Kurban Bayrami — Sărbătoarea Sacrificiului’, de Urfet Şachir

0
628

Kur­ban Bayrami — Săr­bă­toa­rea Sacri­fi­ci­u­lui’, de Urfet Şachir.

Înce­pând de dumi­ni­că, 11 august 2019, cre­din­cio­șii musul­mani vor cele­bra, timp de patru zile, una din­tre cele mai impor­tan­te săr­bă­tori reli­gi­oa­se din calen­da­rul isla­mic Hicri – ”Kur­ban Bayramı” (”Săr­bă­toa­rea sacri­fi­ci­u­lui” sau ”Săr­bă­toa­rea Mare”), Eid al-Adha, în ara­bă.

Mare­le Pro­fet al Isla­mu­lui, Hz. Muham­med, defi­neș­te impor­tan­ța aces­tei săr­bă­tori ast­fel:

”Îna­in­tea Măre­țu­lui Allah, cea mai valo­roa­să din­tre zile este pri­ma zi de «Kur­ban Bayramı» (Săr­bă­toa­rea Sacri­fi­ci­u­lui), iar după aceas­ta este a doua zi de «Kur­ban Bayramı»” (Ebû Dâvûd, Menâ­sik, 19).(*)

Pri­ma zi de ”Kur­ban Bayramı” este a zecea zi din luna Zilhi­c­ce (a două­spre­ze­cea lună din calen­da­rul isla­mic). Cele zece zile dina­in­tea săr­bă­to­rii sunt cele mai vir­tu­oa­se, în aces­te zile rea­li­zân­du-se prac­ti­ci­le pioa­se îna­in­tea lui Allah (Tir­mi­zî, Savm, 52).

Sacri­fi­ciu și săr­bă­toa­re sunt două con­cep­te. Prin urma­re, îna­in­te de a tre­ce la sen­sul săr­bă­to­rii sacri­fi­ci­u­lui, tre­bu­ie să sub­li­ni­em sen­sul fie­că­rui con­cept. În acest con­text, obser­văm că Dic­țio­na­rul lim­bii tur­ce defi­neș­te sacri­fi­ci­ul ca fiind înde­pli­ni­rea porun­cii reli­gi­ei sau a unei făgă­du­ieli, prin tăie­rea unui ani­mal. Prin apro­fun­da­re, înțe­le­gem prin acest sacri­fi­ciu o măr­tu­ri­si­re de apro­pi­e­re a oame­ni­lor de Allah, aces­ta fiind sen­sul scurt al con­cep­tu­lui. În mod simi­lar, Dic­țio­na­rul lim­bii tur­ce defi­neș­te con­cep­tul de săr­bă­toa­re ca fiind o zi sau zile de impor­tan­ță națio­na­lă și reli­gi­oa­să care se cele­brea­ză. Dacă extin­dem aceas­tă defi­ni­ție, con­form calen­da­ru­lui Hijri, este o săr­bă­toa­re reli­gi­oa­să săr­bă­to­ri­tă timp de patru zile de la a zecea zi de Zilhi­c­ce și con­sti­tu­ie una din­tre cele două cele mai impor­tan­te săr­bă­tori din reli­gia isla­mi­că. Săr­bă­toa­rea jert­fei își ia nume­le de la sacri­fi­ci­ul ani­ma­le­lor (vacă, bivol, oaie, capră sau cămi­lă, în func­ție de zonă sau de posi­bi­li­ta­tea finan­ci­a­ră) în nume­le și cu accep­ta­rea lui Allah.

Epi­so­dul sacri­fi­ci­u­lui este rela­tat de Coran şi este ace­la­şi şi în Biblie, în Vechiul Tes­ta­ment. Potri­vit tra­di­ți­ei, ani­ma­le­le tre­bu­ie să aibă o anu­mi­tă vâr­stă la momen­tul sacri­fi­ci­u­lui: oaia și capra pes­te un an, vaca și bivo­lul pes­te doi ani, iar cămi­la pes­te cinci ani. Car­nea se împar­te în trei păr­ți ega­le, din care o par­te este con­su­ma­tă de fami­lia celui care a sacri­fi­cat ani­ma­lul, o par­te se ofe­ră rude­lor, iar res­tul se împar­te celor nevo­iași. În acest sens, sacri­fi­ci­ul închi­nă­rii, satis­fă­când nevo­i­le ali­men­ta­re ale săra­ci­lor, este un ele­ment impor­tant care con­so­li­dea­ză soli­da­ri­ta­tea soci­a­lă.

Esen­ța aces­tei închi­nări făcu­te cu sacri­fi­ciu mate­ri­al și spi­ri­tu­al este apro­pi­e­rea de Dum­ne­zeu și res­pec­ta­rea porun­ci­lor Lui. În zile­le aces­tei săr­bă­tori, cea mai sfân­tă închi­na­re este rea­li­za­rea pele­ri­na­ju­lui la Mec­ca, ier­ta­rea celui care are o cre­din­ță pro­fun­dă, fiind zile­le cele mai noro­coa­se, feri­ci­te. În ace­lași timp, sunt zile de bucu­rie în care cre­din­cio­șii se înfră­țesc, iar împăr­ți­rea căr­nii de sacri­fi­ciu este un pri­lej de întra­ju­to­ra­re și soci­a­li­za­re. Din toa­te punc­te­le de vede­re, sunt zile în care fața omu­lui râde, făcând din aces­tea zile de bucu­rie.

Tot în aces­te zile tre­bu­ie făcu­te mai mul­te rugă­ciuni, mătă­nii, pome­ni­rea nume­lui Dom­nu­lui și adu­se mul­țu­mi­ri lui Dum­ne­zeu. El știe valoa­rea fie­că­rui om și a fap­te­lor sale. Cre­din­cio­șii tre­bu­ie să se com­porte în spi­ri­tul aces­tei săr­bă­tori pe care Dum­ne­zeu Ato­tpu­ter­ni­cul, în marea Sa bună­vo­in­ță, le‑a oferit‑o spre a se bucu­ra și spre a bucu­ra la rân­dul lor pe seme­nii lor.

În raport de zile­le obiș­nu­i­te, în aces­te zile, îmbră­că­min­tea tre­bu­ie să fie mai fru­moa­să, sta­rea și con­du­i­ta față de cei­lalți oameni și față de fami­lie tre­bu­ie să ara­te că per­cep sen­sul aces­tei săr­bă­tori și că‑i acor­dă impor­tan­ța care i se cuvi­ne. Din punct de vede­re mate­ri­al, tre­bu­ie să dove­deas­că gene­ro­zi­ta­te, să bucu­re cu pre­că­de­re copi­ii, orfa­nii și săra­cii, după posi­bi­li­tăți.

Săr­bă­toa­rea este un bun pri­lej de împă­ca­re a celor cer­tați, de vizi­te mai dese între rude, de ier­ta­re de păca­te și ier­ta­re între rude și con­frați. În cre­din­ța isla­mi­că, săr­bă­to­ri­le au une­le carac­te­ris­tici cu pri­vi­re la pre­gă­ti­rea de dina­in­te. Fără a intra în amă­nu­n­te, redau une­le aspec­te: febra cum­pă­ră­tu­ri­lor în vede­rea ofe­ri­rii de daruri cu pri­le­jul vizi­te­lor, vizi­ta la cimi­tir și rugi înăl­ța­te în memo­ria celor dragi, tre­cuți în eter­ni­ta­te; de ase­me­nea rugi făcu­te aca­să pen­tru ier­ta­re și pros­pe­ri­ta­te. În acest fel, sunt trans­mi­se tra­di­ți­i­le, în cre­din­ța isla­mi­că, de reîn­no­ire fră­țeas­că, de con­ști­en­ti­za­re a uniu­nii și soli­da­ri­tă­ții, de împăr­tă­și­re a bucu­ri­i­lor și tris­te­ți­lor, de la mână la mână, de la ini­mă la ini­mă, pen­tru con­ti­nu­i­ta­tea pros­pe­ri­tă­ții și armo­ni­ei.

Din zice­ri­le îna­in­ta­și­lor:

”Văzând ini­ma ta pli­nă ochi cu chi­pul bogă­ți­ei, raze­le de lumi­nă care plo­uă spre tine se întorc și plea­că. Puri­fi­că-ți ini­ma, ca să se poa­tă umple cu ști­in­ță și tai­ne!” (Ata­ul­lah İsken­deri) (**)

Ruga zilei:

”Doam­ne, așa fru­mos cum m‑ai cre­at, dă-mi și fru­mu­se­țea mora­lă!” (İbn Han­bel, I, 403)(***)

Urfet Șachir, Man­ga­lia, 6 august 2019.

Citiți și: kur­ban-bayram-sar­ba­toa­rea-sacri­fi­ci­u­lui-de-urfet-sachi­r/

MN: „Rama­zan Bayram Kayrli Bol­sin“, „Rama­zan Bayram Hayır­lı Ve Műba­rek Olsun“ — Bayram feri­cit!


Man­ga­lia News, 11.08.2019.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply