Invitat în studioul Radio Constanța, Dragoș Răducan, prim-vicepreședinte executiv al Federației Patronatelor din Turismul Românesc, ne-a oferit un interviu legat de tema crizei de forță de muncă pe litoral. Dragoș Răducan în dialog cu Liliana Moldoveanu:
Există o criză a forței de muncă pe litoral?
Dragoș Răducan – Există, de la an la an ea se acutizează. În prezent avem o lipsă de 15.000 – 18.000 de oameni care să lucreze. Profesioniști nici nu mai îndrăznesc să sper că vom găsi.
Este un cuvânt prea pretențios pentru ce se întâmplă acum. De câți angajați ar mai fi nevoie ca să fie situația în regulă?
Dragoș Răducan – 18.000 de angajați, în condițiile în care am discutat de oameni cu o pregătire minimă. În condițiile în care discutăm de oameni complet nepregătiți, undeva în jur de 25.000 de oameni. De ce spun asta? Pentru a duce o farfurie de la stand la masă e nevoie de un om. În momentul de față e nevoie de doi oameni, pentru că unul ține farfuria și celălalt îl ajută să nu se împiedice. Acesta este nivelul de profesionalizare. Asta se datorează, în primul rând, educației, care lipsește, pentru că ne aflăm în fața unei generații care a crescut fără părinți. Este prima generație care a crescut fără părinți, părinții fiind plecați în străinătate în mare parte și lipsei de performanță a școlilor tehnice și de fapt a lipsei școlilor tehnice în general și în turism în special. Datorită reformelor care se fac, aproape, anual în sistemul de învățământ.
În care zone ar fi activitatea mult mai afectată, în alimentație, baruri, terase, restaurante? În cele de găzduire e aceeași situație?
Dragoș Răducan – Situația este aceeași, în ambele cazuri, dar este vizibilă la alimentație. La partea de cazare, aranjat camere, recepție, parcă nu este vizibil de către ochiul vigilent al turistului dar în partea de alimentație este foarte vizibil, pentru că sunt tineri care n-au ținut în viața lor o farfurie în mână, care nu știu să debaraseze, care nu știu să servească la masă și ce este cel mai grav, nu știu să vorbească elegant cu turistul. Toate problemele acestea se aruncă în cârca turismului, care este de fapt vârful icebergului. Problemele sunt la niveluri care nu se văd, lipsa educației, lipsa de școli profesionale, lipsa de profesori pregătiți, inexistența dialogului și a colaborării între patronate și Ministerul Învățământului și școli.
Cât ar primi angajații din turism? Să spunem câteva cifre, cât câștigă un ospătar, o cameristă, un bucătar?
Dragoș Răducan – Să o luăm pe rând. De la cea mai puțin profesionalizată ocupație, aceea de picol, eu nu am auzit anul acesta pe litoral să câștige sub 1500 de lei. Sunt copiii care vin să lucreze un job de-o vară, n-am auzit să câștige sub 1500 de lei. Ospătarii de la 1800 – 2000 de lei în sus, la care se adaugă tips-ul, pe care nimeni nu vrea să-l recunoască, ca fiind venit. O cameristă nu am auzit să câștige sub 2200 – 2400 de lei. Un bucătar bun, care ține un restaurant, vorbim de peste 1000 – 1500 de euro, deci 6000 de lei. Un ajutor de bucătar căștigă 3000 de lei. Dacă mai interesează în această perioadă a anului acestea sunt salariile.
Ne facem o idee să știm de ce nu sunt căutate, de ce nu a existat forță de muncă…
Dragoș Răducan – Mai sunt și alte motive. În general, pe litoral, se lucrează cu sezonieri. Sezonierii nu sunt pregătiți. Partea de forță de muncă locală nu mai vrea să lucreze pentru că ori au pe cineva care este plecat în străinătate, cel puțin o persoană din familie care trimite bani acasă, sau se aglomerează mai multe familii într-un apartament și închiriază celelalte 2-3 apartamente și atunci de ce să lucreze pentru 2000 de lei pe lună când pot să stea acasă pentru 2000 de lei pe lună? Probabil că aceste cuvinte vor fi răstălmăcite, interpretate. Este o realitate pe care puțini au curajul s-o spună, cei mai mulți o aruncă sub preș să nu se vadă.
Ce soluții există? La începutul sezonului estival se reglementa munca zilierilor și cei din turism. Există o soluție în acest sens?
Dragoș Răducan – Ar fi fost o soluție dacă costurile muncii, respectiv impozitele și taxele aplicate venitului acestor zilieri ar fi fost mai mici. La ora actuală, prin reglementările făcute, sunt aproape la nivelul unui angajat. Ce este mai ușor, ar fi birocrația dar și aceasta a reușit legislativul să o complice. Nu este mai convenabil și mai ușor să lucrezi cu un zilier. Când spun zilier mă refer la o persoană care vine să taie iarba, sau să repare o chiuvetă. Pentru asta trebuie să faci o grămadă de acte și este descurajant.
Învățământul profesional dual credeți că va rezolva o parte din problemă?
Dragoș Răducan – Absolut nicio problemă nu va fi rezolvată, pentru că, așa cum este el acum, elevul are toate drepturile iar angajatorul niciun drept. Dacă elevul, după ce termină învățământul dual, hotărăște să plece în altă parte, angajatorul nu-și va recupera banii. Orice angajator vrea ca investiția pe care o face, inclusiv în formarea forței de muncă, să aducă profit după aceea, ceea ce nu se întâmplă acum, în actuala legislație. Este o încercare, este un model viabil în străinătate, numai că la noi s-a implementat cu jumătate de măsură. Așa cum se fac modelele de succes în străinătate, reușim să ciuntim din ele astfel încât să le facem nefuncționale.
Avem semnale de la agenți economici care au apelat la o altă variantă, importul de muncitori. În ce măsură funcționează și această măsură?
Dragoș Răducan – Funcționează și nu prea, depinde de forța și mărimea angajatorului. Dacă este un angajator care-și permite să-i țină pe acești angajați străini, cel puțin un an de zile, da. Altfel costurile de aducere în țară sunt în jur a 1000 de euro, care nu se recuperează în perioada de 2 luni de sezon în România de către un angajator mediu sau mic. Deci nu este o soluție decât pentru un anumit tip de angajatori. Pentru angajatorii mici și medii nu este o soluție. Mai ales faptul că după ce au reușit să aducă muncitori din zonele non-UE, imediat autoritățile statului au reacționat și au trimis în control, sub formă de comando, toate instituțiile abilitate, de la Poliția de Frontieră, ITM, Serviciu de Emigrări și mascații, să verifice dacă acești muncitori străini nu și-au adus cumva cu ei și pe alții, ilegali.
Cum vedeți situația și pe viitor? Sezonul acesta ar mai avea o lună de zile.
Dragoș Răducan – Sezonul acesta aproape a trecut, cu bune, cu rele, mai ales că nu mai sunt atâți turiști, nu mai există presiunea voucherelor de vacanță. Anul acesta s-au repartizat uniform, toate lucrurile sunt vândute aproape uniform, nu mai este presiunea de anul trecut. Probabil că vom reuși să scăpăm și de anul acesta. Anul viitor nu știu cu cine vom mai lucra pentru că soluția angajaților străini nu este funcțională, soluția învățământului dual nu este funcțională, soluția forței de muncă pe plan local este firavă, iar cei care vin vara pentru a sta la mare o lună și să și muncească în timpul ăsta iar nu este o soluție care să dea randament. Dacă m-ați întrebat, sincer să vă spun, nu știu ce soluție să dau la ora aceasta. La finalul verii vom avea o întâlnire cu directorii liceelor de profil, din toată țara, în care vom încerac să găsim o soluție, astfel încât practica elevilor de la școlile de profil turism să se facă și pe litoral, să se facă în mod comasat. Noi să-i angajăm, să facem un fel de practică la locul de muncă plătită, încercând în felul acesta să suplinim forța de muncă cu nivel mic sau mediu de pregătire.
Realizator interviu – Liliana Moldoveanu / Redactor online – Liviu Predescu.
MN – Vă invităm să citiți și: Despre muncă și lăcomie pe litoralul românesc – Discuție deschisă între Maria Cernat și Marin Florian [VIDEO]. Maria Cernat: ”Marin Florian nu e doar lider sindical, el e om al muncii. Născut în Mangalia, a lucrat mult pe litoral și are multe să ne spună despre acest subiect”.
Mangalia News, 25.07.2019. (sursa: radioconstanta.ro).
