Planul lui Gheorghe Hagi. Aparent surprinzător, nu e despre fotbal, ci despre educație

0
429

Astăzi este des­pre Hagi.

Astăzi este des­pre acel copil ple­cat din Săce­le, un sat sărac din Con­stan­ța, copil care prin mun­că, edu­ca­ție, curaj și ver­ti­ca­li­ta­te a reu­șit să devi­nă adul­tul care a tras după el o întrea­gă gene­ra­ție a fotba­lu­lui româ­nesc.

Astăzi este și des­pre o zi tori­dă din 18 iunie 1994, din Sta­te­le Uni­te, des­pre acel meci de la Cam­pi­o­na­tul Mondi­al, când Româ­nia a învins Colum­bia, por­ni­tă favo­ri­tă în fața băie­ți­lor noș­tri, con­duși magis­tral în teren de Gică Hagi. A fost 3–1, unul din­tre goluri fiind mar­cat chiar de către Gică.

Astăzi este des­pre bucu­ria pe care româ­nii și-au manifestat‑o în stra­dă, în acea super­bă noap­te de vară într‑o Româ­nie gri, de abia ieși­tă din comu­nism.

Astăzi este des­pre copi­lul îmbră­cat în tri­co­ul națio­na­lei, Ianis, ce-și ținea tatăl de mână îna­in­te de înce­pe­rea meciu­ri­lor, iar noi spe­ram că aces­ta să devi­nă fotba­list și să ducă mai depar­te nume­le de Hagi.

Anii au tre­cut. De Hagi, tatăl, unii am uitat. Noi, româ­nii, l‑am pri­vit une­ori cu iro­nie, de la înăl­ți­mea pro­pri­ei nepu­tin­țe, con­si­de­rând că jucă­to­rul Hagi nu va fi ega­lat vreo­da­tă de antre­no­rul Hagi. Acest lucru este într-ade­văr greu de rea­li­zat, deo­a­re­ce acest om are o carie­ră fotba­lis­ti­că de excep­ție. Dar Gică a avut un plan mai bun, pe care noi, cei care‑l cri­ti­cam sau îl iro­ni­zam, nu l‑am putut înțe­le­ge vreo­da­tă. Gică a tre­cut de 50 de ani, nu mai poa­te juca pen­tru națio­na­la Româ­ni­ei, însă pla­nul său a fost unul imba­ta­bil.

În 2017, într‑o emi­siu­ne difu­za­tă pe Digi24, Gică decla­ra: „Cea mai bună inves­ti­ție pe care am făcut‑o după ce m‑am lăsat de fotbal a fost să fac aceas­tă Aca­de­mie, să inves­tesc în tineri. O să fiu cel mai feri­cit bătrân. Am 300 de copii, doi legi­timi. Când vezi copii în jurul tău uiți de toa­te. Am făcut un lucru extra­or­di­nar cu ori­ce risc, pen­tru că bogă­ția unui om nu stă în bani, ci în pro­fe­sie, să știi să faci ceva. Când știi să faci ceva pro­fe­sio­nal, atunci nu ești sărac, întot­dea­u­na vei găsi un ser­vi­ciu, așa că n‑o să mori de foa­me”.

Prin aceas­tă decla­ra­ție și prin modul său de a fi, Hagi a dat dova­dă de un carac­ter nobil. Ceea ce a reu­șit cu Aca­de­mia sa de fotbal este total ati­pic pen­tru Româ­nia. Modul în care s‑a încă­pă­țâ­nat să mear­gă îna­in­te, tre­când pes­te fie­ca­re pie­di­că pusă, deno­tă un carac­ter puter­nic, decis să reu­șeas­că, dar să reu­șeas­că în modul său.

Și ceea a reu­șit Gică va intra în isto­ria fotba­lu­lui româ­nesc. Suc­ce­sul pe care l‑a avut cu Aca­de­mia de fotbal este răs­pun­sul său la toa­te înju­ră­tu­ri­le pe care le‑a pri­mit neme­ri­tat în cur­sul ani­lor.

În sea­ra zilei de 21 iunie 2019, la 25 de ani dis­tan­ță de la meci­ul Româ­ni­ei cu Colum­bia din Sta­te­le Uni­te, Hagi, de data aceas­ta fiul, s‑a ridi­cat ca lider al gene­ra­ți­ei sale. Ianis este lide­rul de care națio­na­la Româ­ni­ei are nevo­ie. Noi, româ­nii, avem nevo­ie de Hagi. Poa­te nu ne-am fi bucu­rat atât de mult dacă pe Ianis l‑ar fi che­mat Popes­cu, însă ne bucu­răm pen­tru că nume­le său este Hagi.

Cu toții ne dorim să retră­im ace­le momen­te din vara anu­lui 1994, ace­le sen­ti­men­te de uni­ta­te, pri­e­te­nie, de fap­tul că eram mân­dri că putem să stri­găm în gura mare nume­le țării noas­tre! La fel ca în 1994 Româ­nia por­nea cu șan­sa a doua. Care este numi­to­rul comun între aces­te două punc­te? Da, este vor­ba des­pre Hagi.

Nu ați avut sen­ti­men­tul că îl reve­deți pe Gică, în momen­tul în care Ianis a mar­cat un gol superb în poar­ta Angli­ei? Eu, recu­nosc, l‑am avut. Iar la relu­a­re am obser­vat că l‑a înscris cu picio­rul stâng. Vi se pare cunos­cut?

Fiul Ianis și‑a făcut mân­dru părin­te­le. Mai mult decât atât, de la Aca­de­mia sa de fotbal pro­vin aproa­pe jumă­ta­te din­tre mem­brii echi­pei națio­na­le de fotbal U‑21. Fotba­lul româ­nesc are vii­tor mul­țu­mi­tă mun­cii, ver­ti­ca­li­tă­ții și viziu­nii lui Gică Hagi.

Astăzi este și des­pre româ­nii din dias­po­ra, acei români ce au scan­dat timp de 90 de minu­te, pe sta­dio­nul din Cese­na, nume­le Româ­ni­ei. Con­di­ți­i­le eco­no­mi­co-soci­a­le pre­ca­re au făcut ca din țară să emi­gre­ze 4 mili­oa­ne de români.

Vic­to­ria națio­na­lei Româ­ni­ei este și a lor, a româ­ni­lor ple­cați pes­te hota­re pen­tru un trai mai bun, a părin­ți­lor ce și-au lăsat copi­ii în țară pen­tru a câști­ga o pâi­ne în stră­i­nă­ta­te. Aceas­tă vic­to­rie este a celor care nu au uitat nici­o­da­tă de unde au ple­cat, indi­fe­rent că tră­iesc în țară sau în stră­i­nă­ta­te.

Aceas­tă zi este des­pre părin­ții noș­tri, ce doresc să vadă că noi am reu­șit, că edu­ca­ția pe care ne-au dat‑o și ver­ti­ca­li­ta­tea pe care ne-au insuflat‑o ne-au per­mis să reu­șim. Aceas­tă zi este și des­pre noi și des­pre copi­ii noș­tri, pe care dorim să‑i vedem că ne duc mai depar­te cu mân­drie nume­le.

Mul­țu­mim, Gică Hagi. Mult suc­ces, Ianis Hagi!

Acest arti­col este scris în memo­ria tată­lui meu. (Autor: Cla­u­diu Vuțăordinea.ro).


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele