Călătoria fabuloasă a lui Dumitru Dan: 100.000 de kilometri pe jos, în jurul Pământului!

0
260
Booking.com

La mai puţin de patru­zeci de ani de la publi­ca­rea căr­ții Oco­lul pămân­tu­lui în 80 de zile a lui Jules Ver­ne, Dumi­tru Dan, un necu­nos­cut, face, cu resur­se pro­prii, o remar­ca­bi­lă călă­to­rie de oco­li­re a pămân­tu­lui pe jos, pe o dis­tanţă de 100.000 de kilo­me­tri. La con­cur­sul ini­ţi­at în 1908 de Tou­ring-Club de Fran­ce, menit să sti­mu­le­ze cunoa­ş­te­rea lumii şi turis­mul, româ­nul se înscri­se­se ală­tu­ri de alţi trei colegi şi pri­e­te­ni, Paul Pîr­vu, Ghe­or­ghe Negrea­nu şi Ale­xan­dru Pas­cu, cu toţii stu­denţi la Paris; însă în 1916, când Pri­mul Răz­boi Mondi­al între­ru­pe cur­sa, Dumi­tru Dan rămă­se­se sin­gur – şi par­cur­se­se 96.000 de kilo­me­tri din total, după ce tra­ver­sa­se con­ti­nen­te, mări şi ocea­ne (pe punţi­le vapoa­re­lor, călă­to­rii români mărşă­lu­iau câte 10–12 ore pe zi, cu pedo­me­tre rudi­men­ta­re monta­te la picior). Cur­sa va fi înche­ia­tă după răz­boi, pe un iti­ne­ra­riu sta­bi­lit de orga­ni­za­tori, şi, la 20 iulie 1923, Dumi­tru Dan pri­meş­te la Paris pre­mi­ul cel mare: titlul de „Cam­pi­on mondi­al pen­tru încon­ju­rul Pămân­tu­lui pe jos” şi 100.000 franci – câte unul pen­tru fie­ca­re kilo­me­tru par­curs.

Gra­ţie unui efort seri­os, con­sis­tent, de recu­pe­ra­re a amin­ti­ri­lor de călă­to­rie ale lui Dumi­tru Dan, răs­pân­di­te în arti­co­le, cărţi, inter­viuri şi în con­fe­rinţe­le susţi­nu­te pe par­cur­sul ani­lor, vă invi­tăm în cele ce urmea­ză în culi­se­le unei aven­turi nebu­neşti, în care patru români – şi-apoi trei, doi şi, în cele din urmă, unul sin­gur – vor tre­ce de şase ori linia Ecu­a­to­ru­lui, între para­le­la de 67 gra­de lati­tu­di­ne nor­di­că, în Ala­s­ka, şi cea de 40 gra­de lati­tu­di­ne sudi­că, în Argen­ti­na şi Chi­le, bătând cu picio­rul 74 de sta­te şi 30 de colo­nii, une­le de mai mul­te ori; în care vor tra­ver­sa de patru ori Ocea­nul Atlan­tic, de două ori pe cel Indian, o dată Ocea­nul Paci­fic, adă­u­gând mii de kilo­me­tri făcu­ţi pe pun­tea vase­lor. Pen­tru că au ales să poar­te pe tot par­cur­sul călă­to­ri­ei cos­tum naţio­nal, opinci şi tri­co­lo­rul în dia­go­na­lă pe piept – îşi vor câş­ti­ga resur­se­le nece­sa­re finanţă­rii călă­to­ri­ei dansând şi cân­tând melo­dii popu­la­re româ­neşti în locu­ri­le de popas – teme­ra­rii vor pri­mi de-aca­să 28 de cos­tu­me şi vor toci nu mai puţin de 497 de perechi de opinci… Să pur­ce­dem.

Dumi­tru Dan. Por­tret de călă­tor

Dumi­tru Dan s-a năs­cut la Buhu­şi, la 14 iulie 1890, în fami­lia Mari­ei şi a lui Tudo­ra­che Dan, cân­tă­reţ la bise­ri­că şi sani­tar, şi a murit la Buzău, la 4 decem­brie 1978. A ter­mi­nat şcoa­la pri­ma­ră la Buhu­şi, Lice­ul Comer­ci­al la Brăi­la şi Facul­ta­tea de Geo­gra­fie la Paris.

În peri­oa­da 1910–1916 a luat par­te la con­cur­sul orga­ni­zat de Tou­ring-Club de Fran­ce, con­curs între­rupt din cau­za Pri­mu­lui Răz­boi Mondi­al şi fina­li­zat în iulie 1923 la Paris, când i s-au înmâ­nat pre­mi­ul şi titlul de cam­pi­on mondi­al. Cu sănă­ta­tea afec­ta­tă de călă­to­rie, Dumi­tru Dan a fost res­pins la vizi­ta medi­ca­lă pen­tru mobi­li­za­rea în arma­tă, el înro­lân­du-se în răz­boi ulte­ri­or, ca volun­tar.

A acti­vat timp de trei luni la Buzău, în Divi­zia a V-a Buzău (Regi­men­tul 8 Buzău), apoi s-a retras cu arma­ta la Iaşi, fiind secre­tar-inter­pret asi­mi­lat ca ofi­ţer pe lân­gă Mare­le Car­ti­er Gene­ral, la Biro­ul 2 Con­train­for­ma­ţii. Pen­tru ser­vi­ci­i­le adu­se, a pri­mit meda­lia „Cru­cea Come­mo­ra­ti­vă a Răz­bo­i­u­lui­1916-1918”, meda­lie care se află în patri­mo­ni­ul Muze­u­lui Judeţean Buzău, ală­tu­ri de mul­te din­tre obiec­te­le care i-au apa­rţi­nut.

După pri­mi­rea pre­mi­u­lui, în 1923, în capi­ta­la Franţei, reve­nit în ţară, de-acum pro­fe­sor de geo­gra­fie, Dumi­tru Dan a deve­nit un neo­bo­sit con­fe­renţi­ar, obţinând şi în acest dome­niu un record: pre­zenţa de pes­te 2.000 de ori în mij­lo­cul ascul­tă­to­ri­lor din dife­ri­te loca­li­tă­ţi rura­le sau urba­ne ale Româ­ni­ei, unde a vor­bit des­pre „excur­sia” sa şi a pri­e­te­ni­lor săi.

La Bucu­reşti, la doi paşi de kilo­me­trul zero, în cur­tea Muze­u­lui Şuţu, aproa­pe în fie­ca­re week-end, la târ­gul anti­ca­ri­lor şi cole­cţio­na­ri­lor, un bătrân venea mereu cu ceea ce mai rămă­se­se din marea lui cole­cţie de scri­sori şi auto­gra­fe de per­so­na­li­tă­ţi tre­cu­te ale Româ­ni­ei.

Lună după lună, numă­rul aces­to­ra scă­dea, pe măsu­ra nevo­i­lor mereu mai mari ale cole­cţio­na­ru­lui în vâr­stă, care redu­cea preţu­ri­le de vân­za­re. Cu toa­te aces­tea şi în ciu­da „pro­mo­vă­rii” rea­li­za­te de cole­cţio­nar, cu mul­te expli­ca­ţii des­pre călă­to­rie, pier­deri, per­for­manţă, toa­te scri­se citeţ, cu negru, sub­li­ni­eri şi majus­cu­le pe un car­ton A4, prin­tre ulti­me­le răma­se, nea­tră­gând atenţia nimă­nui, erau câte­va înscri­suri olo­gra­fe şi pli­an­te ale unui ano­nim: Dumi­tru Dan, pri­mul glo­be-trot­ter român, sin­gu­rul din lume care a par­curs pe jos 100.000 de km, între anii 1910–1916, de-a lun­gul şi de-a latul pămân­tu­lui, ispra­vă pen­tru care a pri­mit titlul de „cam­pi­on mondi­al pen­tru încon­ju­rul Pămân­tu­lui pe jos” şi a fost înscris în Gui­ne­ss Book of World Recor­d­sîn 1985.

Unde îl aşe­zăm pe Dumi­tru Dan între cei­la­lţi călă­tori ai lumii şi ai Româ­ni­ei?

Pe o lis­tă a mari­lor călă­tori, explo­ra­tori şi des­co­pe­ri­tori de lumi noi, pri­me­le locuri sunt în una­ni­mi­ta­te rezer­va­te (chiar mono­po­li­za­te) pe drept de nume sono­re şi cu rezo­nanţă uni­ver­sa­lă, pre­cum cele ale lui Mar­co Polo, Fer­nan­do Mage­l­lan, Cris­to­for Columb sau Ame­ri­go Ves­pucci, cu toţii apa­rţinând unor sta­te cu mari pose­siuni colo­ni­a­le la vre­mea res­pec­ti­vă, impli­cit mari puteri mari­ti­me. Pe aceas­tă lis­tă, Dumi­tru Dan cu sigu­ranţă că nu şi-ar afla locul decât prin­tr-un exa­cer­bat patri­o­tism naţio­nal sau chiar bal­ca­nic, deşi este greu de cre­zut că eco­ul ace­lei fas­ci­nan­te călă­to­rii a depă­şit gra­ni­ţe­le României;şi ori­ce com­pa­ra­ţie cu ante­ri­oa­re­le nume ilus­tre şi cu alte­le ase­me­nea nu şi-ar avea ros­tul. Anver­gu­ra călă­to­ri­i­lor, sco­pul, supor­tul lor finan­ci­ar şi mate­ri­al din par­tea sta­tu­lui nu ar avea sorţi de izbân­dă în nicio ală­tu­ra­re cu o călă­to­rie în bună măsu­ră soli­ta­ră, cu mij­loa­ce pro­prii şi cu un unic scop, cel de între­ce­re, de con­curs spor­tiv.

Cu toa­te aces­tea, în rân­dul unor pro­e­mi­nen­te nume autoh­to­ne de explo­ra­tori de o mai mare sau mai mică anver­gu­ră şi recu­noa­ş­te­re – lis­tă des­chi­să de Nico­lae Miles­cu Spă­ta­rul şi de Dimi­trie Can­te­mir, Dini­cu Goles­cu, cva­si-necu­nos­cu­tul I. Codru Dră­gu­şa­nu, ori Ioan Xan­tas, Samu­el Feni­şel apoi Gre­go­riu Şte­fă­ne­scu şi mult mai cunos­cu­tul Emil Raco­vi­ţă, Iuliu Popper, D. Ghi­ka-Comă­neşti, Ila­rie Mitrea sau Bazil Assan, con­si­de­rat fiind pri­mul român care a făcut un ocol pro­priu-zis al Pămân­tu­lui în anul 1898, ca să amin­tim alea­to­riu doar câte­va nume – Dumi­tru Dan îşi are pe merit locul, deşi per­for­manţa sa nu intră în ace­lea­şi tipa­re, ale căror pre­um­blări au avut în bună măsu­ră un cert scop şti­inţi­fic, de cunoa­ş­te­re ori de cer­ce­ta­re.

Con­ti­nu­a­rea, aici: historia.ro


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele