Bacalaureatul este un moment de răscruce în viața oricărui tânăr, iar de aceste emoții nu scapă nici „Mitraliera din Carpați”, cel mai renumit tânăr toboșar al României, Flavius Hosu. Anul 2019 este unul important pentru artistul originar din Întorsura Buzăului, atât pentru că urmează să susțină „examenul maturității”, dar și pentru că se împlinesc 5 ani de când este membru cu drepturi depline al legendarei trupe rock Phoenix și, totodată, 15 ani de când a luat, prima dată, în mâini bețele de tobe. De atunci nu a încetat să uimească pe oricine a avut șansa să îl asculte, cu atât mai mult cu cât totul se datorează propriilor forțe, pentru că încă nu s-a găsit încă profesor care să facă față energiei pe care acesta o emite, când se așază în spatele mult iubitelor sale tobe. Speră însă ca acest lucru să se schimbe odată ce va ajunge la Conservator, pentru că da, așa cum era de așteptat, pentru Flavius Hosu liceul va fi urmat categoric de studii superioare în muzică. Dar vă lăsăm să descoperiți singuri detaliile interesante despre prezentul, trecutul și viitorul toboșarului Flavius Hosu, în interviul următor.
Ce mai face, zilele acestea, celebrul nostru toboșar Flavius Hosu?
În mare parte cu școala, mai ales acum că Bacul e foarte aproape, și cu concertele. Sunt plecat destul de mult de acasă și de fiecare dată când mă întorc savurez această liniște de care avem parte aici în zona noastră.
Pentru ce ai emoții mai mari, un concert Phoenix sau Bacalaureat?
Bacul sută la sută. Pentru concertele Phoenix nu prea mai am emoții deoarece sunt deja cinci ani de când sunt cu ei și m-am obișnuit. Dar cu siguranță pentru Bacalaureat am emoții mari.
Ești absolventul Liceului Teoretic „Mircea Eliade” din Întorsura Buzăului. Puteai, probabil, să înveți la orice liceu, poate chiar de artă, din țară. De ce ai rămas totuși aici?
Într-adevăr în clasa a IX-a am avut posibilitatea de a merge la Liceul de Muzică „George Enescu” din București. Am dat admitere acolo, am intrat, iar pe ultima sută de metri m-am răzgândit și am zis că nu pot să mă despart așa de familie și de zona asta și am preferat să rămân aici, mai ales că Liceul „Mircea Eliade” este un liceu chiar foarte bun. Pe această cale aș vrea să le mulțumesc și doamnei director, Maria Bularca și doamnei diriginte, Daniela Băncilă, pentru că m-au susținut și au fost tare înțelegătoare cu mine de fiecare dată când am lipsit. Revenind la întrebare, sincer să fiu nu prea îmi place Bucureștiul și atunci eram foarte mic să plec și să rămân acolo singur. Cred că varianta pe care am ales-o a fost cea mai bună.
Am înțeles de la foștii tăi profesori, că deși în paralel ți-ai desfășurat cu seriozitate și angajamentele ca artist, nu ți-ai neglijat nici educația, aspect pe care l-ai tratat cu la fel de multă seriozitate. Cum ai reușit să te împarți?
M-am descurcat bine și la școală. Chiar bine, aș zice, pentru cât am fost plecat și pentru cât am avut timp să învăț. Dar am fost conștient tot timpul că această parte nu trebuie neglijată. Educația e cea mai importantă. De asta mă bucur acum că am avut medii foarte bune, m-am descurcat la toate materiile și am fost serios. Pentru asta cred că m-au apreciat și profesorii.
Dar cum ai reușit? Care e secretul tău?
Nu știu dacă e vreun secret. Îmi place să fiu foarte conștiincios și serios în tot ceea ce fac.
Termini liceul, imediat scapi și de Bacalaureat, cum vei folosi această nouă „libertate” – să îi zicem așa?
Va fi interesant ce mă așteaptă. Sincer, îmi este destul de greu să mă gândesc la viitor. Sunt foarte legat de părinții mei și mi-e greu să accept că voi pleca de acasă. Dar este un pas pe care trebuie să îl fac și nu am decât să mă obișnuiesc cu asta. Cred că voi avea parte de lucruri interesante.
Concret, ce înseamnă viitorul apropiat pentru tine?
Aș vrea să merg la Conservator, doar că încă nu m-am decis dacă îl voi face pe cel de la București sau pe cel de la Brașov. Cred că cel de la București este o variantă mai bună, deoarece acolo se mai pot lega anumite relații, ești înconjurat de altfel de lume cu care poți crea anumite legături.
Asta înseamnă că ți-ai ales să mergi pe acest drum al muzicii pe de-a întregul.
Da, sută la sută. Deja muzica pentru mine nu mai este un hobby. Este un job, ca să zic așa.
Au trecut 5 ani de când ești membru cu drepturi depline în legendara trupă Phoenix. Ce a adus în plus artistului din tine acest timp petrecut pe mari scene din țară și străinătate?
Am învățat foarte multe pe parcursul acestor cinci ani. Chiar simt și eu că am evoluat foarte mult. Petrec și mult timp studiind acasă, ăsta e un alt avantaj pe care l-am avut pentru că am rămas aici la școală, adică am posibilitatea să bat la tobe când am chef, pe când acolo ar fi trebuit să depind de o sală de repetiții și nu ar fi fost la fel. Ceea ce e clar e că am avut și încă am multe de învățat de la ei. Este o onoare că am lângă mine unii dintre cei mai buni instrumentiști din țară. Pentru asta sunt foarte recunoscător. Evoluția mea până la Phoenix a fost chiar bună, mai ales că am participat la multe concursuri, am fost la foarte multe emisiuni TV, eram deja cunoscut. Evident că ajungând în trupa Phoenix am ajuns și mai cunoscut. Dacă nu ar fi fost Phoenix, sincer, chiar nu știu cum ar fi fost. Clar că nu m-aș fi cunoscut cu atâția oameni și nu aș fi avut aceste experiențe.
Unde și care a fost cel mai impresionant, mai mare, concert pe care l-ai susținut până acum?
Cel mai frumos concert la care am participat a fost când am cântat cu Phoenix la Zilele Bucureștiului. A fost foarte multă lume. Era plin. Mă uitam și era plin, plin. Nu îmi venea să cred. Chiar a fost o experiență foarte frumoasă.
Spuneai, într-un interviu din 2014 că peste 10 ani ai vrea să te vezi undeva în afară. A trecut mai bine de jumătate din acest interval. Idealul a rămas același sau s-a mai schimbat ceva între timp?
Alte articole publicate de Mangalia News despre Flavius Hosu, despre Nicu Covaci, Cristi Gram și ceilalți membri ai trupei PHOENIX, puteți citi aici.
Mangalia News, 29.06.2019.
