Comoara din Insula Fără Nume — Cristian Cealera

0
272
Booking.com

Pe lacul Taşa­ul exis­tă o mică insu­lă numi­tă “La Ostrov”, un mic petic de pământ udat de ape şi încăr­cat de isto­rie şi mituri. Unii din­tre bătrâ­nii locu­lui îi mai spun însă şi acum Insu­la Fără Nume şi poves­tesc că aici s-ar afla încă o mare comoa­ră, îngro­pa­tă în vre­muri de demult.

Legen­da spu­ne că pe aces­te locuri, acum sute de ani, tră­iau niş­te călu­gări ce îşi zidi­se­ră o casă de pia­tră chiar în mij­lo­cul ostro­vu­lui. Se pre­fă­ceau că duc o via­ţă dreap­tă, de post şi de rugă­ciuni, dar de fapt nu erau alt­ce­va decât niş­te tâlhari la dru­mul mare, ce se îmbră­cau în hai­ne pre­o­ţeşti, doar pen­tru a se feri mai bine de lege. Ade­sea, aşa-zişii siha­ş­trii tre­ceau lacul cu bar­ca, mer­geau la câte o răs­pân­tie şi jefu­iau călă­to­rii, pen­tru ca apoi să se întoar­că pe ostro­vul lor, cu tot cu pra­dă.

Le-a mers bine pla­nul până într-o zi când unul din­tre ei, mai gră­bit şi mai fără min­te a cuge­tat că poa­te să facă nele­giuri şi de unul sin­gur. A cute­zat să opreas­că în drum chiar un olă­car hârşit prin răz­bo­a­ie­le cu Ţarul. Sol­da­tul l-a prins uşor pe ban­dit iar aces­ta, pus la caz­ne, a poves­tit la ce fap­te se dedau el şi tova­ră­şii săi cu ante­riu. Într-o zi au sosit oame­nii legii pe Insu­la Fără Nume dar nu au mai găsit niciun picior de nele­giu­it. Au ple­cat toţi care înco­tro, nu îna­in­te însă de a jura că nu vor dezgro­pa comoa­ra decât când se vor regă­si toţi împre­u­nă. Nici­u­nul nu a mai ajuns însă vreo­da­tă pe Lacul Taşa­ul iar pra­da adu­na­tă atâ­ta amar de ani a rămas aco­lo îngro­pa­tă. Mulţi au încer­cat să îi dea de urmă şi au răsco­lit pămân­tul însă fără să dea de urma lăzii cu bani de aur.

O altă vari­an­tă a poveş­tii des­pre comoa­ră ne spu­ne că lada de aur ar fi fost de fapt îngro­pa­tă de 3 tâlhari ce jefu­i­se­ră poş­ta tur­ceas­că ce venea de la Baba­dag şi care mer­gea la Istan­bul. Hoţii duse­se­ră pra­da pe Insu­la Fără Nume şi o puse­se­ră într-un mor­mânt tur­cesc. Nici aceşti ban­di­ţi nu s-au mai întors vreo­da­tă, iar banii de aur au rămas în pământ, până în zile­le noas­tre…

Bibli­o­gra­fie – Ana­le­le Dobro­gei 1935, “De la bătrâ­nii dobro­geni”, cule­geri de Titus Cer­gău. (Autor: Cris­ti­an Cea­le­ra).


Man­ga­lia News, 19 mai 2019. (sur­sa: povestilemariinegre.ro).


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele