi­ni­lor lui tru­di­te și puter­ni­ce, cât și a focu­lui care schim­bă mate­ria în ceea ce îi e des­ti­nat să fie.  

Exis­tă un far­mec apar­te în lucra­rea și trans­for­ma­rea mate­ri­ei. Alegi ce vrei să fie, mun­cești, îi oferi un strop de încre­de­re și de tra­di­ție, iar ea răsa­re prin mis­ti­cis­mul vre­mii îna­l­tă, dar tăi­oa­să, ca arme­le din tim­puri daci­ce. 

Pen­tru Ema­nu­el Beze­ri­ta, mun­ca și pasiu­nea merg împre­u­nă pe ace­lași drum fără nici un strop de ezi­ta­re sau dis­tan­ță între ele. Iar lucru­ri­le făcu­te de el, țin. Rezis­tă în timp, în con­tra unei soci­e­tăți moder­ne care nu mai pune preț pe dura­bi­li­ta­te. Fie­ra­rul a învă­țat fie­ca­re obiect pe care l‑a făcut. L‑a sim­țit, apoi l‑a tru­dit, iar fie­ca­re pro­vo­ca­re a adus cu sine un lucru plin de via­ță, și plin de valoa­re. Însă ceea ce i‑a adus cu ade­vă­rat împă­ca­rea și feri­ci­rea a fost deci­zia de a‑și aban­do­na via­ța la oraș și de a o înlo­cui cu una pli­nă de însem­nă­ta­te, într-un colț apa­rent uitat de lume. Ora­șul și cafe­le­le lui sunt însă la o arun­că­tu­ră de băț. Aproa­pe, dar depar­te… așa vine și liniș­tea.  

Ati­tu­di­nea face dife­ren­ța între oameni, nu nea­pă­rat reu­și­ta.”

În zile­le în care nu lucrea­ză la arme daci­ce, de care une­ori cu greu se des­par­te, el reîn­vie Crai­va Veche. Căsu­ță cu căsu­ță, gard cu gard, dându‑i o nouă via­ță, pe care apoi s‑o popu­le­ze cu oameni care vor să fugă de gra­ba zilei de azi, care vor să-și regă­seas­că gân­du­ri­le și pasiu­nea. În sat, natu­ra îți ofe­ră tot ce ai nevo­ie pen­tru a te bucu­ra de pasiu­nea unui meș­te­șug, cât și liniș­tea inte­ri­oa­ră nece­sa­ră unei intros­pec­ții care să te aju­te să te des­co­peri iar și iar, rafinând esen­ța uma­nă a fie­că­ru­ia.

Din for­ja fie­ra­ru­lui por­neș­te fla­că­ra care îi trans­for­mă atât mate­ria în rea­li­ta­te, dar și cea care îi ghi­dea­ză dorin­ța de a da sătu­cu­lui aban­do­nat un nou sens, inspi­rat din ace­leași valori daci­ce pli­ne de mis­ti­cism. În sufle­tul fie­ra­ru­lui, dorin­ța de a tans­for­ma sătu­cul pără­sit într‑o mică comu­ni­ta­te de meș­te­șu­gari cu dife­ri­te pasiuni și mese­rii, naș­te dedi­ca­rea nece­sa­ră pen­tru a nu se opri până când acest loc se va armo­ni­za cu oameni la fel de pasio­nați ca și el, de la olari și cera­miști până la alte meș­te­șu­guri pli­ne de via­ță.  

Koma­ki­za — Foto: Mir­cea Bezer­ghea­nu.

Prin­tre scân­te­i­le din vatră și miș­că­ri­le diba­ce, lec­ți­i­le de via­ță ale fie­ra­ru­lui sunt nepre­țu­i­te. Te înva­ță cum să te găsești, cum să uiți tri­vi­a­lul coti­dian pen­tru valo­ri­le vechi, dar pli­ne de bogă­ție. Asu­ma­rea e cea mai valo­roa­să lec­ție pen­tru el și nu con­te­neș­te să o transpu­nă atât în cuvin­te, cât și în mun­ca pe care o iubeș­te. Pe măsu­ră ce lucrezi, înveți mai mul­te des­pre tine, decât des­pre mate­ri­al. Pro­fe­sia e via­ța lui. Și invers. Zodia, sân­ge­le și che­ma­rea i‑au ales mese­ria, așa cum mese­ria lui l‑a ales. 

E un far­mec deo­se­bit în foc, în sim­pli­ta­tea modu­lui de lucru. Asta e o ches­tie pe care nu o poți expli­ca, vine de unde­va din inte­ri­or și inte­ri­o­rul res­pec­tiv nu îl poți pune în cuvin­te.”

Pe măsu­ră ce vor­beș­te des­pre cio­ca­ne­le care îi acom­pa­ni­a­ză mun­ca sau cele 4 ele­men­te care i‑o fac posi­bi­lă, ochii îi scân­te­ie de pasiu­ne ca scoși din vatra care îi îmblân­zeș­te fie­rul. Ori­cât te înva­ță un maes­tru mese­rie, tru­da zil­ni­că și pasiu­nea trans­for­mă ori­ce pro­vo­ca­re, pre­cum o suli­ța sau o armă cu tăiș invers, daci­că, într‑o rea­li­ta­te de neclin­tit, la fel ca fie­rul. 

În Crai­va Veche pacea își tra­ge seva din natu­ră, din ver­de­le frun­ze­lor, din liniș­tea locu­lui, din­tr-un mis­ti­cism rămas moș­te­ni­re din vre­muri daci­ce sau din tim­puri când satul era locu­it, însă fie­ca­re sunet al cio­ca­nu­lui îl umple de via­ță. Aici, tim­pul se dila­tă, însă în ora­șe, se com­pri­mă și se răsfi­ră prin­tre dege­te cu acti­vi­tăți coti­die­ne care răpesc aten­ția de la ceea ce con­tea­ză cu ade­vă­rat. Iar atunci când îți oferi ție cea mai cura­tă ver­siu­ne a ta, mese­ria devi­ne o legen­dă vie.

Întrea­ga gale­rie FOTO, o puteți vedea aici: fascinatiamestesugului.com

Pen­tru a vedea mai mult din mun­ca meș­te­șu­ga­ru­lui Ema­nu­el Beze­ri­ță, puteți vizi­ta pagi­na de Face­bo­ok, KOMAKIZA. (Foto­gra­fii și Video: Matei Ple­șa. Text: Ioa­na Hur­jui).

MN: Des­pre Ema­nu­el Beze­ri­ță, Maes­trul Focu­lui, coti­dia­nul Man­ga­lia News a publi­cat mai mul­te arti­co­le, pe care le puteți vizio­na AICI.


Man­ga­lia News, 05.10.2019.


piese-auto-mangalia.ro
Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele