Oda Prunei — versuri si interpretare: Sorin Poclitaru.
O, Doamne, care faci așa minune,
Slăvit să fie‑n veci numele tău,
Că ai lăsat pe drumul spre Zalău
Atâția pomi în care-atârnă prune.
Aceste fructe bune în budincă,
În tarte, în magiun sau în găluști,
Sunt minunate numai când le guști
Sub forma lor lichidă de pălincă.
Te-ai îngrijit și-ai răsădit copaci,
Pe orice șanț, pe orice deal, Mărite
Și astfel vezi doar fete fericite
Și nu există nici bețivi săraci.
M‑am tot uitat la ceilalți pomi, subțire,
Abia de vezi trei-patru verzăciuni,
Nu bogăție, cum ai dat la pruni,
De-atârnă ca turbatele‑n neștire.
Au pus țăranii bețe ca proptea,
Să nu se rupă crengile de roadă
Și stau la pândă, una să nu cadă
Și le stropșesc cu ciudă:” Noa, așea!”
La fiecare casă e‑un cazan
Și toamna, când se termină borhotul,
Miroase drumul spre Zalău cu totul,
A țuică, de te-mbată la volan.
Pe-aici nu vezi divorțuri numeroase,
Că, dacă e răchie din belșug,
Bărbații stau acasă și nu fug,
Că li se par nevestele frumoase.
Așa că, Doamne, dacă suntem buni
Și-ți ascultăm de toate cele sfinte,
Fă o minune, te rugăm fierbinte
Și pune‑n toată țara numai pruni.
de Sorin Poclitaru, 18 iulie 2018.
Mangalia News, Duminică, 01.09.2019.
