La Muzeul de Artă din Constanța, Expoziția „Gestul în desen / Desenul pe pânză“ — un regal artistic din care ne putem „înfrupta“ cu toții [galerie Foto+VIDEO]

0
233
Booking.com

Înce­pând de vineri, 14 iunie, la par­te­rul Muze­u­lui de Artă din Con­stan­ța poa­te fi vizi­ta­tă expo­zi­ția-expe­ri­ment „Ges­tul în desen / Dese­nul pe pân­ză”, eve­ni­ment cul­tu­ral al cărui par­te­ner media a fost ZIUA de Con­stan­ța, coti­dia­nul impli­cân­du-se, cu spri­ji­nul drd. Anas­ta­sia Sto­iciu, în pro­mo­va­rea fie­că­ru­ia din­tre cei 30 de artiști por­tre­ti­zați, dar și expo­zanți.
 
Așa­dar, în cele patru săli de la par­ter expun ală­tu­ri de artis­tul plas­tic și pro­fe­so­rul uni­ver­si­tar Flo­rin Sto­iciu — autor a 30 de por­tre­te — o sea­mă de artiști aflați în cele mai diver­se pos­turi… în civi­lie — gra­fi­cieni, pic­tori, sculp­tori, mem­bri ai Aca­de­mi­ei Româ­ne, pro­fe­sori de liceu, pro­fe­sori uni­ver­si­tari, per­so­na­li­tăți din muzi­că, medici, poli­țiști.
 
În pri­ma sală, ală­tu­ri de por­tre­te­le sem­na­te Flo­rin Sto­iciu se găseș­te o sculp­tu­ră sem­na­tă Aurel Vlad. Expo­zi­ția con­ti­nuă, în ordi­nea încă­pe­ri­lor, cu lucrări sem­na­te de Cos­tel Iacob, Anas­ta­sia Sto­iciu (orga­ni­za­to­rul expo­zi­ți­ei și soția pro­ta­go­nis­tu­lui), Nicu Covaci, Napo­le­on Tiron, Rareș Pan­tea, Emi­lia Kiss, Mari­e­ta Besu, Ion Tițo­iu, Cris­ti­an Tar­bă, Ghe­or­ghe Caru­țiu, Anca Cio­fîr­lă, Mihai Tugea­ru, Gavril Kovacs, Zuzu Cara­tă­na­se, Ghe­or­ghe Făr­cașiu, Ovi­diu Ione­scu, Mari­a­na Con­stan­ti­ne­scu, Răzvan Dra­goș, Aurel Bula­cu, Vale­riu Sepi, Moni­ca Sto­ian, Sofia Ove­jan, Emil Fro­ne­scu. În cea de-a patra sală, a maeș­tri­lor, se găsesc lucră­ri­lor a doi mem­bri ai Aca­de­mi­ei Româ­ne — Mir­cia Dumi­tres­cu și Eugen Mihăes­cu.
 
Ver­ni­sa­jul de vineri, 14 mai, a fost des­chis de dr. Doi­na Pău­lea­nu, direc­to­rul muze­u­lui-gaz­dă: „Expo­zi­ția are în mod cert valoa­rea unui model edu­ca­țio­nal, des­pre care se vor­beș­te intens în ziua de astăzi, dar des­pre care s-a vor­bit din­tot­dea­u­na pen­tru că avem nevo­ie de mode­le. Aces­ta poa­te să fie abor­dat în con­tem­po­ra­ne­i­ta­te pe două pali­ere. Pe de o par­te, «dom­nu­le, nu mai avem niciun fel de mode­le» și celă­lalt care spu­ne că «avem mode­le în con­tem­po­ra­ne­i­ta­te», iar din aceas­tă cate­go­rie fecun­dă face par­te Flo­rin Sto­iciu, care și-a pro­pus prin inter­me­di­ul aces­tei expo­zi­ții să ofe­re un demers didac­tic, așa­dar edu­ca­țio­nal. 
 
Și dacă expo­zi­ția a por­nit de la un mesaj pe care pro­fe­so­rul îl trans­mi­te învă­ță­ce­i­lor, sigur că dimen­siu­ni­le aces­tei expo­zi­ții și mai ales anver­gu­ra ei au depă­șit cu totul inten­ția ori­gi­na­ră a auto­ru­lui. Dar s-a des­cur­cat per­fect… O expo­zi­ție care repre­zin­tă un model și, mai mult decât atât, l-a aso­ci­at aga­pei, dis­cu­ți­ei pri­e­te­nești din care se nasc idei și care adu­nă lao­lal­tă oameni care gân­desc la fel sau care nu gân­desc la fel, dar simt nevo­ia să și adu­ne aces­te gân­duri și să le expri­me într-o for­mă plas­ti­că.
 
Expo­zi­ția este mult mai mult decât Ges­tul în desen. Pen­tru că dese­nul în fond este ide­ea, iar fără desen nu poa­te exis­ta artă, pen­tru că este baza pe care con­stru­iești totul. Pen­tru că ai pen­tru asta la dis­po­zi­ție gân­du­ri­le, ide­i­le cre­a­toa­re. Un desen este șar­pan­ta ori­că­rei con­struc­ții monu­men­ta­le și, în gene­ral, a ori­că­rei ima­gini”, afir­ma dr. Doi­na Pău­lea­nu, adă­u­gând că orga­ni­za­to­rul expo­zi­ți­ei a decis să ofe­re fie­că­rui artist pro­pri­ul por­tret.
 
Pe de altă par­te, artis­tul-pro­ta­go­nist s-a decla­rat obo­sit la capă­tul unui tra­va­liu în care a avut de ges­tio­nat orgo­lii, stări și ati­tu­dini dife­ri­te. Dar feri­cit că expu­ne ală­tu­ri de pro­fe­so­rii săi — Aurel Bula­cu, din gim­na­ziu, și Mir­cia Dumi­tres­cu — din facul­ta­te. „Pe toți cei 28 de artiști pe care îi vedeți, în afa­ra fap­tu­lui că sunt cei mai buni din țara asta, sunt foar­te buni pri­e­te­ni, nu știu dacă între ei nea­pă­rat, dar cu mine în mod cert. Vă doresc să vă bucu­rați, așa cum ne-am bucu­rat noi de șan­sa de a expu­ne în sin­gu­rul muzeu din Româ­nia al cărui spa­țiu îți per­mi­te să faci o expo­zi­ție de genul aces­ta”. Pro­ba­bil și cu refe­ri­re la fap­tul că expo­zi­ția va ple­ca apoi la Galați, unde e nevo­ie să fie selec­ta­te doar vreo 35 de pie­se…

Au cuvân­tul expo­zan­ții…  

Aștep­tat înde­lung, dar întâr­zi­at moti­vat, întru­cât pe Autos­tra­da Soa­re­lui avu­se­se loc un caram­bol, Nicu Covaci măr­tu­ri­sea: „Sunt foar­te plă­cut impre­sio­nat, în pri­mul rând, pen­tru că recu­nosc că nu sunt obiș­nu­it să expun. O sin­gu­ră dată am mai expus în Ger­ma­nia, prin 1979–1980, dar mi s-a con­fis­cat toa­tă expo­zi­ția pen­tru că for­ma­ția Pho­e­nix avea dato­rii uri­a­șe. Simt o atmosfe­ră anu­me, tablo­u­ri­le aces­tea ema­nă o ener­gie și mă simt de par­că plu­tesc, cum­va nesi­gur“.
 
Între­bat ce a fost mai întâi, muzi­ca sau pic­tu­ra, ne-a măr­tu­ri­sit că ambe­le. „Mai­că-mea m-a dat să învăț la pian, tata făcea man­do­li­nă, am cân­tat și la man­do­li­nă, și la acor­de­on, dar din cla­sa a VII-a am fost accep­tat la Lice­ul de Artă din Timi­șoa­ra. Eu de fapt sunt pro­fe­sor de Arte plas­ti­ce și chi­ta­rist ama­tor”, a mai decla­rat fon­da­to­rul tru­pei Pho­e­nix. Adă­u­gând că la suc­ce­sul aces­tui ver­ni­saj a con­tri­bu­it și cam­pa­nia de pre­să pe care coti­dia­nul ZIUA de Con­stan­ța a făcut-o eve­ni­men­tu­lui și expo­zan­ți­lor.
 
„Tre­bu­ie să con­tri­bu­im fie­ca­re la întă­ri­rea spi­ri­tu­lui și sufle­tu­lui, pen­tru că pier­dem ceea ce este mai valo­ros… spi­ri­tul. Nu câți bani avem sau cu ce mașini cir­cu­lăm. Și este păcat, pen­tru că am ajuns o soci­e­ta­te de con­sum ieftin și prost. Mi-amin­tesc că în 1970, când Ceau­șes­cu a cerut ca toa­tă arta să se baze­ze pe fol­clo­rul româ­nesc, nu a mai ști­ut lumea ce să cân­te. Atunci am des­co­pe­rit în arhi­ve­le Elec­tre­cor­du­lui înre­gis­trări de pe vre­mea când nu exis­ta mag­ne­to­fon, ci pe cilin­drul de cea­ră al lui Edi­son. Stă­team cu Ioji (Kappl) — cât am stat două luni închiși în casă — și plân­geam și ni se ridi­ca părul de găi­nă, ascul­tând muzi­că arhai­că, ritu­a­luri și datini pre­creș­ti­ne din Bal­cani și de aco­lo am con­stru­it și am făcut ce am făcut. Iar astăzi tru­pa tână­ră are poa­te cei mai talen­tați mem­bri din câți au fost vreo­da­tă. Și sunt feri­cit că mer­gem mai depar­te și nu ne dăm bătuți”.
 
Pri­e­te­nul și fos­tul său coleg de tru­pă, Vale­riu Sepi decla­ra că expe­ri­men­te didac­ti­ce de genul expo­zi­ți­ei de față ar tre­bui făcu­te de trei ori pe an, în fie­ca­re oraș, pen­tru că ele demon­strea­ză demer­sul tre­ce­rii gân­du­lui pe pân­ză. „Așa cum spu­nea și dom­nul Sto­iciu, dese­nul este exact expre­sia gân­di­rii. E pri­mul pas. După ace­ea pic­tezi și faci com­po­zi­ții și abs­trac­țiuni, alte lucruri care pro­vin de la dese­nul ini­țial”.
 
Emil Fro­ne­scu iese la pen­sie în toam­nă din cadrul Poli­ți­ei de fron­ti­e­ră Tul­cea, dar asta nu l-a împie­di­cat să devi­nă stu­dent la Facul­ta­tea de Arte. „Nefi­ind conec­tat per­ma­nent la suflul artis­tic, te amâni, așa că am con­si­de­rat că a venit și momen­tul să mă dedic pasiu­nii mele. Sin­cer, m-au îndem­nat cole­gii de la Tul­cea, în spe­cial Tra­ian Oan­cea. Iar cam­pa­nia zia­ru­lui ZIUA de Con­stan­ța mi s-a părut uni­că. Nu am mai văzut să se mai facă așa ceva în Româ­nia. Toa­te mul­țu­mi­ri­le pen­tru pro­mo­va­re!”
 
La polul opus al… stu­den­ți­ei, mas­te­ran­da Moni­ca Sto­ian, în fapt medic dia­be­to­log, ne decla­ra că a fost fas­ci­na­tă de dome­ni­ul artis­tic îna­in­te de a ajun­ge medic. Iar acum reu­șeș­te să-i con­fe­re o for­mă… ofi­ci­a­lă. „Cea mai bună dova­dă că ceea ce ești până la urmă iese la supra­fa­ță, chiar dacă la un moment dat te mai abați din drum. Sun­tem oameni cu sen­ti­men­te, vibrăm la tot ceea ce se întâm­plă în jurul nos­tru… Din­co­lo de diplo­mă, am învă­țat foar­te mul­te lucruri”. Cât des­pre uni­ca sa lucra­re din expo­zi­ție (dar va urma un ver­ni­saj după diser­ta­ție…), ne-a poves­tit că este o joa­că pre­cum cea din copi­lă­rie, dar cu culori cera­te pe pân­ză, fără un plan anu­me… și repre­zin­tă cău­ta­rea ulti­mi­lor ani de stu­diu. 

În com­ple­ta­rea celor afir­ma­te de Flo­rin Sto­iciu în des­chi­de­rea ver­ni­sa­ju­lui, Emil Rapor­to­ru decla­ra că Sto­iciu este un erou, care a ges­tio­nat nu numai orgo­lii, ci și între­bări de genul „Cine mai expu­ne? Ca să știu dacă vin și eu“. „A făcut un lucru extra­or­di­nar. Iar impli­ca­rea dvs. ca par­te­ner media mi s-a părut făcu­tă ca la car­te, cu trei artiști pre­zen­tați pe zi, în mini-inter­viuri inte­re­san­te și care, iată, în final a con­dus la suc­ce­sul aces­tui ver­ni­saj, care nu se prea întâm­plă nici în Occi­dent”.


 De ace­eași păre­re a fost și Aurel Bula­cu, care a feli­ci­tat ZIUA de Con­stan­ța pen­tru că a făcut par­te din echi­pa aceas­ta puter­ni­că a artis­tu­lui Flo­rin Sto­iciu. „Am urmă­rit în fie­ca­re zi mini-inter­viu­ri­le și mi s-a părut că toți au răs­puns sin­cer și uite am ajuns să ne bucu­răm rău de tot de expo­zi­ția aceas­ta”.

Mai mult, în ziuaconstanta.ro

MN: Vă invi­tăm să citiți și Poves­tea nești­u­tă a lui Nicu Covaci. ”Tăti­cul” Pho­e­nix a fost la un pas să aban­do­ne­ze muzi­ca și a lucrat 8 ani ca pro­fe­sor de desen


Man­ga­lia News, Dumi­ni­că, 16.06.2019.


piese-auto-mangalia.ro