Silvana Cojocăraşu: Cea mai mare satisfacţie a unui premiu este mulţumirea sufletească [VIDEO]

0
438
Booking.com

Sil­va­na Cojo­că­ra­şu: La Napoli, în mai 2019, în cadrul monu­men­tal al spa­ţi­u­lui isto­ric din Cate­dra­la San Miche­le Arcan­ge­lo din Pal­ma Cam­pa­nia, a avut loc cere­mo­n­ia de pre­mi­e­re a câş­ti­gă­to­ri­lor Pre­mi­u­lui Lite­rar Inter­na­ţio­nal „Napoli Cul­tu­ral Cla­s­sic” (edi­ţia a XIV‑a).

Pre­mi­ul se acor­dă pe mai mul­te secţiuni – poe­zie, nara­ţiu­ne, mono­log tea­tral şi este des­chis par­ti­ci­pă­rii inter­na­ţio­na­le. Juri­ul de anul aces­ta pen­tru desem­na­rea ope­re­lor fina­lis­te la secţiu­nea „Poe­zie” a fost alcă­tu­it din per­so­na­li­tă­ţi ale artei şi cul­tu­rii con­tem­po­ra­ne din Ita­lia, scri­i­tori, arti­şti şi uni­ver­si­tari: Nico­la De Mat­teo, Yule­i­sy Cruz Les­ca­no, Regi­na Res­ta, Gabrie­l­la Vale­ra, Pino Scac­cia, Ilio Leo­nio, iar direc­tor artis­tic a fost poe­ta Assun­ta Spe­di­ca­to. La edi­ţia din acest an, preşe­din­te­le juri­u­lui şi eva­lu­a­to­rul final al ope­re­lor a fost dott. Giu­se­ppe Later­za, preşe­din­te­le Edi­tu­rii Later­za, una din­tre cele mai pres­ti­gi­oa­se din Ita­lia, cu o tra­di­ţie de pes­te 100 de ani în edi­ta­rea şi difu­za­rea ope­re­lor mari­lor cla­sici ai lite­ra­tu­rii ita­li­ene şi uni­ver­sa­le.

La Napoli am avut sur­pri­za şi onoa­rea să pri­mesc două pre­mii: Pre­mi­ul al II-lea pen­tru poe­zie, con­fe­rit de Aso­ci­a­ţia „Napoli Cul­tu­ral Cla­s­sic”, pen­tru sele­cţia de poe­me „L’Al­tra riva” („Celă­lalt ţărm”), ce vor face par­te, în vari­an­ta în lim­ba româ­nă, din­tr-un vii­tor volum, aflat în lucru în ţară. Şi, cel mai impor­tant: „Pre­mi­ul pen­tru Poe­zie” al Edi­tu­rii Later­za, înmâ­nat de preşe­din­te­le Giu­se­ppe Later­za, con­stând în edi­ta­rea unui volum de poe­zii în lim­ba ita­li­a­nă.

Nu sunt pri­me­le pre­mii pe care le pri­mesc în Ita­lia: anul tre­cut, la Roma, am pri­mit pre­mi­ul al II-lea pen­tru poe­zie fran­ce­ză (din volu­mul „Coup de coe­ur”), la Con­cur­sul Inter­na­ţio­nal de Poe­zie „Gio­vanni Ber­tacchi”, dar şi alte pre­mii spe­ci­a­le ofe­ri­te de ora­şe­le Remanzac­co şi Mar­ti­na Fran­ca, pen­tru poe­zie în lim­bă stră­i­nă.

Pe lân­gă latu­ra ono­ri­fi­că, ce poa­te con­ta mai mult sau mai puţin, inter­vi­ne acel sen­ti­ment unic de mulţu­mi­re sufle­teas­că, pe care ţi‑o dă fap­tul că poe­zia pe care ai creat‑o a fost ascul­ta­tă şi înţe­lea­să. De fapt, cel mai fru­mos pre­miu este mulţu­mi­rea inte­ri­oa­ră, împă­ca­rea cu tine când ceea ce ai vrut să spui a ajuns unde tre­bu­ie şi s‑a înţe­les. Şi că, poa­te, va rămâ­ne, pen­tru că tim­pul dis­cer­ne şi aşea­ză totul, din­co­lo de înve­rşu­nări şi încrân­ce­nări vre­mel­ni­ce. Este o recu­noa­ş­te­re, care te umple de emoţie pozi­ti­vă şi te întă­reş­te, te aju­tă să con­ti­nui. Iar între zidu­ri­le Cate­dra­lei din Pal­ma Cam­pa­nia, poe­zi­i­le reci­ta­te de actori pro­fe­si­o­ni­şti au căpă­tat o rezo­nanţă apar­te, au deve­nit uni­ce şi ale tutu­ror, pen­tru oameni, dar şi mai aproa­pe de aripi. Au vibrat, iar emoţia s‑a trans­mis…

Întâl­ni­rea cu Giu­se­ppe Later­za a fost un moment unic. Mi-au tre­cut prin memo­rie nume­le mari­lor cla­sici ai lite­ra­tu­rii ita­li­ene – Piran­de­l­lo, Monta­le, Pave­se, pe care îi des­co­pe­ream, în peri­oa­da stu­denţi­ei mele, publi­ca­ţi de Later­za Edi­to­re. Acum, în 2019, într-un arc pes­te timp, dia­lo­gul atât de direct şi concis cu Later­za însu­şi, o per­so­na­li­ta­te de o sim­pli­ta­te şi o modes­tie extra­or­di­na­re, şi recu­noa­ş­te­rea veni­tă din par­tea domni­ei sale, m‑au făcut să înţe­leg că întâm­plă­ri­le fru­moa­se vin firesc, când tre­bu­ie să vină.

Prin expe­rienţe­le occi­den­ta­le valo­roa­se din ulti­mii ani, am învă­ţat o admi­ra­bi­lă lecţie de cul­tu­ră, care mi-ar plă­cea să se adop­te şi în ţara noas­tră şi care pro­vi­ne, în pri­mul rând, din capa­ci­ta­tea inte­lec­tu­a­li­lor occi­den­tali, reu­ni­ţi şi ei în aso­ci­a­ţii, uniuni de cre­a­ţie etc., de a se deta­şa de cer­cul strâmt al diver­se­lor orgo­lii per­so­na­le şi inte­re­se ime­di­a­te mes­chi­ne şi de a pri­vi şi jude­ca obiec­tiv ope­ra de cre­a­ţie.

Din­co­lo de fes­ti­va­luri cu par­ti­ci­pa­re în cer­curi închi­se şi res­trân­se, ar tre­bui să pri­vim spre mode­le­le din afa­ră şi „să luăm” de la ei ce este mai fru­mos: con­cur­suri de cre­a­ţie cu par­ti­ci­pa­re inter­na­ţio­na­lă, cu jurii inter­na­ţio­na­le, în care auto­ri­tă­ţi­le sta­tu­lui (loca­le şi naţio­na­le) să con­lu­cre­ze cu edi­tu­ri­le, cu uniu­ni­le de cre­a­ţie artis­ti­că şi să aju­te la des­co­pe­ri­rea, difu­za­rea şi pro­mo­va­rea ope­re­lor cu ade­vă­rat valo­roa­se, intra­te în com­pe­ti­ţii. Ar fi un pas îna­in­te, spre nor­ma­li­ta­te, spre mai bine, spre Occi­dent.

Doresc să mulţu­mesc public pri­e­te­ni­lor pen­tru toa­te gân­du­ri­le fru­moa­se pe care mi le-au trans­mis în ulti­me­le zile, cole­gi­lor care s‑au bucu­rat ală­tu­ri de mine, pri­e­te­ni­lor din pre­să şi oame­ni­lor mari care îmi sunt ală­tu­ri şi îmi acor­dă încre­de­rea, necon­di­ţio­nat.

Şi unei per­soa­ne fără de care nimic nu ar putea fi posi­bil: mulţu­mesc mama, dacă sunt ceea ce sunt, ţi‑o dato­rez şi ţie! 


Man­ga­lia News, 06.06.2019.


piese-auto-mangalia.ro