Dora Alina Romanescu: REVERENȚĂ pentru toți cei care au suflete nobile și generoase!

0
291
Booking.com

Dora Ali­na Roma­ne­scu: Vine vre­mea când îți dai sea­ma cine ești cu ade­vă­rat, vine vre­mea când rea­li­zezi că ai mers pe dru­mul vie­ții une­ori temă­tor, dar de cele mai mul­te ori cu dorin­ța de a‑ți împlini visu­ri­le, dorin­țe­le, cerin­țe­le, obli­ga­ți­i­le, tre­bu­in­țe­le.

Vine o vre­me când îți dai sea­ma ce mult a con­tat pen­tru tine pro­fe­sia pe care ai avut‑o, locul unde ai mun­cit și mai ales oame­nii lân­gă care ai stat, cu care au împăr­țit bucu­ri­i­le, reu­și­te­le dar și gre­u­tă­ți­le ori insuc­ce­se­le.

Oame­nii urmea­ză dru­muri dife­ri­te în via­ță, dar ori­un­de merg, duc cu ei locu­ri­le copi­lă­ri­ei, chi­pu­ri­le celor dragi, fru­mu­se­ți­le de „aca­să” pe care le păs­trea­ză cu sfin­țe­nie în min­te și suflet.

Vine o vre­me când îți dai sea­ma că ai împru­mu­tat mul­te lucruri minu­na­te de la cei lân­gă care tră­iești și mun­cești, că avându‑i mereu aproa­pe, le-ai văzut sufle­tul și ai înce­put să‑i îndră­gești, să‑i pre­țu­iești iar ei, încet-încet, te-au con­si­de­rat ca fiind de-al lor, te-au accep­tat dacă au des­co­pe­rit că ești ome­nos, sin­cer, har­nic, că aperi valo­ri­le mora­le, că res­pecți tra­di­ți­i­le și obi­ce­iu­ri­le locu­lui, că pui drep­ta­tea la rang de cin­ste, că ai deve­nit impor­tant prin fap­te­le tale.

Vine o vre­me când oame­nii lân­gă care ai tră­it și mun­cit își ara­tă noble­țea și gene­ro­zi­ta­tea sufle­tu­lui și nu uită să-ți pună în lumi­nă valoa­rea pro­fe­sio­na­lă, spi­ri­tu­a­lă, soci­a­lă, cul­tu­ra­lă mate­ria­li­za­te prin rea­li­ză­ri­le și fap­te­le fru­moa­se pe care le-ai lăsat în urma ta.

În timp ce scriu, gân­du­ri­le îmi aler­gă spre ținu­tul Rebrei, locul copi­lă­ri­ei mele, o întin­de­re neîn­chi­pu­it de fru­moa­să pe care Cre­a­to­rul a zămislit‑o cu iubi­re în tre­ce­rea sa pe pământ și tră­iesc cu drag și res­pect toa­te bucu­ri­i­le cu care m‑au întâm­pi­nat con­să­te­nii, pri­e­te­nii și rude­le mele.

Ca de fie­ca­re dată când ajung „aca­să”, pri­e­te­nul meu, Menuț Maxi­mi­nian, îmi face onoa­rea de a mă intro­du­ce în atmosfe­ra auten­ti­că a cul­tu­rii și spi­ri­tu­a­li­tă­ții bis­tri­țe­ne, loc în care valo­ri­le tra­di­țio­na­le mân­gâie, înmi­res­mea­ză, înfru­mu­se­țea­ză ini­mi­le româ­ni­lor din țară și de pre­tu­tin­deni. Cine are bucu­ria de a cunoaș­te eru­di­ții cul­tu­rii bis­tri­țe­ne, rămâ­ne pro­fund impre­sio­nat de fru­mu­se­țea, gene­ro­zi­ta­tea, dăru­i­rea cu care sunt pro­mo­va­te de către aceștia talen­te­le auten­ti­ce, per­so­na­li­tă­ți­le mar­can­te care tru­desc pe tărâ­mul cuvân­tu­lui scris și în ace­lași timp tra­di­ți­i­le și obi­ce­iu­ri­le auten­ti­ce ale locu­lui.

***
Cu modes­tie, cu res­pect și pre­țu­i­re tri­mit o REVERENȚĂ pen­tru oame­nii de cul­tu­ră din jude­țul Bis­tri­ța Năsă­ud!

***
Îna­in­te de a vă poves­ti des­pre cado­u­ri­le spi­ri­tu­a­le pe care le-am pri­mit cât am stat în locul drag al copi­lă­ri­ei mele, am să vă spun câte­va cuvin­te des­pre… un om de mare ome­nie, un eru­dit al cul­tu­rii bis­tri­țe­ne, des­pre un pri­e­ten drag sufle­tu­lui meu. Este o bucu­rie să‑l cunoști și să‑i des­co­peri fru­mu­se­țea și bogă­ția sufle­tu­lui. Direc­tor la Coti­dia­nul „Răsu­ne­tul”, cola­bo­ra­tor la zia­re și revis­te de pres­ti­giu din țară și stră­i­nă­ta­te, Menuț Maxi­mi­nian, pen­tru că des­pre el este vor­ba, este zia­rist, poet, ese­i­st, pro­za­tor, mem­bru al Uniu­nii Zia­riș­ti­lor Pro­fe­și­o­niști și mem­bru al Uniu­nii Scri­i­to­ri­lor din Româ­nia, un repre­zen­tant impor­tant al publi­cisti­cii și cul­tu­rii bis­tri­țe­ne. A publi­cat volu­me de poe­zii, de pro­ză, arti­co­le de cri­ti­că lite­ra­ră în foar­te mul­te revis­te de pres­ti­giu din țară pre­cum „Româ­nia Lite­ra­ră”, „Lucea­fă­rul de dimi­nea­ță”, „Con­vor­biri literare”ș.a. Dedi­cat cu min­tea și sufle­tul cul­tu­rii bis­tri­țe­ne, Menuț are în pal­ma­res o mul­ti­tu­di­ne de pre­mii națio­na­le și inter­națio­na­le. Este rea­li­za­tor de emi­siuni la AS Tv Bis­tri­ța și Radio Someș, a ini­țiat și pre­zen­tat mul­te eve­ni­men­te lite­ra­re și fol­clori­ce! Ar fi foar­te mul­te de spus des­pre Menuț Maxi­mi­nian, cunos­cut, apre­ciat, pre­țu­it, res­pec­tat nu numai de bis­tri­țeni, ci și de oame­nii de cul­tu­ră din țară și din stră­i­nă­ta­te cu care a cola­bo­rat, dar las fap­te­le lui fru­moa­se să vor­beas­că des­pre el.

În puți­ne­le zile pe care le-am petre­cut „aca­să”, Menuț a orga­ni­zat o întâl­ni­re cu iubi­to­rii de car­te, la sedi­ul coti­dia­nu­lui „Răsu­ne­tul”, unde am avut bucu­ria să-mi pre­zint căr­ți­le. Prin­tre cei pre­zenți la eve­ni­ment, am avut plă­cu­ta sur­pri­ză să întâl­nesc per­soa­ne dragi, cole­ge edu­ca­toa­re pe care nu le-am văzut de la ter­mi­na­rea Insti­tu­tu­lui, oame­nii iubi­tori de car­te.

Ime­di­at după aceas­tă emo­țio­nan­tă întâl­ni­re, am par­ti­ci­pat la o edi­ție spe­cia­lă a emi­siu­nii „Repe­re cul­tu­ra­le” pe Radi­o­ul Fami­li­ei Someș, iar a doua zi am fost săr­bă­to­ri­tă la pos­tul de tele­vi­ziu­ne AS tv, în cadrul emi­siu­nii „Azi săr­bă­to­rim”, ambe­le emi­siuni fiind mode­ra­te de Menuț Maxi­mi­nian.

Cople­și­tă de atâ­ta dăru­i­re, pri­e­te­nie și iubi­re, tri­mit o REVERENȚĂ pen­tru omul cu suflet nobil și gene­ros, Menuț Maxi­mi­nian!

***
Des­pre acti­vi­ta­tea mea lite­ra­ră a scris pen­tru pri­ma dată dom­nul pro­fe­sor Mir­cea Daroși, poet, pro­za­tor, cri­tic lite­rar ce tră­ieș­te în loca­li­ta­tea Nepos din apro­pi­e­rea Năsă­u­du­lui. Toa­te roma­ne­le mele au tre­cut prin fil­trul sufle­tu­lui aces­tui om minu­nat, un fin inves­ti­ga­tor al fap­te­lor, al tră­i­ri­lor și al per­so­na­je­lor, dom­nul pro­fe­sor a scris cro­nici bine docu­men­ta­te, rea­le, pro­fe­si­o­nis­te. Scri­i­to­rul, poe­tul Mir­cea Daroși mi‑a fost ală­tu­ri la cele mai dragi și spe­ci­a­le eve­ni­men­te ce le-am tră­it la Rebra și la Bis­tri­ța.

Pen­tru talent, dăru­i­re, pro­fe­sio­na­lism tri­mit o REVERENȚĂ dom­nu­lui pro­fe­sor, scri­i­to­ru­lui, poe­tu­lui, omu­lui de alea­să ome­nie, Mir­cea Daroși!

***

Sunt mai bine de patru­zeci de ani de când am ple­cat din ținu­tul de poves­te al copi­lă­ri­ei mele și m‑am sta­bi­lit la țărm de mare, în Man­ga­lia. Aici m‑a bine­cu­vân­tat Cerul să-mi înte­me­iez fami­lie, să devin mamă, să pro­fe­sez ca edu­ca­toa­re la una din gră­di­ni­țe­le de copii din Man­ga­lia. Mi-am iubit pro­fe­sia și în mij­lo­cul copi­i­lor m‑am sim­țit impor­tan­tă, lor le-am dăru­it cunoș­tin­țe­le, pri­ce­pe­rea și ener­gia din toa­tă fiin­ța mea, cu ei am cân­tat, am dan­sat, am râs, am plâns. Pen­tru fie­ca­re copil care a tre­cut prin cla­sa mea, am pus pică­tu­ri de suflet la teme­lia for­mă­rii lui pen­tru vii­tor, am dăru­it dra­gos­te necon­di­țio­nat. Nu am să vor­besc des­pre rea­li­ză­ri­le mele pro­fe­sio­na­le, dar am să vor­besc des­pre ace­le per­soa­ne care pot, care au min­tea și sufle­tul des­chis spre seme­nii lor, spre fap­te­le și valoa­rea aces­to­ra. Aces­te per­soa­ne sunt cu ade­vă­rat spe­ci­a­le! Pro­fe­sia de edu­ca­toa­re este fru­moa­să, dar grea! Cine nu iubeș­te copi­ii, nu are ce cău­ta în mij­lo­cul lor! De la intra­rea în sala de gru­pă și până la ple­ca­rea ulti­mu­lui copil, edu­ca­toa­rea este într‑o acti­vi­ta­te con­ti­nuă. O edu­ca­toa­re ade­vă­ra­tă nu poa­te sta la cate­dră, ea tre­bu­ie să se plim­be în pema­nen­ță prin­tre copii, să aibă gri­jă de aceștia, să îi știe în sigu­ran­ță, iar prin acti­vi­tă­ți­le ce le des­fă­șoa­ră cu ei, să le dezvol­te abi­li­tă­ți­le și încli­na­ți­i­le, per­so­na­li­ta­tea, inte­re­se­le, afi­ni­tă­ți­le etc. Într‑o gru­pă de copii, aceștia vor­besc tare, țipă, sunt gălă­gi­oși, dar edu­ca­toa­rea se obiș­nu­ieș­te cu atmosfe­ra și nu o mai deran­jea­ză.

Cine cunoaș­te în ade­vă­ra­tul sens al cuvân­tu­lui tru­da, efor­tul, acti­vi­ta­tea unei edu­ca­toa­re? Cine? Nimeni alt­ci­ne­va decât tot o edu­ca­toa­re! Doar o edu­ca­toa­re știe cât de mare este stre­sul zil­nic prin care tre­ce cole­ga sa, cât de mare este uzu­ra ner­voa­să a aces­tor mame soci­a­le, care își lasă frân­turi de suflet fie­că­rei gene­ra­ții de copii pe care‑i edu­că. De la edu­ca­toa­re tre­bu­ie să por­neas­că și res­pec­tul, pre­țu­i­rea, admi­ra­ția pen­tru cole­ga edu­ca­toa­re, pen­tru reu­și­te­le ei, pen­tru fap­tul că a pășit un prag supe­ri­or în pro­fe­sie sau a rea­li­zat și alt­ce­va pe lân­gă aceas­ta!

Cine să ne ape­re drep­tu­ri­le dacă nu noi edu­ca­toa­re­le, acum majo­ri­ta­tea cu stu­dii supe­ri­oa­re? Cine știe mai bine și poa­te să ia ati­tu­di­ne când pro­fe­si­ei nobi­le de edu­ca­toa­re nu îi sunt recu­nos­cu­te drep­tu­ri­le depli­ne, suc­ce­se­le, reu­și­te­le ?

De‑a lun­gul ani­lor, din mij­lo­cul edu­ca­toa­re­lor, s‑au des­prins spi­ri­te evo­lu­a­te care s‑au „bătut” pen­tru a pro­mo­va ima­gi­nea cal­dă, iubi­toa­re, pro­fe­si­o­nis­tă, talen­ta­tă, mun­ci­toa­re a edu­ca­toa­rei.

Un nume de refe­rin­ță pen­tru învă­țămân­tul pre­ș­co­lar din jude­țul Con­stan­ța a fost, este și va rămâ­ne, doam­na inspec­tor Iri­ne­la Nico­lae. Un om de ome­nie! O minu­ne de feme­ie! Un cadru didac­tic ade­vă­rat, eru­dit, evo­lu­at! Îna­in­te de a fi inspec­tor, a fost edu­ca­toa­re și de ace­ea înțe­le­ge, apre­cia­ză, pre­țu­ieș­te mun­ca pe care o des­fă­șoa­ră o edu­ca­toa­re la cla­să! Doar o min­te, un suflet evo­lu­at are pute­re să pri­veas­că în vii­tor pen­tru bine­le insti­tu­ți­ei pe care o con­du­ce și o coor­do­nea­ză, dar să-și întoar­că pri­vi­rea și în timp și să-și amin­teas­că de edu­ca­toa­re­le pen­sio­na­re care au făcut par­te din echi­pa domni­ei sale și, cu des­chi­de­re, cu sufle­tul încăr­cat de sen­ti­men­te nobi­le, să ros­teas­că: „Res­pect și admi­ra­ție”, pen­tru seni­oa­re­le învă­țămân­tu­lui pre­ș­co­lar!

Sunt sigu­ră că nici una din cele zece doam­ne edu­ca­toa­re din jude­țul Con­stan­ța care au fost oma­gi­a­te de Ziua Învă­ță­to­ru­lui nu s‑a gân­dit la o ase­me­nea onoa­re. Un lider ade­vă­rat este recu­nos­cut prin fap­te­le sale! Doam­na Inspec­tor Iri­ne­la Nico­lae este un lider cu chip și suflet fru­mos, este o pro­fe­si­o­nis­tă care știe să pre­țu­ias­că oame­nii cu care a lucrat și lucrea­ză, este o repre­zen­tan­tă a edu­ca­toa­re­lor care are des­chi­de­rea, pute­rea să le pro­mo­veze și să le scoa­tă la lumi­nă valoa­rea.

Am fost și eu una din cele zece doam­ne edu­ca­toa­re care a pri­mit pla­che­ta cu „Feli­ci­tări pen­tru o carie­ră deo­se­bi­tă!”

Cu întrea­ga-mi fiin­ță învă­lu­i­tă în cele mai ale­se sen­ti­men­te, fac o adân­că REVERENȚĂ pen­tru un suflet nobil și gene­ros, pen­tru doam­na Inspec­tor Iri­ne­la Nico­lae!

REVERENȚĂ pen­tru mem­bre­le Con­si­li­u­lui Con­sul­ta­tiv al Edu­ca­toa­re­lor, din care fac par­te doam­ne­le edu­ca­toa­re Miha­e­la Balint, Sica Răca­ru, Lumi­ni­ța Mar­ti­ne­scu! Cin­ste lor pen­tru des­chi­de­rea spre lumi­nă, pen­tru evo­lu­ția lor spi­ri­tu­a­lă spre bine și fru­mos, pen­tru caris­ma și pro­fe­sio­na­lis­mul lor de necon­tes­tat!

REVERENȚĂ pen­tru educ­ta­oa­re­le eru­di­te care știu și pot să-și pro­mo­veze fru­mu­se­țea min­ții și a sufle­tu­lui lor, dar, în ace­lași timp, și reu­și­te­le cole­ge­lor ală­tu­ri de care mun­cesc!

REVERENȚĂ pen­tru oame­nii cu sufle­te nobi­le și gene­roa­se!

Dora Ali­na Roma­ne­scu, 20 iunie 2019.

MN: Des­pre scri­i­toa­rea Dora Ali­na Roma­ne­scu, (Save­ta Geor­ges­cu), coti­dia­nul onli­ne Man­ga­lia News a publi­cat o serie de arti­co­le pe care vă invi­tăm să le citiți AICI.


Man­ga­lia News, Vineri, 21 iunie 2019.


piese-auto-mangalia.ro