Povestea coloniei americane Transylvania

0
424
Booking.com

În inte­ra­cţiu­ni­le turi­ş­ti­lor stră­ini cu româ­nii, sunt doar câte­va repe­re cunos­cu­te la care aceş­tia ape­lea­ză pen­tru a iden­ti­fi­ca Româ­nia inter­lo­c­u­to­ru­lui: Hagi, Nadia Comă­neci, Ilie Năs­ta­se. Chiar dacă nu vor recu­noa­ş­te toa­te aces­te nume, mulţi ame­ri­cani au auzit de Transil­va­nia (des­pre care cred, de mul­te ori, că este o ţară dis­tinc­tă) şi des­pre mitul lui Dra­cu­la. Însă puţi­nă lume cunoa­ş­te poves­tea Transyl­va­niei din SUA, o colo­nie ce a exis­tat pe teri­to­ri­ul ame­ri­can pen­tru doar 18 luni, între anii 1775 şi 1776.

Cum a luat fiinţă Transyl­va­nia

Un spe­cia­list în drept ori­gi­nar din Vir­gi­nia, Richard Hen­der­son este per­so­na­jul che­ie al aces­tei poveşti. După o carie­ră de suc­ces ca şerif, el a fost numit în 1768 jude­că­tor la Cur­tea de apel a Caro­li­nei de Nord, pozi­ţie pe care a deţi­nut-o până la dizol­va­rea aces­te­ia, în 1773. Hen­der­son a fon­dat în 1774 com­pa­nia Lou­i­sa, cu sco­pul de a cum­pă­ra de la tri­bu­ri­le indie­ne un teri­to­riu mare, pe care să poa­tă înte­me­ia o colo­nie pro­prie. A reor­ga­ni­zat com­pa­nia pe 6 ianu­a­rie 1775, adă­u­gând noi mem­bri în com­po­nenţa sa şi rede­nu­mind-o Transyl­va­nia Com­pany. Cu aceas­tă oca­zie, Hen­der­son a ajuns la un acord cu cei­la­lţi acţio­nari în pri­vinţa guver­nă­rii nou­lui teri­to­riu, oda­tă achi­zi­ţio­nat.

În ciu­da fap­tu­lui că guver­na­to­ru­lui sta­tu­lui Caro­li­na de Nord i-a inter­zis să nego­cie­ze fără man­dat cu tri­bu­ri­le Che­ro­kee din zonă, Hen­der­son a insis­tat şi a sem­nat în cele din urmă un tra­tat cu aceş­tia la Syca­mo­re Shoals, pe data de 17 mar­tie 1775. Ca urma­re a aces­tui acord, indie­nii Che­ro­kee cedau pen­tru aur, argint şi bunuri în valoa­re de 10.000 de lire ster­li­ne o întin­de­re de 81.000 de kilo­me­tri pătra­ţi, care deve­nea noua colo­nie Transyl­va­nia. Spre com­pa­ra­ţie, regiu­nea omo­ni­mă din Româ­nia aco­pe­ră 99.837 de kilo­me­tri pătra­ţi.

Teri­to­ri­ul colo­ni­ei de atunci este cuprins astăzi în bună măsu­ră în sta­tul Ken­tu­c­ky şi în zona de nord şi de cen­tru a sta­tu­lui Ten­ne­s­see. Chiar dacă preţul plătit a fost mic, tranza­cţia este con­si­de­ra­tă de către unii isto­rici una din­tre cele mai corec­te înţe­le­geri agre­a­te de colo­ni­şti în rela­ţi­i­le cu ame­rin­die­nii.

Transyl­va­nia, a 14-a colo­nie ame­ri­ca­nă?

Hen­der­son nu a aştep­tat mult şi a ţinut pe 23 mar­tie pri­ma adu­na­re gene­ra­lă în noul teri­to­riu, în noua capi­ta­lă Boo­ne­sbo­ro­u­gh (numi­tă după Daniel Boo­ne, cel care a nego­ci­at cu indie­nii Che­ro­kee ceda­rea teri­to­ri­u­lui). El a cerut dele­ga­ţi­lor în dis­cur­sul său inau­gu­ral să ela­bo­re­ze legi care să atra­gă popu­la­ţie pe noul teri­to­riu şi care să îi încu­ra­je­ze pe nou-veni­ţi să res­pec­te auto­ri­ta­tea con­du­ce­rii colo­ni­ei Transyl­va­nia. Pen­tru ca noua colo­nie să fie recu­nos­cu­tă de către Con­gres, repre­zen­tanţii com­pa­niei au decis ca sis­te­mul de guver­nământ al Transyl­va­niei să fie unul demo­cra­tic, în care cei 8 pro­pri­e­tari ar fi avut, totu­şi, drept de veto.

Viziu­nea lui Hen­der­son a fost expu­să într-un dis­curs pe 23 mai 1775 în faţa dele­ga­ţi­lor repre­zen­tând patru for­turi, căro­ra le-a pre­zen­tat Transyl­va­nia ca “un impe­riu al liber­tă­ţii”. Legi­sla­tu­ra Transyl­va­niei, con­ve­ni­tă pe 23 mai, este con­si­de­ra­tă de isto­rici pri­mul corp legi­sla­tiv for­mat de cetă­ţeni ame­ri­cani nesu­pu­şi Coroa­nei bri­ta­ni­ce.

Pro­pri­e­ta­rii nou­lui teri­to­riu au ales pe 25 sep­tem­brie un repre­zen­tant care să ple­de­ze în faţa Con­gre­su­lui pen­tru recu­noa­ş­te­rea Transyl­va­niei drept a 14-a colo­nie. Efor­tul lor a eşu­at, însă, Con­gre­sul refu­zând să recu­noas­că Transyl­va­nia, atâ­ta timp atât Vir­gi­nia şi Caro­li­na de Nord aveau pre­tenţii asu­pra unor părţi din teri­to­ri­ul său.

Pe 9 noiem­brie 1775, legi­sla­tu­ra sta­tu­lui Vir­gi­nia a anu­lat tra­ta­tul de la Syca­mo­re Shoals, moti­vân­du-şi deci­zia prin argu­men­tul că o par­te a teri­to­ri­u­lui Transyl­va­niei îi apa­rţi­nea. Nici Caro­li­na de Nord nu a văzut cu ochi buni inde­pen­denţa Transyl­va­niei, pro­clamân­du-şi juris­di­cţia asu­pra unei părţi din teri­to­ri­ul noii colo­nii.

Încer­ca­rea lui Hen­der­son a picat într-unul din cele mai proas­te momen­te: în aju­nul revo­lu­ţi­ei ame­ri­ca­ne. În ace­le vre­muri, când colo­ni­i­le erau din ce în ce mai puţin dis­pu­se să cede­ze pre­tenţi­i­lor Marii Bri­ta­nii, era puţin pro­ba­bil ca aces­tea să accep­te pre­tenţi­i­le unui cuce­ri­tor nea­u­to­ri­zat pre­cum Hen­der­son.

Chiar dacă Transyl­va­nia a pier­dut teri­to­ri­ul recla­mat de cele două sta­te, aces­tea au des­pă­gu­bit pro­pri­e­ta­rii com­pa­niei cu câte 200.000 de acri de pământ (cir­ca 810 kilo­me­tri pătra­ţi). Supra­fa­ţa de 400.000 de acri (apro­xi­ma­tiv 1.600 de kilo­me­tri pătra­ţi) repre­zen­ta doar o mică porţiu­ne din supra­fa­ţa deţi­nu­tă ini­ţi­al de Transyl­va­nia (2%). O par­te din acest teri­to­riu con­sti­tu­ie azi comi­ta­tul Hen­der­son, par­te a sta­tu­lui Ken­tu­c­ky, iar o altă par­te repre­zin­tă comi­ta­tul Transyl­va­nia, par­te a sta­tu­lui Caro­li­na de Nord. 

Transyl­va­nia de azi este supra­nu­mi­tă de către local­nici «Tărâ­mul cas­ca­de­lor», pen­tru că pe teri­to­ri­ul său pot fi găsi­te pes­te 250 de cata­rac­te, prin­tre care şi Cas­ca­da Whi­tewa­ter, una din­tre cele mai mari căderi de apă din estul SUA.

De ce “Transyl­va­nia”?

Citiți con­ti­nu­a­rea pe descopera.ro


piese-auto-mangalia.ro