CADET LA MARINĂ — DOI ANI PE BRICULMIRCEA”, CARTEA PROMOȚIEI 1976 ANMB. Episodul 1

0
245
Booking.com

CADET LA MARINĂ — DOI ANI PE BRICULMIRCEA”, CARTEA PROMOȚIEI 1976 ANMB. (Epi­so­dul 1).

Prin bună­vo­in­ța coor­do­na­to­ru­lui aces­tui volum anto­lo­gic, coman­dor ( r ) Ghe­or­ghe Miha­la­che, pre­șe­din­te­le Fili­a­lei Man­ga­lia a Aso­ci­a­ți­ei Cadre­lor Mili­ta­re în Rezer­vă și în Retra­ge­re „Vicea­mi­ral Ing. Gr. Mar­teș”, avem marea onoa­re de a lan­sa în seri­al, pe por­ta­lul Man­ga­lia News, o navă sim­bo­li­că a ”Lupi­lor de mare” care au absol­vit în anul 1976 cur­su­ri­le Aca­de­mi­ei Nava­le ”Mir­cea cel Bătrân” din Con­stan­ța — CARTEA PROMOȚIEI 1976 ANMBCADET LA MARINĂ — DOI ANI PE BRICULMIRCEA”. Iată, la 43 de ani de la absol­vi­re, pri­mul epi­sod publi­cat astăzi onli­ne, din car­tea apă­ru­tă în anul ani­ver­sar 2016, cu cea de a doua edi­ție revă­zu­tă în 2018:

PROMOŢIA 1976 A ACADEMIEI NAVALEMIRCEA CEL BĂTRÂN”, CONSTANŢA.

La ela­bo­ra­rea aces­tei lucrări au con­tri­bu­it (în ordi­ne alfa­be­ti­că):
BACIU AUREL,
CIUCU GHEORGHE,
COMLOŞANU GABRIEL,
DĂNILĂ DORIN,
IONESCU ION,
MIHALACHE GHEORGHE (coor­do­na­tor volum),
NICA MIRCEA,
PETRIA GHEORGHE,
PLEŞCA DUMITRU,
VASILE VIOREL,
SILAGHI (ARDELEAN) GAVRIL
ŞTEFAN BĂLUŢĂ.

Teh­no­re­dac­ta­re şi coper­tă:
MIHALACHE GHEORGHE,
CIUCU GHEORGHE.
Edi­ţia a doua, revă­zu­tă 2018.

*************************

MANGALIA – 2016. CUVÂNT ÎNAINTE. PROLOG

Au tre­cut 40 de ani

Ghe­or­ghe Miha­la­che

Oare când? 

Oare când s‑au scurs cele pes­te 14.600 de zile de când am luat via­ţa în piept şi am por­nit, cei 39 de băieţi, pe un drum nou, dru­mul cari­e­rei de ofi­ţeri de mari­nă? La 22 sau 23 de ani, plini de entu­zi­asm, pri­e­te­ni de-acum, după cei 4 ani de stat împre­u­nă, zi de zi şi noap­te de noap­te, fru­moşi şi exu­be­ranţi, cu gân­duri măreţe de înde­pli­nit şi cu un sti­let în gean­tă, pe care acum o să‑l găsi­ţi aşe­zat în vreo pano­plie pră­fu­i­tă, am păşit spă­şi­ţi în fru­moa­sa carie­ră de ofi­ţeri de mari­nă.

Stau şi mă întreb dacă meri­tă să ne adu­cem amin­te. Şi câte ne vom mai adu­ce amin­te? Unii din­tre noi refu­ză acest lucru. Nu vor să se dea bătu­ţi, nu con­cep că tre­bu­ie să depu­nă arme­le şi să stea lini­ş­ti­ţi într-un parc, legă­nân­du-şi nepoţe­lul din căru­cior. Refu­ză să-şi amin­teas­că, refu­ză să pună pe hâr­tie amin­ti­ri­le şi nu tre­bu­ie să îi con­dam­năm, ci să‑i înţe­le­gem. Vor să rămâ­nă tineri, aşa cum au fost acum 40 de ani. O par­te din­tre ei s‑au decis să scrie în aceas­tă car­te, a Pro­moţi­ei 1976.

Mola pro­va, mola pupa! Maşi­na, încet îna­in­te!…

Se apro­pie, cu fie­ca­re val

Dorin Dăni­lă

Se apro­pie cu fie­ca­re val, cu fie­ca­re pală de vânt, cu fie­ca­re nou răsă­rit şi apus, dar mai ales cu fie­ca­re cli­pă, momen­tul când „pen­sio­na­rii” pro­moţi­ei noas­tre se vor reîn­tâl­ni după 40 de ani de când, ca tineri loco­te­nenţi, au ridi­cat vele­le fru­moa­sei cari­e­re de ofi­ţeri de mari­nă, la absol­vi­rea Insti­tu­tu­lui de Mari­nă „Mir­cea cel Bătrân” — secţia mili­ta­ră. Mi-ar fi plă­cut mai mult să fi înce­put carie­ra cu gra­dul de aspi­rant, aşa cum o fac azi absol­venţii mili­tari ai Aca­de­mi­ei Nava­le şi să deve­nim ofi­ţeri cu oca­zia avan­să­rii la gra­dul de loco­te­nent. Vă mai amin­ti­ţi, desi­gur, că intram în rân­dul ofi­ţe­ri­lor, în faţa şefi­lor noş­tri, doar când apă­rea a tre­ia ste­lu­ţă, sau a tre­ia tre­să mică pe epo­leţi, sau pe mâne­ci­le hai­nei mili­ta­re, ca loco­te­nenţi majori. 

Din­tre sute de catar­ge

Care lasă malu­ri­le,

Câte oare le vor spar­ge

Vân­tu­ri­le, valu­ri­le?

Să pun urgent ghi­li­me­le­le şi să  indic sur­sa, ca să nu mă tre­zesc acu­zat de pla­gi­at? Aş putea oare să fiu acu­zat de aşa ceva ? Nu cred. Doar Emi­ne­scu putea să iubeas­că marea mai mult decât noi, în august 1976.

Am ajuns acum, cu toţii,  la  vâr­sta  a tre­ia. Aproa­pe cu toţii… Trei din­tre cei 39 din foto­gra­fia făcu­tă pe 23 august 1976, ală­tu­ri de con­tra­a­mi­ra­lul Ilie Şte­fan, coman­dan­tul Insti­tu­tu­lui de Mari­nă, con­tra­a­mi­ra­lul Sebas­ti­an Ulmea­nu, Coman­dan­tul Mari­nei Mili­ta­re şi pri­mul secre­tar al Comi­te­tu­lui Judeţean P.C.R. Con­stanţa, Vasi­le Vîl­cu, s‑au gră­bit spre ape­le lini­ş­ti­te de din­co­lo de linia ori­zon­tu­lui.

Le păs­trăm o pioa­să amin­ti­re cole­gi­lor Eugen Con­stan­ti­ne­scu, Dumi­tru Cotleţ şi Marin Galan­to­nu. De câţi­va nu mai ştim nimic: Nicu Gălea­tă, Sică Gro­su…

În foto­gra­fia absol­venţi­lor de acum patru dece­nii lip­seş­te, totu­si, o per­soa­nă. Cine oare? Cine să fie? L‑am des­co­pe­rit!… De bună voie si nesi­lit de nimeni, Vio­rel, cole­gul meu de ban­că din cei patru ani ai insti­tu­tu­lui, a recu­nos­cut absenţa, ca un act de indis­ci­pli­nă, incon­fun­da­bi­lă pen­tru cei care l‑am cunos­cut. Al cin­ci­lea „DA”  spus de pro­moţia noas­tră în faţa ofi­ţe­ru­lui stă­rii civi­le, dupa Ste­li­că Anto­niu, Gelu Şol­dea, Mir­cea Nica, Teo Simion, l‑a făcut pe Vio­rel să lip­seas­că.

Am citit cu drag amin­ti­ri­le, auto­bi­o­gra­fi­i­le, ese­u­ri­le, am pri­vit foto­gra­fi­i­le din peri­oa­da „stu­denţi­ei”, din peri­oa­da când con­stru­iam „SSMD” (soci­e­ta­tea soci­a­lis­tă mul­ti­la­te­ral dezvol­ta­tă) în Dobro­gea, de la întâl­ni­ri­le din ’86, ’96, 2001, 2006, 2011… Aştept de pe acum, cu nerăb­da­re, pe ace­ea din 2026, să vedem câţi ne vom bucu­ra că, în sfârşit, orga­ni­za­to­rii s‑au gân­dit să săr­ba­to­rim semi­cen­te­na­rul absol­vi­rii la… „Hanul lui Manuc’’. În anul ace­la vom încer­ca plat­for­me­le pen­tru căru­cioa­re! Doam­ne, fereş­te!… Să nu avem par­te.

Toţi am ajuns tătici, aşa că ne adu­cem amin­te, cu plă­ce­re, de peri­oa­da când îi plim­bam în lan­do­uri pe cei şi cele care astăzi, pe unii, i‑au făcut bunici puţin cam prea devre­me. Ce să fac? Nu vor­besc eu, ci invi­dia din mine, care nu-mi dă pace!

Dragi colegi,

Aşa după cum mă cunoas­teţi, scri­sul nu a fost punc­tul meu forte, cu o sigu­ră exce­pţie, remar­ca­tă de fii­ca mea, când era mai mică şi, obli­gat de împre­ju­rări, a tre­bu­it să o iau de la şcoa­lă. Şi, pen­tru că mai aveam trea­bă, am împă­rţit amân­doi, în ace­la­şi timp, biro­ul meu de pe nava bază pen­tru rezol­va­rea pro­ble­me­lor de ser­vi­ciu şi şco­la­re. Obser­va­ţia, pe care a făcut‑o şi a transmis‑o soţi­ei, a fost rele­van­tă în lega­tu­ră cu cali­tă­ţi­le scri­i­tori­ceşti pe care le posed: „Tata, toa­tă ziua nu face alt­ce­va, decât sem­nea­ză!”.

Să încerc totu­şi să scriu ceva, ca să vă arăt că nu am uitat, încă, să sem­nez.

Să fac un bilanţ şi să încerc să punc­tez prin ce a fost pro­moţia noas­tră deo­se­bi­tă.

Pro­moţia căre­ia apa­rţi­nem este una, din punct de vede­re nume­ric, mică, com­pa­ra­tiv cu cele care ne-au pre­ce­dat sau ne-au urmat. Asta, dato­ri­tă  eve­ni­men­te­lor din 1968, din Ceho­slo­va­cia, pen­tru cei dina­in­tea noas­tră, res­pec­tiv  pro­gra­mu­lui ambi­ţi­os de con­stru­cţii nava­le mili­ta­re, pen­tru cei ce au venit după noi. Ca urma­re, am fost admi­şi în anul I, la Facul­ta­tea de Navi­ga­ţie, 45 de elevi, în două gru­pe, 101‑M şi 102‑M.

Sche­le­tul pe care s‑au con­sti­tu­it cele două gru­pe a fost dat, în gene­ral, de lice­e­le mili­ta­re absol­vi­te de 30 din­tre noi. Cei­la­lţi 15 colegi erau absol­venţi ai lice­e­lor civi­le, 4 din­tre ei şi cu un an de sta­giu mili­tar, la tru­pă. Gru­pa 101‑M, cu absol­venţi majo­ri­tari ai Lice­u­lui Mili­tar „Dimi­trie Can­te­mir” din Brea­za şi 102‑M, cu absol­venţi ai Lice­u­lui Mili­tar „Şte­fan cel Mare” de la Câm­pu­lung Mol­do­ve­nesc.

Din cei 45 admi­şi, 24 erau din judeţe­le limi­tro­fe Mării Negre sau Dună­rii. Pe regiuni isto­ri­ce, din Arde­al eram 8 elevi, din Mun­te­nia veneau 7, iar din Mol­do­va 5.  Cu exce­pţia unui elev de natio­na­li­ta­te maghia­ră, cei­la­lţi eram români. Am absol­vit, în pro­mo­tia 1976 a Insti­tu­tu­lui de Mari­nă „Mir­cea cel Bătrân”, 39. Unul a ter­mi­nat în 1977 şi un altul în 1980. Ne-au pără­sit, pe peri­oa­da celor 4 ani de stu­den­tie, 4 colegi.

Am înce­put stu­di­i­le sub titu­la­tu­ra de Şcoa­la Mili­ta­ră de Ofi­ţeri de Mari­nă „Mir­cea cel Bătrân” şi am ter­mi­nat ca a doua pro­moţie a Insti­tu­tu­lui de Mari­nă „Mir­cea cel Bătrân”, cu echi­va­la­re de absol­venţi de stu­dii supe­ri­oa­re în ingi­ne­rie….

Am fost sin­gu­ra pro­moţie din isto­ria actu­a­lei Nave Şcoa­lă „Mir­cea” care a fost îmbar­ca­tă şi instru­i­tă, pe aproa­pe întrea­ga dura­tă a pri­mi­lor doi ani de facul­ta­te, la bor­dul navei. Am par­curs pro­gra­ma de pre­gă­ti­re şi am par­ti­ci­pat la marşuri de instru­cţie cu bri­cul.

Am fost sigu­ra pro­moţie, care la sfârşi­tul prac­ti­cii din anul II, la des­pă­rţi­re, coman­dan­tul de atunci al navei, actu­a­lul con­tra­a­mi­ral de flo­ti­lă în retra­ge­re Eugen Ispas, nu şi‑a mai putut stă­pâni emoţi­i­le şi a plâns. Eram copi­ii DOMNIEI SALE! Aşa îi plă­cea să ne numeas­că, de câte ori ne-am întâl­nit, ulte­ri­or. În ace­le momen­te l‑am simţit ier­tân­du-ne toa­te năz­dră­va­ni­i­le, pe care i le făcu­sem pe dura­ta celor aproa­pe doi ani (şi avea ce să ier­te), dar şi dra­gos­tea şi mulţu­mi­ri­le, pe care dorea să ni le trans­mi­tă fie­că­ru­ia din­tre noi, în mod deo­se­bit şi apar­te.

Nava Şcoa­lă „MIRCEA” rămâ­ne, pen­tru noi, peri­oa­da cea mai fru­moa­să, dar şi cea mai dură tră­i­tă ca stu­denţi (cadeţi), mari­nari şi mili­tari.

DESPRE PROMOŢIA 1976 A ACADEMIEI NAVALEMIRCEA CEL BĂTRÂN”.

În luna iunie 2013, cole­gii noş­tri Dorin Dăni­lă şi Ghe­or­ghe Ciu­cu, au avut pri­vi­le­gi­ul de a se întâl­ni cu doi din­tre men­to­rii pro­moţi­ei 1976 a Insti­tu­tu­lui de Mari­nă, ami­ra­lul în retra­ge­re Ilie Şte­fan şi con­tra­a­mi­ra­lul în retra­ge­re Petre Zam­fir. Cei doi şi-au lăsat ampren­ta puter­ni­că asu­pra for­mă­rii a mii de ofi­ţeri de mari­nă mili­ta­ră şi comer­ci­a­lă, în eta­pa cea mai pro­li­fi­că a şco­lii de mari­nă, având drept con­se­cinţă înca­dra­rea nave­lor mili­ta­re şi comer­ci­a­le ale Româ­ni­ei, din peri­oa­da 1960–1980, cu coman­danţi foar­te bine pre­gă­ti­ţi. Aflat la con­du­ce­rea şco­lii de mari­nă, ami­ra­lul Ilie Şte­fan a con­tri­bu­it, în mod impor­tant, la afir­ma­rea învă­ţămân­tu­lui de mari­nă româ­nesc pe plan naţio­nal şi inter­na-ţio­nal.

Îna­in­te de a vă pre­zen­ta apre­ci­e­ri­le celor doi ami­rali, vis-à-vis de pro­moţia 1976, să reve­dem câte­va date impor­tan­te din acti­vi­ta­tea şi carie­ra lor.

Ami­ra­lul Ilie Şte­fan a  fost avan­sat aspi­rant în anul 1949 şi con­tra­a­mi­ral în anul 1971. A ocu­pat, în mod trep­tat, fun­cţii impor­tan­te în mari­nă: ofi­ţer cu navi­ga­ţia pe escor­tor, ofi­ţer secund pe o navă dra­goa­re de mine, coman­dant de sub­ma­rin, şef de stat major al Bri­gă­zii de Apă­ra­re a Raio­nu­lui Mari­tim, coman­dan­tul Divi­zio­nu­lui de vede­te tor­pi­loa­re şi sub­ma­ri­ne, şef de stat major al Flo­ti­lei de Dună­re, coman­dan­tul Bri­gă­zii 33 dra­gaj, coman­dant al Şco­lii Nava­le, coman­dan­tul Cen­tru­lui de Sca­fan­dri şi locţi­i­tor al coman­dan­tu­lui Mari­nei Mili­ta­re pen­tru pre­gă­ti­rea de lup­tă şi învă­ţământ. A coor­do­nat, timp de 20 de ani, deve­ni­rea învă­ţămân­tu­lui supe­ri­or de mari­nă şi for­ma­rea a tot atâ­tea gene­ra­ţii de ofi­ţeri de mari­nă. Timp de nouă ani, în cali­ta­te de coman­dant al Cen­tru­lui de Sca­fan­dri, a avi­zat şi coor­do­nat une­le din­tre cele mai impor­tan­te acti­vi­tă­ţi şti­inţi­fi­ce ale aces­tei uni­tă­ţi.

Ne‑a pără­sit la data de 22 decem­brie 2014, la 18 luni după inter­vi­ul acor­dat cole­gi­lor noş­tri.

Con­tra­a­mi­ra­lul ® Petre Zam­fir este vete­ran de răz­boi. A fost ambar­cat pe dis­tru­gă­to­rul „Regi­na Maria”, sub­ma­ri­ne­le „Del­fi­nul” şi „Rechi­nul”, par­ti­ci­pând la toa­te acţiu­ni­le de lup­tă ale aces­tor nave în Al Doi­lea Răz­boi Mondi­al; a coman­dat cano­nie­ra „Ghi­cu­les­cu”, pe tim­pul marşu­lui pen­tru repa­ra­ţii de la Con­stanţa la Geno­va (Ita­lia) şi retur, în anul 1950; a fost coman­dan­tul Navei Şcoa­lă “Mir­cea” în marşul Con­stanţa — Ham­bu­rg, în anul 1965, când nava a fost tri­mi­să la repa­ra­ţii capi­ta­le. Echi­pa­jul coman­dat de el a înfrun­tat o furt­u­nă puter­ni­că în gol­ful Bis­ca­ya, acţiu­ne evi­denţi­a­tă de pre­sa fran­ce­ză din acea vre­me, pen­tru ero­is­mul echi­pa­ju­lui în sal­va­rea navei de la scu­fun­da­re; a fost cadru didac­tic, la cate­dra de mari­nă­rie şi mane­vra navei, în Aca­de­mia Nava­lă „Mir­cea cel Bătrân”, în peri­oa­de­le 1962–1966 şi 1967–1979, a pre­gă­tit 25 de pro­moţii de ofi­ţeri, care acum îi poar­tă un res­pect deo­se­bit şi îi recu­nosc meri­te­le de instruc­tor şi peda­gog.

Vă pre­zen­tăm, în con­ti­nu­a­re, ide­i­le rezul­ta­te cu pri­le­jul inter­vi­u­lui acor­dat cole­gi­lor noş­tri.

Ami­ra­lul ingi­ner Ilie Şte­fan: După trans­for­ma­rea şco­lii nava­le în insti­tu­ţie de învă­ţământ supe­ri­or de mari­nă, am che­mat şefii de cate­dre şi le-am soli­ci­tat să pună pe hâr­tie păre­ri­le lor vis-a-vis de cali­ta­tea de ofi­ţer de mari­nă, în con­for­mi­ta­te şi cu noi­le cerinţe ale con­du­ce­rii Minis­te­ru­lui Apă­ră­rii Naţio­na­le şi ale Minis­te­ru­lui Învă­ţămân­tu­lui.

Ce cre­deţi ? S‑au pre­zen­tat la mine cu ele­men­te ce presupu­neau 20 de ani de şcoa­lă pen­tru a scoa­te un ofi­ţer de mari­nă! Nor­mal, le-am cerut să reva­dă şi să sta­bi­leas­că, con­cret, de ce are nevo­ie un om pen­tru a fi în măsu­ră să coman­de o navă de lup­tă sau o navă comer­ci­a­lă. La fel am pro­ce­dat şi atunci când am sta­bi­lit obiec­ti­ve­le prac­ti­cii de vară a ele­vi­lor din toţi anii de stu­dii.

Am avut dis­cu­ţii con­tra­dic­to­rii cu con­du­ce­rea arma­tei, în pri­vinţa cuan­tu­mu­lui ore­lor de şti­inţe soci­a­le din pro­gra­ma de învă­ţământ. Pen­tru toa­te şco­li­le mili­ta­re, cei de la con­du-cerea învă­ţămân­tu­lui mili­tar sta­bi­li­se­ră un pro­cent de 25 %, ceea ce pen­tru insti­tu­tul de mari­nă era prea mult şi afec­ta cele­lal­te mate­rii abso­lut nece­sa­re. Am reu­şit, într-un final, după ce am avut lungi dis­cu­ţii chiar cu minis­trul apă­ră­rii, să acor­dăm doar 18 % pen­tru mate­ri­i­le care nu aveau tan­gen-ţă cu aria cur­ri­cu­la­ră a ofi­ţe­ru­lui de mari­nă. Dis­cu­ţii con­tra­dic­to­rii cu con­du­ce­rea arma­tei, pe pro­ble­me de învă­ţă-mânt, am avut pe tot tim­pul acti­vi­tă­ţii mele la coman­da insti­tu­tu­lui, fapt ce m‑a deter­mi­nat, la un moment dat, să soli­cit schim­ba­rea mea şi tre­ce­rea pe o altă fun­cţie, la Cen­trul de Sca­fa­dri al Mari­nei, cu toa­te că, mi s‑a ofe­rit coman­da Mari­nei Mili­ta­re.

Pro­moţia dum­ne­a­voas­tră a fost prin­tre cele mai bune ale şco­lii. Dova­dă stă şi fap­tul că, trei din­tre cole­gii voş­tri au ajuns ami­rali, iar marea majo­ri­ta­te au coman­dat uni­tă­ţi şi mari uni­tă­ţi ale mari­nei sau nave de lup­tă, cu rezul­ta­te remar­ca­bi­le. Aţi avut şi un coman­dant al Mari­nei din rân­du­ri­le dum­ne­a­voas­tră, pe dom­nul vicea­mi­ral Dorin Dăni­lă, ceea ce este o mân­drie pen­tru pro­moţia 1976.

La fel se poa­te spu­ne şi des­pre cole­gii dum­ne­a­voas­tră de la mari­na civi­lă. Par­te din­tre ei, încă, mai navi­gă şi sunt foar­te dese situ­a­ţi­i­le când mă întâl­nesc cu ei prin Con­stanţa şi îşi expri­mă îngri­jo­ra­rea pen­tru sla­ba pre­gă­ti­re a ofi­ţe­ri­lor de mari­nă de astăzi. Poa­te că şi scin­da­rea învă­ţămân­tu­lui de mari­nă este o cau­ză. Dar aces­ta este mer­sul isto­ri­ei.

Un ofi­ţer de mari­nă tre­bu­ie să înveţe tot tim­pul cât se află la coman­dă. Îmi amin­tesc că eram tânăr ofi­ţer şi, împre­u­nă cu alţi colegi de-ai mei, eram che­ma­ţi la „Liber­ta­tea”, de către coman­do­rul Bibi Cos­tă­ches­cu, care ne punea să rezol­văm, în fie­ca­re zi, pro­ble­me de navi­ga­ţie tac­ti­că şi de geo­me­trie. Aşa se for­mea­ză un ofi­ţer de mari­nă, care tre­bu­ie să aibă cura­jul şi pri­ce­pe­rea de a con­du­ce o navă de lup­tă sau comer­ci­a­lă şi, mai ales, de a‑şi for­ma un echi­paj, care să fie în măsu­ră să adu­că nava la mal, cum spu­nem noi, mari­na­rii, în ori­ce con­di­ţii.

Urez pro­moţi­ei 1976 a Insti­tu­tu­lui de Mari­nă „Mir­cea cel Bătrân” mul­tă sănă­ta­te şi cred că toţi com­po­nenţii ei tre­bu­ie să fie mân­dri pen­tru mun­ca lor, depu­să în slu­j­ba Mari­nei şi Româ­ni­ei.

Con­tra­a­mi­ra­lul în retra­ge­re Petre Zam­fir: Doresc să vă spun mai întâi păre­rea mea des­pre ofi­ţe­rul de mari­nă de astăzi. Păre­rea mea a fost şi rămâ­ne ace­ea­şi: tine­rii noş­tri tre­bu­ie să fie mai întâi pre­gă­ti­ţi să coman­de o navă de lup­tă sau civi­lă şi apoi să fie ingi­neri. Un tânăr, care ter­mi­nă acum Aca­de­mia, nu are nicio şan­să ca ingi­ner în via­ţa civi­lă. M‑am uitat pe o pro­gra­mă de învă­ţământ de la Aca­de­mia nava­lă şi am con­sta­tat că rapor­tul din­tre ore­le afec­ta­te spe­cia­li­tă­ţii de bază, ace­ea de mari­nă, şi cele de ingi­ne­rie este de 1 la 20, ceea ce con­si­der că este un lucru total greşit.

Eu am un nepot care con­du­ce o fir­mă de cre­wing şi, împre­u­nă cu coman­dan­tul Aca­de­mi­ei, am încer­cat să‑i tri­mi­tem la fir­mă absol­ven­ti, care doreau să se afir­me. După trei ani, însă, nepo­tul meu m‑a anu­nţat că nu mai poa­te pri­mi absol­venţi de la Aca­de­mie, pen­tru că cei de la UMC sunt mai bine pre­gă­ti­ţi. Con­clu­zia a fost că, unde­va, s‑a lăsat şta­che­ta mai jos, ceea ce este un lucru rău.

Când pre­dam la cate­dră, în anii în care şi pro­moţia dumnea­voas­tră se pre­gă­tea, am cerut ele­vi­lor să spu­nă ce mate­rii agre­ea­ză mai mult şi pe care le-ar dori cres­cu­te, ca număr de ore. Răs­pun­sul gene­ral a fost: navi­ga­ţia şi mane­vra navei. Am folo­sit aces­te opi­nii în întoc­mi­rea pro­gra­me­lor anu­a­le de învă­ţământ şi mer­sul isto­ri­ei ne‑a ară­tat că nu ne-am înşe­lat. Apoi, am menţi­nut per­ma­nent legă­tu­ri­le cu foş­tii elevi, care au ajuns coman­danţi de nave şi uni­tă­ţi sau coman­danţi la mari­na civi­lă. Le-am ascul­tat păre­ri­le, vis-a-vis de nevo­i­le şi cerinţe­le din mari­nă, şi am schim­bat per­ma­nent cur­su­ri­le, în fun­cţie de cee ce se cerea. Un exem­plu: un com­man­dant de navă comer­ci­a­lă mi‑a tri­mis o lucra­re inti­tu­la­tă „Acci­den­te nava­le — stu­dii de caz”. Am folo­sit intens aceas­tă lucra­re şi sute de elevi au par­curs aces­te stu­dii de caz, care s‑au dove­dit deo­se­bit de uti­le, ulte­ri­or.

Apoi, şi cole­gii dum­ne­a­voas­tră au folo­sit la cla­să lucra­rea „Mane­vra navei”, care este, de fapt, o lucra­re per­so­na­lă pe care tre­bu­ia să o fac obli­ga­to­riu, ca şef de cate­dră. S‑a edi­tat în 200 de exem­pla­re, care au dis­pă­rut, semn că ea a fost uti­lă ele­vi­lor mei.

În decur­sul cari­e­rei mele am învă­ţat foar­te mul­te de la foş­tii mei coman­danţi. Într‑o vre­me, coman­dan­tul şco­lii nava­le era şi coman­dan­tul bri­cu­lui. În fie­ca­re vară, ple­cam cu bri­cul pe mare şi aveam gri­jă ca tot ceea ce se însu­şi­se teo­re­tic să fie pus în prac­ti­că.

Am învă­ţat mul­te de la Bibi Cos­tă­ches­cu. În imer­siu­ne, aflat la coman­da sub­ma­ri­nu­lui, el rezol­va pro­ble­me din revis­ta de mate­ma­ti­că şi le tri­mi­tea, apoi, la Uni­ver­si­tă­ţi­le din Iaşi şi Timi­şoa­ra.

Eram adju­tan­tul esca­dri­lei de sub­ma­ri­ne, înca­drat pe „Rechi­nul” şi în fie­ca­re zi mă pre­zen­tam, cu puţin îna­in­te de ora 13.00, la coman­dan­tul esca­dri­lei, coman­do­rul Lun­gu. Îl anu­nţam: „Dom­nu­le coman­dant echi­pa­je­le sunt pre­gă­ti­te pen­tru rapor­tul esca­dri­lei”. Lun­gu mă apro­ba, apoi se ducea în faţa oglin­zii şi îşi aran­ja ţinu­ta. Venea în faţa for­ma­ţi­ei cu o ţinu­tă impe­ca­bi­lă şi avea în picioa­re pan­tofi de lac.

O dată, am întâr­zi­at dintr‑o învo­ire. O fată era vino­va­ta. M‑am pre­zen­tat la coman­do­rul Lun­gu şi i‑am spus, în mod sin­cer, moti­vul şi fap­tul că am avut dureri de cap. Lun­gu m‑a pri­vit şi mi‑a zis: „Dra­gul meu, sin­ce­ri­ta­tea dumi­ta­le mă deran­jea­ză. Să nu se mai întâm­ple. Mai bine te durea obra­zul, decât capul”.

Păs­trez o amin­ti­re plă­cu­tă des­pre pro­moţia 1976. Insti­tu­tul de mari­nă v‑a pre­gă­tit pen­tru cele pes­te 80 de nave ale mari­nei mili­ta­re şi 380 de nave ale mari­nei civi­le. Aţi ajuns coman­danţi de nave, după peri­oa­de scur­te de carie­ră, ceea ce a dove­dit că era­ţi foar­te bine pre­gă­ti­ţi. Nu am avut unde să vă cazăm, la un moment dat, pe toţi şi aşa aţi stat o peri­oa­dă mult mai mare, decât ori care altă pro­moţie, pe bric. Dar, apre­ciez că acest fapt v‑a aju­tat şi mai mult să deve­ni­ţi ade­vă­ra­ţi mari­nari.

Şi aşa cum un pro­fe­sor bun reu­şeş­te să îmbo­gă­ţeas­că zes­trea de cunoş­tinţe a ele­vi­lor săi, le fel şi pro­moţia 1976 a reu­şit să mă bucu­re cu rea­li­ză­ri­le ei, pen­tru care vă feli­cit.

Vă urez mul­tă sănă­ta­te, vouă şi fami­li­i­lor voas­tre!

***

Îna­in­te de a mer­ge mai depar­te, se cuvi­ne să  facem o pre­ci­zare. Când ne-am hotă­rât să scri­em des­pre pro­moţia noas­tră, am con­si­de­rat că  ar fi fru­mos ca, toţi cei 39 de absol­venţi ai Insti­tu­tu­lui de Mari­nă „Mir­cea cel Bătrân”, din Con­stanţa, pro­moţia 1976, secţia mili­ta­ră, să  aibă drep­tul şi posi­bi­li­ta­tea de a fi autori ai aces­tei cărţi. Din moti­ve diver­se, însă, nu am reu­şit acest lucru.  Ast­fel că, pen­tru cur­si­vi­ta­te şi din dorinţa de a lăsa citi­to­ru­lui o bună  impre­sie, am folo­sit, în cea mai mare par­te a cărţii, amin­ti­ri­le cole­gu­lui nos­tru, Aurel Baciu, care a fost mult mai inspi­rat, decât ori­ca­re din­tre noi şi a păs­trat noti­ţe­le unei peri­oa­de de pes­te patru ani de via­ţă.  Noi, cu toţii, apre­ci­em cele scri­se de Aurel, chiar dacă prin­tre rân­du­ri­le sale s‑au stre­cu­rat şi ina­d­ver­tenţe şi încer­căm să  com­ple­tăm, în măsu­ra în care ne mai adu­cem amin­te, epo­pe­ea ani­lor de cadeţie, a ani­lor de for­ma­re a noas­tră ca vaj­nici ofi­ţeri ai Mari­nei Mili­ta­re, ca slu­ji­tori ai întin­de­ri­lor albas­tre.


Aici se înche­ie pri­mul epi­sod din CARTEA PROMOȚIEI 1976 ANMB.

VA URMA.


Man­ga­lia News, Mier­curi, 21 august 2019.


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele