„Căpitanu` Burtă-Mare vă invită la plimbare!”
„Nu dați banii pe prostii și plimbați-i pe copii!”
„Nu mai stați pe gânduri și intrați în rânduri!”
„Ia porumbu`-porumbelu` că-ntărește cocoșelu`!”
„Avem steluțe de mare, nămol și pufuleți!”
”Doriți să vă aduc ceva de la bar?!
Veselie mare! Cam asta e poezia care se aude pe plaja de la Mamaia, începând de dimineață. Deși este ocupată în proporție de 30%, în plin sezon, ofertanții de chilipiruri nu știu ce să facă mai mult pentru a-și atrage mușteriii. Dar se străduiesc.
Un șezlong pentru o singură persoană costă 30 de lei pe zi, dar ziua de plajă nu are mai mult de două-trei ceasuri. În dorința de a câștiga cât mai mult, cei care le închiriază, le-au lipit, practic, unele de altele. Mai aveau puțin și le puneau suprapuse. Să fie mai intim! Așa o poți unge mai ușor pe vecina de… șezlong, dacă nu poate singură. E un mod de socializare mai puternic decât pe Facebook. Și mai interesant.
Între șezlonguri nisipul este saturat de cioburi de scoici, chiștoace de țigară și…diverse resturi: capace de coca-cola, ambalaje, o bucată din gogoașa lui Tilică, furculițe din plastic, rupte. Asta e! Trebuie să te obișnuiești cu ele. Printre șezlonguri, utilajele nu pot interveni, ca să afâneze nisipul și să-l curețe.
Saltelele au dâre de transpirație, suc, cafea și ulei de la generațiile anterioare de turiști care și-au odihnit spinările sau burțile pe ele. Acarienii și bacteriile joacă geamparaua. Abia așteaptă să te atace. Te mai salvează propriile prosoape, dar și alea, cât să fie de puternice?
În vârf de sezon estival, comercianții de toate felurile, de la cei ambulanți și până la cei care dețin spații extinse dau, în aceste zile, proba lăcomiei. Produsele au prețuri și de zece ori mai mari decât în mod obișnuit. Nici nu știi ce să alegi, ca turist. Să-ți iei în avans cartele de masă, să te descurci pe cont propriu sau te aprovizionezi de la supermarketurile din Mamaia? Tot acolo ieși.
O pizza mare și trei sticle de Cola la 500 ml, la un local situat la începutul pietonalei din Mamaia, costă 82 de lei. O Cola la 500 ml. – 8 lei. O sticlă de Coca-Cola la 2 litri- 10 lei. La o terasă, altfel frumos aranjată, trei ciorbe, o porție de piept de pui (cât palma unui copil de 12 ani) cu cartofi prăjiți, una de hamsie și trei limonade (apă chioară și o lacrimă de lămâie – te costă 150 de lei. E mult? E puțin? Depinde de om. Ne-am dus și la „împinge-tava”, trebuia să experimentăm tot. Am dat 170 de lei pentru trei ciorbe, o porție de sarmale, doi păstrăvi, o ciulama de ciuperci și trei Coca-Cola la 500 de ml. Condiții ca-n anii 80, în plină sărăcie comunistă: muște agitate, mese lipicioase, hărmălaie. Mănânci în stres și trebuie să te miști încontinuu ca să alungi înaripatele împuțite,
În timp ce la magazinele din oraș piersicile se vând la 2,79 lei, în Mamaia, acestea ajung la 10 lei/kg. Aceleași dimensiuni! Aceeași culoare. Prețul diferă doar. Și aerul. Porumbul fiert costă 5 lei, prunele 8 lei kg., iar pentru înghețată ni s-a cerut, la două cornete, 32 de lei. (undeva lângă cazinoul din Mamaia).
Pentru trei persoane, doi adulți și-un copil, o zi de plajă în condiții de plajă decente, (micul dejun și masa de prânz) ajunge la 300 de lei. O variantă de luat în calcul este tradiționala porție de hamsie, la 6-8 lei suta de grame, depinde de loc. Un pahar de bere de 400 ml costă 5 lei. O bere Efes la draft, 8 lei.
Singurul preț sub 5 lei este taxa de intrare la WC: 2 lei.
În magazinele de suveniruri nu găsești absolut niciun produs tradițional românesc. Chinezării și kitsch-uri aduse majoritatea din angro-ul Europa, șlapi, costume de baie, obiecte gonflabile pentru plajă, saltele, mingi, care se vindeau și acum 50-60 de ani, dar care rezistau mai mult.
La terasele din apropierea plajelor, manelele și „pompele” fac legea muzicală.
Mamaia oferă puține oportunități de petrecereea timpului după ce te pârlește soarele. Gondola (20 de lei), Aqua Magic (50 de lei) și parcul de distracții sunt cam singurele.
Teatrul de vară zace în paragină de ani de zile. În piațeta din fața lui, câțiva peruani destind atmosfera și cântă din tot sufletul muzică tradițională, promovându-și țara ținând piept manelelor care urâțesc totul în jur. Dacă ar avea 1% din patriotismul acestora, autoritățile din Constanța și reprezentații culturii ar fi dat, de mult, în folosință teatrul de vară. Nu auzi nicăieri muzică românească. Nici măcar populară, dobrogeană, ceva. Nimic! Peste tot numai turcească și manele. Mirosuri amestecate de ulei de plajă, gogoși, de șlapi și…usturoi ținut prea mult la soare.
Pe timpul nopții, turiștii, fie că sunt cazați la 2 sau 5 stele, sunt deranjați de unii motocicliști care își turează motoarele la maximum. Prezența poliției este mai mult decât timidă.
Parcările sunt scumpe, de la 20 de lei/zi. Din acest motiv sau al supraaglomerării, majoritatea spațiilor verzi dintre hoteluri, părculețe și căi de acces sunt ocupate de autoturisme. Nu vrem să ne gândim ce s-ar întâmpla în cazul unui incendiu. Nesimțirea celor care administrează această zonă este uriașă.
Despre Mamaia se zice că reprezintă (sau, mă rog, reprezenta!) elita stațiunilor românești de la malul Mării Negre. Acesta a fost motivul pentru care ne-am încăpățânat să credem că acasă, în România, e mai bine ca la bulgari sau la greci. Am vrut să vedem dacă ceea ce se tot spune prin presă că „e mai bine”, că „au fost schimbări” este și real. Am văzut suficient. Prietenii noștri care ne sfătuiau să mergem în Italia, la Cannes sau la bulgari, au avut dreptate. Data viitoare!
După cinci zile petrecute la Mamaia, am rămas cu un gust amar. Prețuri mari, mizerie, cerșetori ca-n anii 90, sărăcie la preț de 5 stele. Nu știm să ne valorificăm litoralul, nu știm să profităm de frumusețea locurilor, de parcă am fi dușmanii României, nu copiii ei. Oare ne vom ridica vreodată de jos?
Dana și Răzvan Mateescu, iulie 2019.
Mangalia News, 14.07.2019.
