Cu dragoste, despre satul 2 Mai,
sau ‘Două Mai’, cum i-a zis Mihail Kogălniceanu, la înființare

0
1471
Booking.com

”Tre­cu­tul și tra­di­ți­i­le comu­ni­tă­ții în oglin­da pre­zen­tu­lui”, a fost gene­ri­cul sub care s-a des­fă­șu­rat anul tre­cut Ziua satu­lui 2 Mai. Spre rea­min­ti­re, redăm mai jos o par­te din arti­co­lul publi­cat în data de 2 mai 2018:

Un copil, un pro­fe­sor, un pix şi o car­te pot schim­ba lumea!”

”Şcoa­la Gim­na­zi­a­lă Nr.2 apa­rţi­ne satu­lui 2 Mai, care face par­te, din punct de vede­re admi­nis­tra­tiv din comu­na Lima­nu, judeţul Con­stanţa, sat aşe­zat în podi­şul Dobro­gei de Sud, în cân­te­cul suav al valu­ri­lor Mării Negre.

Din punct de vede­re isto­ric, înfi­inţa­rea satu­lui „Două Mai” (nume­le ini­ţi­al al satu­lui, modi­fi­cat con­form nomen­cla­to­ru­lui loca­li­tă­ţi­lor din RSR, ane­xat legii 2/1968), se înca­drea­ză în peri­oa­da de după Răz­bo­i­ul de Inde­pen­denţă (1877–1878), în urma căru­ia, prin Tra­ta­tul de pace de la Ber­lin din 1878, Dobro­gea a reve­nit Româ­ni­ei.

Isto­ria înfi­inţă­rii satu­lui se lea­gă de nume­le Rege­lui Carol I şi de cel al minis­tru­lui său de exter­ne, Miha­il Kogăl­ni­cea­nu. În noiem­brie 1878, domni­to­rul Carol I, pe atunci (devi­ne rege în 1881), înfi­ge dra­pe­lul româ­nesc în acest pământ proas­păt rea­li­pit ţării mamă.

Satul îşi lea­gă nume­le şi înfi­inţa­rea mai ales de nume­le celei de-a doua per­so­na­li­tă­ţi de stat şi poli­ti­ce evo­ca­te mai sus, Miha­il Kogăl­ni­cea­nu. El înfi­inţea­ză acest sat, în anul 1887, numin­du-l ast­fel în amin­ti­rea lovi­tu­rii de stat de la 2 Mai 1864, prin care Par­la­men­tul Româ­ni­ei a fost dizol­vat de către domni­to­rul Ale­xan­dru Ioan Cuza, deo­a­re­ce aces­ta se împo­tri­vea adop­tă­rii pro­iec­tu­lui legii rura­le.

Deşi exis­tă urme ale unor aşe­ză­ri anti­ce în acest loc şi chiar, con­form Arhi­ve­lor Naţio­na­le, Dire­cţia Judeţea­nă Con­stanţa, dovezi ale exis­tenţei pe aces­te pămân­turi ale unui vechi şi dis­pă­rut sat tur­cesc, Kece­ge, actu­a­lul sat 2 Mai este rezul­ta­tul unei pro­ba­bil nein­tenţio­na­te, dar feri­ci­te poli­tici de mul­ti­cul­tu­ra­li­ta­te. Satul, prin cro­no­lo­gia etni­că a aşe­ză­rii locu­i­to­ri­lor săi, este o sec­venţă repre­zen­ta­ti­vă a mul­ti­cul­tu­ra­lis­mu­lui model al Dobro­gei.

Ast­fel, loca­li­ta­tea a fost mai întâi popu­la­tă de ruşii sco­pi­ţi (o sec­tă reli­gi­oa­să orto­do­xă care a fugit din Impe­ri­ul Ţarist), după care a sosit popu­la­ţia româ­neas­că din zonă, exis­tând totu­şi în zorii exis­tenţei locu­lui din epo­ca moder­nă şi pes­cari greci şi cres­că­tori de cai, tătari.

Româ­nii vin ca urma­re a poli­ti­cii de colo­ni­za­re a zonei după peri­oa­da de uni­re cu fos­te­le prin­ci­pa­te, for­mând împre­u­nă cu ele ceea ce în isto­rie este cunos­cut sub nume­le de Vechiul Regat al Româ­ni­ei. Acest pro­ces de colo­ni­za­re apa­re la ini­ţi­a­ti­va guver­nu­lui I.C.Brătianu, dar îl are drept cata­li­za­tor pe Miha­il Kogăl­ni­cea­nu care încear­că şi îi con­vin­ge pe români că satul, dar şi Dobro­gea în gene­ral au un potenţi­al încu­ra­ja­tor de dezvol­ta­re eco­no­mi­că. El le ofe­ră pri­mi­lor, să-i numim, colo­ni­şti români veni­ţi în zonă câte un pogon de pământ pen­tru casă şi gră­di­nă din moşia sa pe care o avea pe teri­to­ri­ul satu­lui, pământ pe care deve­neau pro­pri­e­tari după 12 ani, pri­me­le fami­lii de români pro­ve­nind din Vâl­cea şi Argeş, con­form sur­se­lor loca­le.

Mul­ti­cul­tu­ra­lis­mul locu­lui este accen­tu­at şi de veni­rea ruşi­lor lipo­ve­ni din Juri­lo­v­ca, judeţul Tul­cea, cân­d­va prin 1916, care îi înlo­cu­iesc pe ruşii sco­pi­ţi, a căror comu­ni­ta­te dis­pa­re trep­tat, dar şi de aşe­za­rea fami­li­i­lor de turci şi tătari musul­mani.

Satul are o exis­tenţă rela­tiv tih­ni­tă până la ceda­rea zonei Cadri­la­te­ru­lui Bul­ga­ri­ei, în anii 40’, când o par­te din soci­e­ta­tea monde­nă care îşi făcea vacanţe­le de vară la Bal­cic s-a reo­rien­tat către 2 Mai şi Vama Veche, inau­gu­rând ast­fel tra­di­ţia turis­ti­că a zonei.

După peri­oa­da grea a celui de-al Doi­lea Răz­boi Mondi­al, exis­tă un revi­ri­ment al zonei înce­pând cu anul 1960 când, în sat, se con­stru­iesc mai mul­te case şi locul devi­ne încet-încet un spa­ţiu rus­tic şi idi­lic pen­tru rela­xa­re al eli­tei cul­tu­ral-artis­ti­ce româ­neşti, mulţi actori, cân­tă­reţi şi oameni de cul­tu­ră şi nu numai, cunos­cu­ţi din Româ­nia petre­cân­du-şi aici vacanţe­le de vară, unii din­tre ei având chiar case în loca­li­ta­te.

Deşi nu are ofi­ci­al titu­la­tu­ra de sta­ţiu­ne turis­ti­că, în peri­oa­da actu­a­lă, satul 2 Mai con­cu­rea­ză cu suc­ces cu ast­fel de spa­ţii de vacanţă de pe lito­ra­lul Mării Negre.

De-a lun­gul unei însem­na­te peri­oa­de din exis­tenţa sa, satul a avut şi are şi astăzi drept cen­tre de reper două insti­tu­ţii fun­damen­ta­le ori­că­rui sat, bise­ri­ca şi şcoa­la.

Ast­fel, potri­vit sur­se­lor, pri­mul spa­ţiu des­ti­nat edu­ca­ţi­ei copi­i­lor din sat a fost ame­na­jat, ca şcoa­lă pri­ma­ră, cân­d­va prin 1924, în casa fami­li­ei Pre­di­că, de pe actu­a­la stra­dă din sat ce poar­tă nume­le lui Miha­il Kogăl­ni­cea­nu.

Cam prin 1938, cu aju­to­rul Pri­mă­ri­ei, se con­stru­iesc două cla­se, pe actu­a­lul ampla­sa­ment al gră­di­ni­ţei din sat. Unii din­tre pri­mii învă­ţa­tori  din sat sunt Vasi­le şi Ele­na Bica (soţ şi soţie) care făceau difi­ci­lul efort de a le fi das­căli copi­i­lor din sat, deo­a­re­ce cur­su­ri­le se ţineau în două schim­buri în cla­se simul­ta­ne.

Veni­rea la pute­re a regi­mu­lui sovi­e­tic adu­ce schim­bări majo­re şi în via­ţa micii şcoli pri­ma­re din sat. În 1947, URSS impu­ne o regu­lă con­form căre­ia în sate­le cu popu­la­ţie lipo­ve­neas­că, lim­ba de pre­da­re să fie lim­ba rusă, ceea se întâm­plă şi la şcoa­la din loca­li­ta­te, lucru dato­rat struc­tu­rii etni­ce a satu­lui, exis­tând aici o popu­la­ţie des­tul de nume­roa­să de ruşi lipo­ve­ni. Locu­i­to­rii nu erau de acord cu aceas­tă măsu­ră, pen­tru că o con­si­de­rau limi­ta­ti­vă şi con­strân­g­ă­toa­re. Copi­ii lor învă­ţau 4 cla­se în lim­ba rusă, fiind într-o situ­a­ţie difi­ci­lă, în con­tex­tul con­ti­nu­ă­rii stu­di­i­lor ulte­ri­oa­re, indi­fe­rent de nivel, în lim­ba româ­nă.

Un an impor­tant este 1956, când s-au con­stru­it 4 cla­se, can­ce­la­ria şi o sală de sport.

Epo­ca moder­nă a şco­lii înce­pe în 1980, când se con­stru­ieş­te şcoa­la actu­a­lă, pe ampla­sa­men­tul cunos­cut în pre­zent, pe două nive­le si 9 săli de cla­să, avân­du-l ca prim direc­tor pe dom­nul Nico­lae Chi­vu­les­cu.

Exis­tenţa şco­lii a fost mar­ca­tă de tre­ce­rea şi acti­vi­ta­tea cadre­lor didac­ti­ce şi a ele­vi­lor, dar şi de man­da­te­le de direc­to­rat care au impri­mat dire­cţia şi pro­gre­se­le şco­lii. În cele ce urmea­ză, vom enu­me­ra într-o lis­tă cât de se poa­te de exha­us­ti­vă diec­to­rii Şco­lii Gim­na­zi­a­le Nr. 2 Mai, inclu­zând şi peri­oa­da de când ea devi­ne struc­tu­ră a Şco­lii Gim­na­zi­a­le Nr.1 Lima­nu.

DIRECTORI AI ŞCOLII GIMNAZIALE 2 MAI:
BIŢAN NICOLAE,
GEORGESCU GHEORGHE,
BOLOCAN ION,
CHIVULESCU NICOLAE,
PUIA ELENA,
TUDOSE ELENA,
STANCU VICTOR,
SOIUM MURAT,
AGIGHELDI VILDAN,
NEAGU SILVIA-ELENA (1993–2016),
MIRON FLORIN (2016),
DUMITRESCU FELICIA (2017),
IVAŞCU MARINELA-GELA (2017 – pre­zent).

O şcoa­lă îşi atin­ge supre­mul scop al edu­că­rii indi­vi­du­lui, atunci când absol­venţii ei devin mem­bri de bază, res­pec­ta­ţi şi chiar cetă­ţeni-model ai soci­e­tă­ţii. Ast­fel, am avut difi­ci­la sar­ci­nă de a a ale­ge şi a enu­me­ra 10 absol­venţi ai şco­lii care au avut o evo­lu­ţie ulte­ri­oa­ră meri­to­rie în ceea ce pri­veş­te carie­ra şi impli­ca­rea soci­a­lă, într-o înşi­ru­i­re cro­no­lo­gi­că, cu pro­mi­siu­nea de a-i amin­ti ulte­ri­or şi pe cei­la­lţi absol­venţi care au făcut cin­ste şco­lii, dar care sunt şi în pre­zent cetă­ţeni ono­ra­bili ai comu­ni­tă­ţii.

10 ABSOLVENŢI DE VALOARE AI ŞCOLII GIMNAZIALE 2 MAI:

(în ordi­ne des­cres­că­toa­re a vâr­stei)

Nr. crt. Nume­le şi pre­nu­me­le Pro­fe­sia
1 VASA IGNAT Învă­ţă­toa­re
2 ŞTEFAN DOROFTEI DOIMĂNEANU Scri­i­tor
3 ELENA TUDOSE Pro­fe­sor
4 ION DRAGOMIR Avo­cat
5 NICOLAE BĂRBUCEANU Jurist
6 ANGELA VÎJIALĂ Medic vete­ri­nar
7 MURAT SOIUM Ingi­ner
8 SERIOJA CUBANIŢ Ingi­ner
9 GEORGETA ŞTEFAN Pro­fe­sor
10 IONUȚ-CĂLIN MARICOIU Jurist

Ne-am pro­pus şi spe­răm că am reu­şit să pre­zen­tăm suc­cint şi rele­vant momen­te impor­tan­te din exis­tenţa satu­lui 2 Mai şi a şco­lii, fiind în ace­la­şi timp şi o pro­vo­ca­re pen­tru vii­toa­re cer­ce­tări”.

Prof. Gela-Mari­ne­la Ivaș­cu.


Vă invi­tăm să citiți și: Cel mai fru­mos sat din Dobro­gea. 2 Mai, locul unde răsa­re marea


Man­ga­lia News, 02.04.2019.


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele