Istoria canalului Dunăre — Marea Neagră / FOTO

0
255
Booking.com

După ce Dobro­gea a fost ocu­pa­tă de oto­mani în 1417, ulti­mii 150 km ai Dună­rii până la văr­sa­rea în mare au fost sub auto­ri­ta­te tur­că. Pe măsu­ră ce s‑a dezvol­tat comer­țul, și Dună­rea a înce­put să fie tot mai mult folo­si­tă pen­tru tranzi­ta­rea măr­fu­ri­lor din și spre Euro­pa Cen­tra­la, a apă­rut ide­ea de a scur­ta aceas­ta ruta spre Marea Nea­gră — prin con­struc­ția unui canal intre Cer­na­vo­dă și Con­stan­ța. Este o idee veche, ace­ea de a con­strui o legă­tu­ră direc­ta intre Dună­rea de Jos și Marea Nea­gră, care a apă­rut din mai mul­te moti­ve.

În pri­mul rând, dato­ri­ta nume­roa­se­lor difi­cul­tăți de navi­ga­ție pe cele trei bra­țe prin­ci­pa­le ale Dună­rii la ieși­rea spre mare; în al doi­lea rând, dato­ri­ta scur­tă­rii sub­stan­ți­a­le a dis­tan­tei spre mare; și nu în ulti­mul rând dato­ri­tă pro­ble­me­lor spe­ci­fi­ce încăr­că­rii și des­căr­că­rii vase­lor. Toa­te cele trei bra­țe ale Dună­rii (Chi­lia / Suli­na / Sf. Ghe­or­ghe) au pre­zen­tat pro­ble­me mari pen­tru navi­ga­ție; bra­țul Chi­lia este cu adân­ci­mea cea mai mare, însă ieși­rea la mare era extrem insta­bi­lă și peri­cu­loa­să pen­tru navi­ga­ție.

Îna­in­te de cel de‑a Doi­lea Răz­boi Mondi­al, rușii au folo­sit pen­tru legă­tu­ră Ode­sa — Dună­re cel de-al doi­lea brat de la Ocea­kov, pen­tru a nu evi­ta ris­cu­ri­le de la bra­țul Chi­lia. Bra­țul Suli­na nu era sufi­cient de adânc pen­tru a per­mi­te vase­lor mari­ti­me mari sa ajun­gă la Brăi­la / Galați unde tre­bu­iau sa fie încăr­ca­te / des­căr­ca­te. Iar loca­li­ta­tea Suli­na este izo­la­ta de rețea­ua de cale fera­tă româ­nă.

În final, bra­țul Sf. Ghe­or­ghe este cel mai puțin adânc, are mul­te cur­be și este imprac­ti­ca­bil pen­tru vase mari­ti­me.

După ce Rusia a ane­xat Basa­ra­bia 1812 aceas­ta idee a pri­mit impli­ca­ții stra­te­gi­ce și poli­ti­ce deo­se­bi­te — mai ales după pacea de la Adri­a­no­pol în sep­tem­brie 1829, când Rusia și‑a asu­mat con­tro­lul guri­lor Dună­rii.

În mar­tie 1829 a luat fiin­ță la Vie­na com­pa­nia de navi­ga­ție pe Dună­re DDSG; în scurt timp Dună­rea a deve­nit și o cale de navi­gat spre Marea Nea­gră; DDSG (Donau-Dam­pfs­chi­fffa­hrts-Gese­lls­chaft) a des­chis cur­se regu­la­te de la Vie­na via Galați / Con­stan­ța la Smyr­na și Con­stan­ti­no­pol — și de ase­me­nea spre Levant și Egipt [1].

1837: Gui­de de Voya­ge a Con­stan­ti­no­ple, sur le Danu­be / Navi­ga­tion des Pyros­ca­fes:

Zia­rul ger­man “All­ge­me­i­ne Zeit­ung” publi­ca regu­lat ora­rul DDSG spre Dună­rea de Jos și Con­stan­ti­no­pol – via Con­stan­ța; aici un extras din 1840. [2]

Cur­se săp­tămâ­na­le; o săp­tămâ­na prin Galați, cea­lal­tă prin Cer­na­vo­dă cu transbor­da­re la Con­stan­ța; Dobro­gea era tra­ver­sa­ta cu care. Dura­ta cur­sei Buda­pes­ta — Con­stan­ti­no­pol: 10 zile (prin Galați) și 11 zile (prin Con­stan­ța).

Con­ti­nu­a­rea, AICI.

Autor: Ing. Dan-Eugen Sam­bra.


piese-auto-mangalia.ro