CÂND ÎȘI VA LANSA ROMÂNIA PROGRAMULAPOLLO”?

0
206
Booking.com

Când își va lan­sa Româ­nia pro­gra­mul “Apo­l­lo”?

Tha­t’s one sma­ll step for man, one giant leap for man­kind”.
Neil Arm­strong, la cobo­rârea din modu­lul lunar Eagle, 20 iulie 1969.

In ulti­mii ani ne-am obis­nu­it sa nu ne “iasa” nimic. Rand pe rand, toa­te obiec­ti­ve­le mari, de ampli­tu­di­ne natio­na­la au fost rata­te. Esec dupa esec, neim­pli­ni­re dupa neim­pli­ni­re, asta am numa­rat.

O tara de 20 de mili­oa­ne de oameni, a 40‑a eco­no­mie a lumii, care pre­ga­tes­te in fie­ca­re an zeci de mii de ingi­neri ratea­za an de an posi­bi­li­ta­tea de a con­strui 123 de kilo­me­tri de autos­tra­da care sa stra­ba­ta Car­pa­tii si sa lege Marea Nea­gra de Euro­pa Cen­tra­la. Pen­tru ca ese­cul sa fie si mai dure­ros, in ulti­mii 30 de ani s‑au facut 10 stu­dii de feza­bi­li­ta­te numai pen­tru a con­fir­ma si tra­se­ul si solu­tia teh­ni­ca indi­ca­te in pri­mul din­tre ele, cel facut in anii 80, sub teroa­rea piti­cu­lui din Scor­ni­ces­ti.

A 40‑a eco­no­mie a lumii nu reu­seste sa con­stru­ias­ca cate­va spi­ta­le regio­na­le, dar­mi­te unul repu­bli­can.

A 40‑a eco­no­mie mondi­a­la ope­rea­za cu nis­te cai fera­te pe care tre­nu­ri­le merg cu vite­ze mai mici decat acum 30, 40 sau chiar 50 de ani.

A 40‑a eco­no­mie a lumii se uita para­li­za­ta de imo­bi­lism cum i‑a plan­tat Dum­ne­zeu in pla­to­ul con­ti­nen­tal al marii cate­va sute de mili­ar­de de metri cubi de gaze si nu stie ce sa faca cu ele.

A 40‑a eco­no­mie a lumii sta cu sute de mili­oa­ne de tone de car­bu­ne uita­te in sub­te­ran, desi toti am aflat ca Ursu­la von der Lynen s‑a insca­u­nat pre­se­din­te­le Euro­pei sub jura­man­tul ca va decar­bo­ni­fi­ca con­ti­nen­tul pana in 2020.

A 40‑a eco­no­mie a lumii numa­ra zile­le rama­se pana la expi­ra­rea dura­tei de via­ta a reac­toa­re­lor de la Cer­na­vo­da, fara sa faca nimic pen­tru a com­pen­sa aceas­ta.

A 40‑a eco­no­mie a lumii doar­me pes­te rezer­ve­le de gaze on-sho­re deti­nu­te si nu cata­dic­seste sa isi conec­te­ze pro­pri­ul popor la dis­tri­bu­tia de gaze.

O tara de 20 de mili­oa­ne de oameni, a sap­tea cea mai popu­la­ta a Uniu­nii Euro­pe­ne, par­te­ner stra­te­gic al celei mai mari puteri mili­ta­re din isto­ria ome­ni­rii nu este in sta­re sa fie nici macar pre­zen­ta in sala unde se des­fac si se fac tre­bu­ri­le din Repu­bli­ca Mol­do­va, repu­bli­ca popu­la­ta cu 82% romani si finan­ta­ta aproa­pe exclu­siv de la Bucu­res­ti.

A sap­tea cea mai popu­la­ta tara din Uniu­nea Euro­pea­na, a 10‑a cea mai mai mare eco­no­mie a Uniu­nii nu reu­seste sa intre in OECD, dar atin­ge per­for­man­ta incre­di­bi­la de a fi data la o par­te din Con­si­li­ul de Secu­ri­ta­te al ONU pen­tru micu­ta Esto­nie, un stat cu doar 2 mili­oa­ne de locu­i­tori.

Ima­gi­nea aces­tei nepu­tin­te tra­gi­ce nu ar fi intrea­ga daca nu am avea in oglin­da con­tem­po­ra­ne­i­ta­tii veci­na si riva­la Unga­ria lui Vik­tor Orban.

Nu avem decat 700 de kilo­me­tri de autos­tra­da? Ei bine, ungu­rii au o tara de doua ori mai mica, dar cu o retea dub­la de autos­trazi (1.500km) . Nu avem decat 3 uni­ver­si­tati in pri­me­le 1.000 din lume? Ei bine, ungu­rii au 6. Nu expor­tam bunuri nici macar de 70 de mili­ar­de de euro? Ei bine, ungu­rii expor­ta de pes­te 100 de mili­ar­de de euro. Nu putem sa fim influ­en­ti nici macar la Chi­si­nau? Ei bine, ungu­rii sunt cam­pi­o­nii inte­gra­rii sta­te­lor bal­ca­ni­ce, deve­nind lide­rii infor­mali pen­tru sta­te­le din fos­ta Iugo­sla­vie. Nu sun­tem inca in OECD sau in spa­ti­ul Schen­gen? Ei bine, ungu­rii sunt demult aco­lo. Nu putem sa dis­tri­bu­im gazul decat pen­tru 35% din Roma­nia? Ei bine, ungu­rii il dis­tri­bu­ie in 95% din tara lor. Nu putem sa con­struim doua noi reac­toa­re nuclea­re? Ei bine, ungu­rii con­stru­iesc inca reac­toa­re la 120 km de Timi­soa­ra. Nu putem sa ii apa­ram pe roma­nii din Ucrai­na, Ser­bia sau chiar Unga­ria? Ei bine, Vik­tor Orban vor­bes­te de la Buda­pes­ta in nume­le maghia­ri­lor din Roma­nia, iar Bucu­res­ti­ul il ia in seri­os si nego­ci­a­za cu el. Sa mai ada­u­gam ca, dupa ce am rotit juma­ta­te din arma­ta nos­tra in raz­bo­a­ie­le pe care le poar­ta ame­ri­ca­nii prin lume si dupa ce am cum­pa­rat sis­te­me de rache­te ame­ri­ca­ne de cate­va mili­ar­de de dolari, ungu­rii au impus pe agen­da ame­ri­ca­ni­lor cel mai impor­tant subiect al regiu­nii, impin­gan­du-ne sa vin­dem gazul din Marea Nea­gra toc­mai la Buda­pes­ta.

Am ajuns atat de obis­nu­i­ti cu ese­cul, incat unul din­tre cele mai impor­tan­te par­ti­de din tara pro­pu­ne, nici mai mult nici mai putin, ca insti­tu­ti­i­le euro­pe­ne sa ges­tio­ne­ze cei 37 de mili­ar­de de euro de la UE, in locul guver­nu­lui roman.

Adi­ca, sa desfi­in­tam prac­tic guver­nul. Ba chiar, supra­li­ci­tand aceas­ta maca­bra poli­ti­ca, Minis­te­rul Sana­ta­tii rupe din cele abia 150 de mili­oa­ne de euro nici mai mult nici mai putin decat 13 mili­oa­ne de euro pe care ii da Ban­cii Euro­pe­ne de Inves­ti­tii (BEI) pen­tru a sfa­tui guver­nul cum sa chel­tu­ie cei 137 de mili­oa­ne de euro rama­si. Aaaa, v‑ati prins? 

Adi­ca insti­tu­ti­i­le euro­pe­ne vor ges­tio­na banii nos­tri in schim­bul unui comi­sion pe care il vom plati tot noi.

Alo, DNA, Cur­tea de Con­turi si par­ti­de­le de opo­zi­tie, unde sun­teti? Dupa ce ca am obti­nut a doua cea mai mica de alo­ca­re de fon­duri euro­pe­ne, mai si pla­tim din aces­ti bani prea putini vreo 1.000 euro pe zi pen­tru pre­ti­o­zi­ta­ti­le cate unui “expert” anga­jat de BEI pe banii nos­tri! Pai de ce mai pla­tim sala­ri­i­le uri­a­se ale func­tio­na­ri­lor de la Minis­te­rul Sana­ta­tii, de ce nu pla­tim doar ono­ra­ri­i­le exper­ti­lor BEI, daca tot i‑am pus sa guver­ne­ze in locul minis­tri­lor nos­tri?

Poa­te este momen­tul sa ne uitam cum a iesit o mare natiu­ne dintr‑o cri­za de incre­de­re simi­la­ra, acum 50–60 de ani. In noiem­brie 1960, la ale­ge­rea pre­se­din­te­lui John Fit­zge­rald Ken­ne­dy, Ame­ri­ca se uita hip­no­ti­za­ta la supe­ri­o­ri­ta­tea teh­no­lo­gi­ca a sovi­e­ti­ci­lor in dome­ni­ul spa­tial, supe­ri­o­ri­ta­te care venea din avan­sul teh­ni­ci­lor mili­ta­re baza­te pe lan­sa­rea rache­te­lor. In plus, Uniu­nea Sovi­e­ti­ca depa­si­se peri­oa­da de dis­tru­ge­re masi­va din tim­pul raz­bo­i­u­lui si ince­pea sa se apro­pie de nive­lul occi­den­tal. De fapt, in anii 60, sovi­e­ti­cii aveau o per­for­man­ta eco­no­mi­ca pes­te cea a japo­ne­zi­lor sau spa­ni­o­li­lor, aproa­pe de cea a ves­tu­lui Euro­pei.

Atunci au fost sovi­e­ti­cii cel mai aproa­pe de nive­lul ame­ri­ca­ni­lor din toa­ta peri­oa­da raz­bo­i­u­lui rece. Pen­tru ca ame­nin­ta­rea sa devi­na si mai mare, la 12 apri­lie 1961, cos­mo­nau­tul sovi­e­tic Iuri Gaga­rin a deve­nit pri­ma per­soa­na care a zbu­rat in spa­tiu, inta­rind teme­ri­le ame­ri­ca­ni­lor de a rama­ne in urma intr‑o com­pe­ti­tie teh­no­lo­gi­ca cu Uniu­nea Sovi­e­ti­ca.

Dupa numai o luna si juma­ta­te, Ame­ri­ca si‑a reve­nit din soc si si‑a lan­sat con­tra-ofen­si­va: la 25 mai 1961, pre­se­din­te­le Ken­ne­dy si‑a asu­mat obiec­ti­vul ase­le­ni­za­rii, intr-un mesaj isto­ric adre­sat Con­gre­su­lui: “Acum este momen­tul sa facem nis­te pasi mai mari — a ven­ti tim­pul pen­tru o noua cam­pa­nie ame­ri­ca­na — a venit timp pen­tru ca aceas­ta natiu­ne sa joa­ce rolul prin­ci­pal in explo­ra­rea spa­ti­u­lui, care, in mul­te pri­vin­te, poa­te sa fie dece­si­va pen­tru vii­to­ru­lui nos­tru de pe Pamant. …Cred ca natiu­nea tre­bu­ie sa se con­so­li­de­ze intru atin­ge­rea aces­tui obiec­tiv, si pana la sfar­si­tul aces­tui dece­niu, pe Luna sa paseas­ca un om si sa se intoar­ca in sigu­ran­ta pe Pamant. Nici un pro­iect spa­tial in aceas­ta peri­oa­da nu va fi mai impre­sio­nant pen­tru ome­ni­re, sau mai impor­tant in explo­ra­rea spa­ti­u­lui pe dis­tan­te lungi; si nici unul nu va fi atat de difi­cil sau de cos­ti­si­tor de rea­li­zat”.

Si Ame­ri­ca a reu­sit: fix acum 50 de ani, pro­gra­mul Apo­l­lo si‑a atins sco­pu­ri­le oda­ta cu misiu­nea Apo­l­lo 11 care a dus pri­mii oameni pe Luna, Neil Arm­strong si Buzz Aldrin, pe 20 iulie 1969, si i‑a rea­dus in sigu­ran­ta pe Pamant pe 24 iulie.

12 oameni au pus picio­rul pe Luna pana la sfar­si­tul pro­gra­mu­lui Apo­l­lo, in decem­brie 1972, toti ame­ri­cani, in vre­me ce sovi­e­ti­cii nu au reu­sit nici­o­da­ta sa tri­mi­ta per­so­nal uman pe Luna. De atunci inco­lo, dife­ren­ta teh­no­lo­gi­ca si eco­no­mi­ca in sens larg intre SUA si URSS avea sa cre­as­ca con­ti­nuu, ame­ri­ca­nii deve­nind lide­rii teh­no­lo­gici de necon­tes­tat ai ome­ni­rii. Desi sovi­e­ti­cii si acum rusii au mai rea­li­zat pro­du­se aero­nau­ti­ce supe­ri­oa­re celor ame­ri­ca­ne, nici­o­da­ta ei nu au mai fost atat de aproa­pe de nive­lul teh­no­lo­gic din SUA.

Ceea ce a a redat Ame­ri­cii inta­ie­ta­tea glo­ba­la in com­pe­ti­tia cu cele­lal­te natiuni, ceea ce a redat Ame­ri­cii incre­de­rea in pro­pri­i­le forte, ceea ce a con­cen­trat ener­gi­i­le si resur­se­le unei natiuni cu ade­va­rat exem­pla­re a fost ambi­ti­o­sul pro­gram Apo­l­lo, care desi lan­sat de admi­nis­tra­tia Eisenhower, a fost asu­mat ampli­fi­cat si radi­cal schim­bat de catre vizio­na­rul pre­se­din­te John F. Ken­ne­dy, cel care a impus obiec­ti­vul ase­le­ni­za­rii.

Denu­mi­rea pro­gra­mu­lui a fost, nu intam­pla­tor, alea­sa Apo­l­lo, zeul grec al zilei, al lumi­nii si al arte­lor, de care mana­ge­rul NASA, Abe Sil­ver­ste­in, care mai tar­ziu a spus ca “Am numit nava spa­tia­la de par­ca as fi dat nume­le copi­lu­lui pro­priu: Apo­l­lo, care urma sa-si duca carul pes­te Soa­re” (Sur­sa: Bils­te­in, Roger E. (1996), Ori­gi­na­l­ly published 1980, Sta­ges to Saturn: A Tech­no­lo­gi­cal His­to­ry of the Apollo/Saturn Laun­ch Vehi­cles. The NASA His­to­ry Series. Foreword by Wil­li­am R. Lucas. Washin­gton D.C.: NASA. OCLC 36332191). Fir­me­le care au pri­mit con­trac­te­le aces­tui pro­gram au fost man­dria eco­no­mi­ei ame­ri­ca­ne: Gene­ral Dynamics/Convair, Gene­ral Elec­tric si Glenn L. Mar­tin.

Este o lec­tie care ne vine de acum 50–60 de ani, dar pe care nu putem s‑o igno­ram. Daca o natiu­ne isi pro­pu­ne sa isi con­cen­tre­ze ener­gia si resur­se­le intr-un pro­gram natio­nal, daca poli­ti­cie­nii con­duc cu inte­lep­ciu­ne acel pro­gram, atunci acea feri­ci­ta natiu­ne va reu­si.

Roma­nia este o tara sufi­cient de mare in con­text euro­pean; natiu­nea noas­tra, de doua ori mai nume­roa­sa decat cea maghia­ra, a numa­rat de prea mul­te ori rea­li­zari ale veci­ni­lor de la vest aco­lo unde noi am mar­cat ese­curi, incat sa nu ne pro­pu­nem un pro­gram Apo­l­lo roma­nesc. Avem drep­tul la pro­pri­ul nos­tru pro­gram ambi­ti­os, avem drep­tul la Apo­l­lo al nos­tru. Mai rama­ne doar ca pre­se­din­te­le nos­tru sa se cul­ce intr‑o noap­te Kla­us Iohan­nis si sa se scoa­le a doua zi John Fit­zge­rald Ken­ne­dy. Să se tre­zeas­că, adi­că, cu pro­gra­mul Apo­l­lo al româ­ni­lor.

Autor: Petri­șor Peiu, ana­list. Sam­ba­ta, 20 Iulie 2019. (sur­sa: ziare.com).

Petri­sor Gabriel Peiu este doc­tor al Uni­ver­si­ta­tii Poli­teh­ni­ca din Bucu­res­ti (1996), a fost con­si­li­er al pre­mi­e­ru­lui Radu Vasi­le (1998–1999) si al pre­mi­e­ru­lui Adri­an Nas­ta­se (2001–2002), sub­se­cre­tar de stat pen­tru poli­tici eco­no­mi­ce (2002–2003) si vice­pre­se­din­te al Agen­ti­ei pen­tru Inves­ti­tii Strai­ne (2003–2004). Este coor­do­na­tor al Depar­ta­men­tu­lui de Ana­li­ze Eco­no­mi­ce al Fun­da­ti­ei Uni­ver­si­ta­re a Marii Negre (FUMN).


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele