Nu suntem în război, dar câteodată așa pare – contabili, antreprenori și funcționari! de Valentina Saygo

0
170

Nu sun­tem în răz­boi, dar câteo­da­tă așa pare – con­ta­bili, antre­pre­nori și func­țio­nari! de Valen­ti­na Say­go.

Nu sun­tem în răz­boi, dar câteo­da­tă așa pare – con­ta­bili, antre­pre­nori și func­țio­nari!  Ne porcă­im în gru­pu­ri­le noas­tre, ne urâm între noi, ne împun­gem ori de câte ori avem oca­zia, ne punem pie­dici, ne inco­mo­dăm și ne umi­lim. Fac par­te din pri­me­le două cate­go­rii, cu inci­den­ță masi­vă cu cea de‑a tre­ia, iar de mul­te ori fie­ca­re zi pare o lup­tă pe via­ță și pe moar­te.

Ne pla­ce să gene­ra­li­zăm și să îi băgăm pe toți în ace­eași oală, uitând că pro­pria pădu­re este pli­nă de uscă­tu­ri și că în cea­lal­tă pot creș­te vlăs­tari tineri, care au nevo­ie de înțe­le­ge­re sau că fie­ca­re din noi a fost la înce­put. 

Mi-am asu­mat de ceva vre­me un rol supli­men­tar. Pe lân­gă cel de con­ta­bil și cel de antre­pre­nor – mi-am asu­mat rolul să vor­besc (și să scriu) pe lim­ba fie­că­ru­ia, în spe­ran­ța că ne putem edu­ca și dezvol­ta împre­u­nă.

M‑am pus în papu­cii celui­lalt și am ară­tat înțe­le­ge­re și empa­tie. Întâi am fost con­ta­bil, am vrut să înțe­leg antre­pre­no­rii și să fac lucru­ri­le dife­rit. Rolul aces­ta nu se înche­ie nici­o­da­tă și mai am mul­te de per­fec­țio­nat, dar mă stră­du­iesc în fie­ca­re zi. Am vor­bit sim­plu, curat, fără con­turi și arti­co­le de lege. Am expli­cat fie­ca­re obli­ga­ție, indi­fe­rent cât de stu­pi­dă mi se părea și mie, fără să uit că am jurat să res­pect legea. 

Am deve­nit antre­pre­nor fără să vreau, așa a vrut via­ța. Îmi plă­team taxe­le plân­gănd, lăsând con­tul pe zero și por­to­fe­lul gol. Dădeam ulti­mul leuț pe sala­rii, eu rămânând ulti­ma sau deloc. Din momen­tul ace­la am deve­nit un con­ta­bil mai bun decât cel de dina­in­te. Abia atunci am înțe­les cu ade­vă­rat frămân­tă­ri­le mediu­lui de afa­ceri. 

Am fost umi­li­tă la ghi­șee atât ca antre­pre­nor cât și din pos­tu­ra de con­ta­bil. Am fost întoar­să din drum, am fost dusă cu vor­ba, am fost plim­ba­tă fără motiv. Am ieșit pe ușă și am intrat pe geam, chiar dacă aces­te ipos­ta­ze mi se întâm­plă în fie­ca­re zi. Și nu știu dacă vor înce­ta vreo­da­tă. Am întâl­nit și func­țio­nari publici sen­zațio­nali, incre­di­bili, niș­te minu­nă­ții de oameni. De mul­te ori m‑am pus în papu­cii lor și mi-am dat sea­ma că nu au o via­ță ușoa­ră. Ei sunt inter­fa­ța insti­tu­ți­ei sau a guver­nu­lui și înca­sea­ză toți scui­pa­ții meri­tați de capii lor. Și poa­te că nu au nicio vină. 

Ce este sur­prin­ză­tor, de când am înce­put să scriu pe blog, dacă scriu de bine des­pre con­ta­bili, mă înju­ră antre­pre­no­rii. Dacă arăt gre­șe­li­le con­ta­bi­li­lor, mi‑o fur în mod sigur. Chiar dacă folo­sesc un lim­baj civi­li­zat, pri­mesc mesa­je urâ­te în public sau în pri­vat, toc­mai de la cei care se simt cu mus­ca pe căci­u­lă și care nu fac nimic să schim­be ceva la ei, să iasă din pro­pria insu­fi­cien­ță. Dar le întorc obra­zul celă­lalt. Noro­cul meu este că sunt mult mai mul­te mesa­je­le de încu­ra­ja­re și de sus­ți­ne­re, de mul­tu­mi­re sau de apre­ci­e­re pen­tru mun­ca depu­să.   

Am petre­cut sute de ore citind pro­iec­te legi­sla­ti­ve, am stat zeci de ore în dez­ba­teri publi­ce, ca să mut o vir­gu­lă de ici colo și am făcut toa­te astea pe tim­pul și ner­vii mei, de una sin­gu­ră. Am par­ti­ci­pat la alte zeci de emi­siuni tv, ca să arăt cu dege­tul ce ni se întâm­plă. Iar dacă mă uit în urmă, nu aștept vreo sta­tu­ie, ci doar sper într‑o eco­no­mie mai bună.

Poa­te că mi-ar prin­de mai bine să citesc o car­te decât să scriu des­pre subiec­te sen­si­bi­le sau con­tro­ver­sa­te, dar cine­va tre­bu­ie să ara­te dis­func­țio­na­li­tă­ți­le dintr‑o tabă­ră sau alta. Pen­tru că visez la un mediu de afa­ceri curat, la con­ta­bili care sunt res­pec­tați și fac ceea ce au de făcut, la antre­pre­nori res­pon­sa­bili și edu­cați în ale afa­ce­ri­lor, la mic­șo­ra­rea biro­cra­ți­ei, la func­țio­nari înțe­le­gă­tori, la oameni cin­stiți și seri­oși, la tari­fe corec­te, la pro­mi­siuni ținu­te, la fac­turi plăti­te la timp, la con­trac­te res­pec­ta­te, la veni­turi cin­sti­te și decla­ra­te, la legi­sla­ție corec­tă, la bun simț, la impli­ca­re, la res­pect, la încre­de­re, la bună­vo­in­ță, la aser­ti­vi­ta­te, la înțe­le­ge­re…

Oare se va ter­mi­na răz­bo­i­ul ăsta vreo­da­tă? Să ne amin­tim, în fie­ca­re zi, că nu am exis­ta unii fără cei­lalți! 

Visez prea mult! Hai că îmi dau o pal­mă să-mi revin!

Valen­ti­na Say­go.


Man­ga­lia News, 08.09.2019. Alte arti­co­le publi­ca­te de Man­ga­lia News, sub sem­nă­tu­ra Valen­ti­nei Say­go, puteți citi AICI.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele