CHEMAREA TA, CHEMAREA MEA…
Mă strigi în gând şi eu n‑aud?
Sau cântă‑n valuri marea!?
E vocea ta, îmi cânți ceva,
Sau m‑amăgeşte zarea?
Dar când te strig şi eu n‑auzi?
N‑auzi a mea chemare?
Nu ştii că lacrimi curg de dor,
Pe pernă, la culcare?
Nu ştii că dorul mi‑e nebun
Şi inima îmi frânge?
Că noaptea nu mi‑e sfetnic bun
Şi după tine plânge?
Chemarea ta, chemarea mea,
Nici Dumnezeu nu ştie…
El ştie doar că a lăsat,
Iubirea, pe vecie!
Nu te mai chem…, nu mă chema…,
Dar vino iar, … în viața mea…
Andaluzia Popa, august 2019, București.
Mangalia News, Duminică, 25 august 2019. Alte poeme de dragoste, semnate de Andaluzia Popa și publicate de Mangalia News, AICI.