RETETA FERICIRII. Profesorul Constantin Dulcan: “Ne putem prelungi considerabil viața, în functie de modul preponderent benefic în care gândim” [VIDEO]

0
709

RETETA FERICIRII. Nimeni n‑ar cre­de că un copil din­tr-un sat de pro­vin­cie se întrea­bă, la o vâr­stă fra­ge­dă, doar obser­vând ruti­na din jurul lui, ce sens are exis­tenţa uma­nă. Şi totu­şi, Dumi­tru Con­stan­tin Dul­can, ajuns acum pro­fe­sor uni­ver­si­tar şi medic neu­ro­log, a făcut acest lucru. Prin tot ceea ce a făcut, el a cău­tat sen­sul și însem­nă­ta­tea vieţii. A găsit răs­pun­suri la între­bări esenţi­a­le, a înţe­les cum fun­cţio­nea­ză Uni­ver­sul şi spu­ne că tot ceea ce a aflat prin stu­diu intens şi din expe­rienţe­le sale vrea să împăr­tă­şeas­că şi alto­ra. Am vor­bit cu pro­fe­so­rul Con­stan­tin Dul­can des­pre tri­a­da feri­ci­re – gân­duri – sănă­ta­te şi con­se­cinţe­le aces­te­ia asu­pra fun­cţio­na­li­tă­ţii Uni­ver­su­lui. Pro­fe­so­rul con­si­de­ră că gân­du­ri­le şi vor­be­le noas­tre pot influ­enţa uni­ver­sul, scrie gandul.info.

Pro­fe­so­rul Con­stan­tin Dul­can şi‑a pro­pus să deslu­şeas­că mis­te­rul care‑l măci­na, mânat de sfa­tu­ri­le tată­lui său, care n‑a putut să mear­gă la şcoa­lă din cau­za situ­a­ţi­ei fami­li­a­le, dar care şi‑a dorit ca măcar copi­ii lui să-şi con­stru­ias­că un vii­tor prin învă­ţă­tu­ră, spu­nân­du-le tot tim­pul: “Stau des­culţ o via­ţă întrea­gă, ca voi să învă­ţa­ţi car­te. Nu şti­ţi ce înseam­nă să-şi bată joc de tine unul mai prost decât tine”.

Vedeam, ca ori­ce copil la ţară, că te tre­zeai de dimi­nea­ţă, ple­cai la mun­ca câm­pu­lui, cu vite­le, veneai aca­să, mân­cai, te cul­cai. A doua zi, la fel. Zi de zi să faci asta, asta‑i via­ţă?! Dar de ce, de ce tre­bu­ie să se nas­că omul? Şi pri­ma între­ba­re a fost: Ce sens are via­ţa? “, poves­teş­te Con­stan­tin Dul­can.

După liceu, s‑a înscris la Facul­ta­tea de Filo­so­fie. Aici, Dumi­tru Con­stan­tin Dul­can şi‑a obţi­nut pri­ma diplo­mă.

Când am ajuns în India, am rămas uimit că filo­so­fia lor este o filo­so­fie a omu­lui de pe stra­dă, nu ca la noi, rezer­va­tă eli­te­lor uni­ver­si­ta­re. Pen­tru indian, filo­so­fia deve­ni­se o moda­li­ta­te prac­ti­că de exis­tenţă, în timp ce pen­tru mine era o ches­tie care mă aju­ta să stră­lu­cesc într-un salon, dar în afa­ră nu mă aju­ta cu nimic. Nu puteam să înţe­leg natu­ra la nivel intim, bio­lo­gic. Şi mi-am spus: acum fac asta, când ter­min, fac medi­ci­na”, poves­teş­te Con­stan­tin Dul­can.

Aşa a şi făcut. A ales un dome­niu al medi­ci­nei care să‑l aju­te să obţi­nă răs­pun­sul la între­ba­rea esenţi­a­lă pe care şi‑a pus‑o încă din copi­lă­rie – Ce sens are via­ţa?

Ale­ge­rea medi­ci­nei a por­nit de la un coman­dament de ordin infor­ma­ţio­nal. Am voit să ştiu, a fost fun­damen­tal să cunosc. Să cunosc lumea la nivel bio­lo­gic, intim, ca moti­va­ţie fun­damen­ta­lă şi din­co­lo, cul­tu­ra ca moti­va­ţie spi­ri­tu­a­lă. Ai două laturi, spi­ri­tul şi cor­pul, orga­nis­mul. Asta m‑a aju­tat foar­te mult. Pe urmă, când am luat secun­da­ri­a­tul, puteam să iau boli inter­ne la Piteşti. Ar fi fost feri­ci­ţi părinţii. Mai erau neu­ro­lo­gia şi psi­hia­tria la Crai­o­va. Am luat neu­ro­lo­gia pen­tru că am zis că aici pot avea un drum mai per­so­nal. Şi aşa a fost. N‑aş fi înţe­les atât de mul­te dacă nu eram neu­ro­log”, îşi amin­teş­te Con­stan­tin Dul­can.

Pen­tru mine, feri­ci­rea este momen­tul în care totul frea­mă­tă în noi, se miş­că şi ne învol­bu­rea­ză, momen­tul în care simţi că întrea­ga lume este cu tine”.

Cu toţii avem nevo­ie să fim, să gân­dim, să cău­tăm o cale de a exis­ta într‑o lume în care exis­tă şi mul­tă bucu­rie, dar şi enorm de mul­tă tris­teţe. Între­gul ţel al vieţii mele a fost ace­la de a găsi un sens al lucru­ri­lor”, com­ple­tea­ză aces­ta.

A găsit sen­suri diver­se. A înţe­les că via­ţa noas­tră este for­ma­tă din ceea ce gân­dim şi ceea ce simţim, că unul din­tre sen­su­ri­le vieţii, fina­li­ta­tea spre care tind toa­te acţiu­ni­le noas­tre este feri­ci­rea: “Feri­ci­rea este un sens al nos­tru şi are sen­suri mul­ti­ple. Pen­tru mine feri­ci­rea este momen­tul în care totul frea­mă­tă în noi, se miş­că şi ne învol­bu­rea­ză, momen­tul în care simţi că întrea­ga lume este cu tine. Fie­ca­re din­tre noi poa­te avea o for­mu­la­re a ide­ii de feri­ci­re. Tre­bu­ie să facem o dife­renţă între bucu­rie şi feri­ci­re. Feri­ci­rea este, după opi­nia mea, un obiec­tiv, o ţin­tă, o fina­li­ta­te a tot ceea ce este fiinţă pe lumea asta, cu dife­renţa că o fiinţă uma­nă, dis­pu­nând de o raţiu­ne, tră­ieş­te feri­ci­rea, sen­ti­men­tul aces­ta al satis­fa­cţi­ei depli­ne atât în pla­nul raţio­nal, cât şi în pla­nul afec­tiv. Bucu­ria este plă­ce­rea minţii, în timp ce feri­ci­rea mer­ge mai adânc, la bază, la fun­damen­te­le sufle­tu­lui, unde putem vor­bi de o feri­ci­re a spi­ri­tu­lui, care înseam­nă mult mai mult decât nive­lul ime­di­at al gân­di­rii.”

Pro­fe­so­rul con­si­de­ră că dra­gos­tea este o cir­cum­stanţă sigu­ră a feri­ci­rii şi dă exem­plu iubi­rea ado­les­cen­ti­nă, ca pe una din­tre cele mai mar­can­te expe­rienţe ale vieţii.
“Feri­ci­rea este o sta­re de spi­rit, o sta­re în care vrei, nu vrei, tre­bu­ie să intre şi ini­ma şi afec­ti­vi­ta­tea, pro­fun­zi­mi­le tale afec­ti­ve, aco­lo unde este esenţa ta. Dra­gos­tea este una din­tre cir­cum­stanţe­le feri­ci­rii indu­bi­ta­bi­le. În min­tea mea este tot tim­pul fap­tul că iubi­rea ado­les­cenţei este una din­tre cele mai mar­can­te expe­rienţe. De ce? Pen­tru că este momen­tul în care insul afec­tiv se tre­zeş­te la via­ţă. Mai cred că cea mai mare satis­fa­cţie este ace­ea când pasiu­ni­le tale, încli­na­ţi­i­le tale îşi găsesc un ecou în ceea ce faci. Asta cred că e ade­vă­ra­ta feri­ci­re a vieţii”, spu­ne Dul­can.

Nive­lul super­fi­ci­al, cu furt­u­ni­le, nive­lul pro­fund, cu pacea

Şi totu­şi, cum pot fi feri­ci­ţi oame­nii într‑o lume în care stre­sul, nemulţu­mi­ri­le lega­te de via­ţa pro­fe­sio­na­lă sau de cea per­so­na­lă des­criu cel mai bine via­ţa lor? Pro­fe­so­rul Dul­can con­si­de­ră că este o ches­tiu­ne de per­ce­pţie.

Sunt două nive­luri la care un om poa­te să aibă o rea­cţie de feri­ci­re sau de nefe­ri­ci­re. Pri­mul este pla­nul per­so­nal, dar voi înce­pe cu mode­lul soci­al. Mode­lul soci­al poa­te să-ţi dea satis­fa­cţii sau să nu-ţi dea satis­fa­cţii. Poa­te să-ţi ofe­re con­di­ţii de împli­ni­re pe plan pro­fe­sio­nal sau nu. În cazul mode­lu­lui soci­al nu prea poţi face mare lucru. Atunci, rămâ­nem la al doi­lea nivel, nive­lul tău per­so­nal. Cum văd feri­ci­rea orien­ta­lii: ei vor­besc des­pre feri­ci­re la nivel de vir­tu­ţi. Ei spun că sunt două nive­luri. Este nive­lul super­fi­ci­al, unde sun toa­te furt­u­ni­le care se abat asu­pra minţii, asu­pra gân­du­lui şi este nive­lul pro­fund. Nive­lul pro­fund înseam­nă pen­tru ei să-ţi păs­trezi acea pace, lini­ş­te inte­ri­oa­ră, indi­fe­rent că întâm­pini suc­ce­sul sau eşe­cul. Omul tre­bu­ie să se edu­ce de o ase­me­nea manie­ră încât să înţe­lea­gă că fri­ca şi spai­ma care li se pre­zin­tă face par­te din­tr-un nivel comer­ci­al care inte­re­sea­ză anu­mi­ţi indi­vizi. Noi tre­bu­ie să învă­ţăm că şi în faţa neno­ro­ci­ri­lor, dar şi a lucru­ri­lor plă­cu­te tre­bu­ie să ne păs­trăm un echi­li­bru. În momen­tul ace­la, omul nu mai este în băta­ia vân­tu­lui, nu mai este la mâna soci­e­tă­ţii, nu mai devi­ne ceea ce vrea soci­e­ta­tea să facă din el: o slu­gă, un nimic, un zero. El îşi păs­trea­ză pro­pria lui nişă, pro­pri­ul lui regat.

Nefe­ri­ci­rea este o ches­tiu­ne de per­ce­pţie. Sunt feri­cit în fun­cţie de cum per­cep eu un eve­ni­ment; îl per­cep cu un ecou nega­tiv sau îl per­cep cu un ecou pozi­tiv; entu­zi­as­mant sau ne-entu­zi­as­mant; depri­mant sau, dim­po­tri­vă, exta­ziant. Feri­ci­rea mai ţine şi de struc­tu­ra noas­tră. Oame­nii intro­ver­ti­ţi, căro­ra foar­te puţi­ne lucruri pe lumea asta le plac sunt cei mai nefe­ri­ci­ţi. Bucu­ră-te! Uite, ai băut o cafea cu cine­va, bucu­ră-te. Tu spui: «Nu pot, e ama­ră». Păi, fă‑o dul­ce, dacă e ama­ră.”

Gân­du­ri­le noas­tre sunt res­pon­sa­bi­le pen­tru ener­gi­i­le Uni­ver­su­lui

Con­ti­nu­a­rea, AICI.


Man­ga­lia News, 03.08.2019.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply