Excelenţa Sa, Dascălul…

0
568

Exce­lenţa Sa nu are cont în ban­că. Nu are vilă cu două­zeci de came­re. Nu are afa­ceri pros­pe­re prin ţară. Exce­lenţa Sa are un suflet cât gala­xia. Are riduri şi fire albe, de la gene­ra­ţi­i­le care sunt şi de la cele care au fost. Exce­lenţa Sa îşi mobi­lea­ză via­ţa cu extem­po­ra­le, teze, con­cur­suri. Rare­ori se gân­deş­te la ulti­mul stri­găt al modei… Desele‑i pre­o­cu­pări sunt lega­te de pro­gra­me, per­fe­cţio­nări, exa­me­ne. De cele mai mul­te ori, şle­fu­ieş­te neste­ma­te­le alto­ra. Pen­tru ele, vin­de pe bani măru­nţi secun­de­le fii­lor lui.

Exce­lenţa Sa tru­deş­te via­ţa-ntrea­gă la sece­ra ascu­ţi­tă a lunii, semă­nând pul­beri de aur pes­te seminţe­le ce stau să-nco­lţeas­că. Une­ori, oche­la­rii i se aco­pe­ră de roua ama­ră, dacă un fost elev, ajuns sena­tor, îl uită în ante­ca­me­ră, ca pe un obiect deco­ra­tiv. Alte­ori, zâm­bet de rodie îi inun­dă obra­jii, când un necu­nos­cut, pe stra­dă, îşi scoa­te pălă­ria în faţa lui: „Bună ziua, Dom­nu­le pro­fe­sor, eu sunt…”

Exce­lenţa Sa nu-şi numă­ră anii după bule­tin, ci după vâr­stă – mereu ace­ea­şi, care înflo­reş­te în ban­că. Con­sta­tă cu sur­prin­de­re, într‑o zi, că tre­bu­ie să iasă la pen­sie şi nu înţe­le­ge de ce ini­ma lui, cu două pre­in­farc­te, bate ca la opt­spre­ze­ce ani. Exce­lenţa Sa, ca un pui de căpri­oa­ră în băta­ia puş­tii, nu ştie că se asea­mă­nă cu sfinţii. Ei au dăru­it. El se dăru­ieş­te. Cel de Sus i‑a hărăzit loc îna­lt în izvo­rul Lumi­nii, loc plin de ver­dea­ţă, din care Măria Sa, Das­că­lul, să poa­tă pri­ve­ghea şi de din­co­lo prun­cii sufle­tu­lui său.

Tra­du­ce­re şi adap­ta­re după Rudyard Kipling. (sur­sa: inter­net).


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele