Cule în lumină” – În vizită la culele oltenești. Documentare vizuală, Vlad Eftenie

0
196

Cule în lumi­nă” – În vizi­tă la cule­le olte­nești. Docu­men­ta­re vizu­a­lă, Vlad Efte­nie.

Am avut oca­zia recent sa vizi­tez si sa docu­men­tez vizu­al cinci din­tre cele mai cunos­cu­te cule tara­ne­s­ti din patri­mo­ni­ul arhi­tec­tu­rii tra­di­tio­na­le roma­ne­s­ti. Des­tul de putin cunos­cu­te, cule­le nu reu­sesc inca sa atra­ga mase de turisti. Pe de o par­te lip­sa de inte­res cres­cut adu­ce ris­cul degra­da­rii si per­de­rii lor, fapt pe care cam­pa­nia Cule in lumi­na incear­ca sa il pre­in­tam­pi­ne. Pe de alta par­te, buna chiar, lip­sa unui aflux de vizi­ta­tori adu­ce linis­te si ama­na­rea trans­for­ma­rii hiper-comer­ci­a­le a locu­ri­lor in care se afla cule­le.

Zona Cur­ți­șoa­ra este pro­ba­bil una din­tre cele mai fru­moa­se din tara, intreg jude­tul Gorj are pla­iuri abso­lut magi­ce, care raman atem­po­ra­le. Val­cea, de ase­me­na. Cal­du­ra lini­i­lor cur­be ale pei­sa­ju­lui si ver­de­le curat, punc­tat din loc in loc de capi­te, te con­duc pri­e­te­nos, la drum. Simti ener­gia pozi­ti­va pe masu­ra ce te asterni la drum. Te astepti ca Sfan­ta Vineri sa iasa la poar­ta si sa te intam­pi­ne, la fie­ca­re pas. Sate­le sunt in gene­ral ingri­ji­te, oame­nii sunt gos­po­dari. Insu­si dru­mul afla­rii cule­lor se trans­for­ma intr‑o expe­rien­ta in sine pe care o reco­mand cu cal­du­ra.

Ca des­ti­na­tii alter­na­ti­ve de cala­to­rie, cule­le olte­ne­s­ti pot oferi o expe­rien­ta fru­moa­sa si instruc­ti­va. Gan­dind un tra­seu mai amplu, din­spre Bucu­res­ti, spre Tar­gu Jiu, tre­cand prin Muze­ul Satu­lui Val­cean, se pot acce­sa Tran­sal­pi­na sau Dro­be­ta Tur­nu Seve­rin. Cate­va zile sunt sufi­cien­te pen­tru a ne apro­pia de cul­tu­ra Olte­ni­ei, pen­tru o mai buna inte­le­ge­re a feno­me­nu­lui cule­lor, a cul­tu­rii care le cir­cum­scrie, pen­tru inte­le­ge­rea valo­rii lor isto­ri­ce si arhi­tec­tu­ra­le, ca obiec­te de patri­mo­niu.

Cule­le nu sunt cele mai pri­e­te­noa­se cla­diri, la pri­ma vede­re. Impri­ma insa calm si linis­te Ade­sea de un alb stra­lu­ci­tor, pere­tii au goluri mici. Pe dina­fa­ra nu raz­ba­te sen­si­bi­li­ta­tea deta­li­i­lor case­lor tra­di­tio­na­le tara­ne­s­ti pe care ne astep­tam sa o aflam intr-un muzeu dedi­cat. Dar aceas­ta inter­fa­ta expri­ma insu­si ade­va­rul con­struc­ti­ei: ea tre­bu­ie sa pro­te­je­ze de peri­co­le even­tu­a­le din afa­ra, in vre­muri de res­tris­te. Asa ca golu­ri­le sunt puti­ne si mici ca dimen­siuni. Pro­por­ti­i­le sunt insa pre­ci­se, robus­te­tea se sim­te inca de la pri­ma vede­re.

In sinea ei, cula este o mica for­ta­re­a­ta tara­neas­ca. Poe­zia se des­co­pe­ra abia la inte­ri­or, in lun­gul raze­lor soa­re­lui care afla tra­see pre­ci­se, in orga­ni­za­rea inte­ri­oa­ra rigu­roa­sa, mini­ma­la, in boga­tia deta­li­i­lor de mobi­li­er atent lucrat si mate­ri­a­le­lor tex­ti­le extrem de bogat orna­men­ta­te. Instru­men­te de uz cas­nic, mobi­li­er solid, ascun­za­tori, con­fort mini­mal. Prin aces­te deta­lii si insu­siri, cula rama­ne un obiect de arhi­tec­tu­ra cu o per­so­na­li­ta­te apar­te, care se deta­sea­za ime­di­at in con­tex­tul sau si care invi­ta la explo­ra­rea si des­co­pe­ri­rea unui timp tre­cut, bogat in intam­plari si sem­ni­fi­ca­tii.

Fara sa imi pro­pun sa tin o lec­tie de isto­rie, date­le afe­ren­te obiec­ti­ve rega­sin­du-se cu o sim­pla cau­ta­re pe inter­net, voi incer­ca sa ras­pund cat mai subiec­tiv posi­bil la intre­ba­rea “De ce meri­ta vizi­ta­te cule­le olte­ne­s­ti ?”  

Un cuvant, ina­in­te de toa­te. Ce inseam­na “cula” ? Cuvan­tul pro­vi­ne din tur­ca, “kule” insem­nand “turn”, fapt care ne aju­ta sa inte­le­gem for­ma defi­ni­to­rie a cla­di­ri­lor de tip cula.

Con­stru­i­ta pe la 1760, Casa Car­ti­a­nu este mai degra­ba o locu­in­ta tara­neas­ca foar­te dezvol­ta­ta, cu insu­siri sti­lis­ti­ce si teh­ni­ce repre­zen­ta­ti­ve, o “neste­ma­ta” a arhi­tec­tu­rii tra­di­tio­na­le. Situ­a­ta in satul Car­tiu, comu­na Tur­ci­ne­s­ti, cla­di­rea are par­ter si doua eta­je, pri­d­voa­re de lemn ce o incon­joa­ra si ii con­fe­ra un aspect unic, in poia­na de lan­ga padu­re. Scari din lemn, cu balus­tra­de atent sculp­ta­te, asi­gu­ra acce­sul intre plat­for­me, la exte­ri­or. Mus­ca­te de un rosu intens bor­dea­za pris­pa, com­bi­na­tia data de albul ima­cu­lat al pere­ti­lor, bru­nul lem­nu­lui tra­tat si rosul flo­ri­lor con­fe­ra o ampren­ta vizu­a­la puter­ni­ca, cu per­so­na­li­ta­te. Casa este bine pas­tra­ta si intre­ti­nu­ta si gaz­du­ies­te un muzeu al cul­tu­rii si tra­di­ti­i­lor gor­je­ne. Ele­men­te de port popu­lar, albu­me, foto­gra­fii, dese­ne si pic­turi, poves­ti­le ghi­du­lui sunt vii si vin direct pe filo­nul isto­ri­ei fami­li­ei care a cti­to­rit casa. In zile­le de vara par­ca iti vine sa te asterni la poves­ti, la umbra pri­d­voa­re­lor, popa­sul fiind bine­ve­nit. 

Casa Car­ti­a­nu are o per­so­na­li­ta­te apar­te, vizi­ta­rea sa ofe­ra o oca­zie exce­len­ta pen­tru afla­rea unor poves­ti si isto­rii valo­roa­se.

Cula Tătă­res­cu se afla pe par­tea opu­sa a rau­lui Jiu, in Cur­ti­soa­ra, in cadrul Muze­u­lui Arhi­tec­tu­rii Popu­la­re Gor­je­ne­s­ti. Con­stru­i­ta pe mij­lo­cul sec. XVIII, in anii 1930 fami­lia Tata­res­cu a cum­pa­rat casa si a reabilitat‑o, avand des­ti­na­tia de casa de oas­peti. Din anii 2000 ea a fost relo­ca­ta pe situl pe care se afla astazi. Casa impre­sio­nea­za prin pres­tan­ta, unde­va in aer plu­tes­te ampren­ta per­so­na­li­ta­ti­lor care au vizitat‑o. Rege­le Carol al ll-lea, Ior­ga, Bran­cu­si – au locu­it aici. Pro­por­ti­i­le induc echi­li­bru. Albul pere­ti­lor este ima­cu­lat, sin­dri­la inve­les­te aco­pe­ri­sul cu patru ape. Un por­tic de la par­ter coin­ci­de cu o veran­da de la etaj. Casa are goluri pre­do­mi­nan­te in zona acce­su­lui, cei­lalti pereti fiind des­tul de opaci.  Obloa­ne­le de un gal­ben-ocru pati­nat aduc un accent de culoa­re bine­ve­nit. Pe ari­pa nor­di­ca aflam un pro­fil volu­me­tric cu coloa­ne anga­ja­te, cu o nuan­ta cla­si­ca. O sca­ra te con­du­ce la etaj in came­ra prin­ci­pa­la. Scoar­te tra­di­tio­na­le deco­rea­za casa sca­rii, aflam obiec­te de mobi­li­er din lemn, tablo­uri, foto­gra­fii cu momen­te ale fami­li­ei. Mobi­li­e­rul cu nuan­te art-nou­veau este bine con­ser­vat si spu­ne o poves­te a epo­cii. Dintr‑o ima­gi­ne o zarim pe fii­ca fami­li­ei Tata­res­cu, in cos­tum popu­lar, la o ser­ba­re loca­la si fra­pea­za figu­ra ei abso­lut con­tem­po­ra­na, extra­sa par­ca din pre­zen­ta­ri­le de moda actu­a­le. Pla­nul este foar­te bine orga­ni­zat, o mul­ti­me de spa­tii adia­cen­te deser­vind came­re­le prin­ci­pa­le. Biro­ul de lucru este lumi­nos si sobru ame­na­jat. Intrea­ga cla­di­re ema­na echi­li­bru, sobri­e­ta­te, bun-gust. Inte­gra­rea sa in muze­ul satu­lui ofe­ra oca­zia unei vizi­te extin­se, foar­te instruc­ti­ve.

Mai mult, aici:

Cule in lumi­na” – In vizi­ta la cule­le olte­ne­s­ti.

MN: O pre­ți­oa­să com­ple­ta­re, din par­tea unui citi­tor, căru­ia îi mul­țu­mim:

În aceas­tă vară, am vizi­tat două cule situ­a­te lân­gă loca­li­ta­tea Hore­zu, res­pec­tiv Cula Gre­cea­nu (sec XVII) și Cula Duca (XIX). Aco­lo am întâl­nit o doam­nă muze­o­graf foar­te ini­moa­să, sibi­an­că la ori­gi­ne, ce ne‑a pre­zen­tat cu pro­fe­sio­na­lism și căl­du­ră isto­ri­cul aces­to­ra. Este păcat că nu sunt pro­mo­va­te aces­te obiec­ti­ve isto­ri­ce și turis­ti­ce în ace­lași timp. Vă tri­mit câte­va ima­gini.

 

Cu sti­mă,
Bogdan-Radu Brîn­zan


Man­ga­lia News, 29.08.2019.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele