Cam aici am ajuns, după 30 de ani…

0
334
Booking.com

Dis­cu­tam zile­le tre­cu­te cu un pri­e­ten, pro­fe­sor de mate­ma­ti­că. Îmi spu­nea că în facul­tă­ţi, la semi­na­ri­i­le mate­ma­ti­ci­lor supe­ri­oa­re, din 9–10 stu­denţi, abia găseşti unul capa­bil să citeas­că (nu să rezol­ve) exer­ci­ţi­ul. Adi­că, dau un exem­plu, abia o zeci­me pot spu­ne, puşi în faţa lite­rei Σ, că este o sumă, ca să nu mai vor­bim de sem­nul Am citit recent în car­tea pro­fe­so­ru­lui uni­ver­si­tar Mihai Maci că este o inte­gra­lă. Res­tul, masa cri­ti­că, oas­tea de strân­su­ră nu are con­tact cu pro­ble­ma, nici măcar la nivel intro­duc­tiv!

La Facul­ta­tea de Filo­so­fie din Ora­dea, la care con­sta­tă şi el că stu­denţii nu au capa­ci­ta­tea de a rela­ţio­na cu mari­le tex­te, pre­fe­rând piu­re­ul de bana­ne pre-mes­te­cat din cărţi­le scri­se de vul­ga­ri­za­tori în ale filo­so­fi­ei, sin­te­ze­le de pe net şi alte ase­me­nea supra-sim­pli­fi­cări.

La facul­tă­ţi­le de Teo­lo­gie orto­do­xă s‑a scos, pen­tru admi­te­rea la doc­to­rat, exa­me­nul eli­mi­na­to­riu de grea­că veche. Cu alte cuvin­te, cre­ma teo­lo­gi­lor orto­do­cşi nu mai conţi­ne oameni capa­bili să se adre­se­ze tex­tu­lui sacru în lim­ba litur­gi­că a cre­ş­ti­nis­mu­lui răsă­ri­tean. De lati­nă şi ebrai­că nu mai are rost să vor­bim.

La Facul­ta­tea de Lite­re din Cluj-Napo­ca exis­tă cur­suri de “rat­tra­p­pa­ge” (adu­ce­re la zi a cunoş­tinţe­lor ling­vis­ti­ce fun­damen­ta­le). Tra­di­ţio­nal, facul­tă­ţi­le de lim­bi stră­i­ne nu se pre­o­cu­pau decât cu totul peri­fe­ric de nive­lul ling­vis­tic al stu­denţi­lor, aceas­ta fiind trea­ba lice­u­lui.

Ros­tul unui exa­men de admi­te­re cu mulţi can­di­da­ţi era ace­la de a‑i selec­ta pe cei mai sâr­gu­in­cioşi din­tre ei, pe cei cu voca­ţie mani­fes­tă pen­tru lim­bi stră­i­ne, capa­bili să facă faţă unui par­curs ulte­ri­or în şti­inţe­le lim­ba­ju­lui şi ale lite­ra­tu­rii. Însă, mai nou, vin stu­denţi care nu mai au baza ling­vis­ti­că, cu goluri imen­se în pre­gă­ti­re, pe care nu pot să le aco­pe­re fără asis­tenţa unui pro­fe­sor.

Toa­te aces­te patru exem­ple dis­pa­ra­te, care sunt doar câte­va cazuri din­tr-un noian, au în comun o sin­gu­ră rea­li­ta­te: în acest moment, fali­men­tul cali­tă­ţii a avut loc la sca­ră lar­gă şi aces­ta nu tre­bu­ie să fie un secret pen­tru nimeni.

Numai că, iar de aici înce­pe pro­ble­ma (mult mai mare decât recru­des­cenţa pros­ti­ei în sine), nicio facul­ta­te n‑a închis din motiv de stu­denţi impos­tori.

-Avem cur­sanţi la mate­ma­tici supe­ri­oa­re care n‑au făcut Ana­li­ză mate­ma­ti­că în liceu.

-Avem absol­venţi de Filo­so­fie care n‑au des­chis tra­du­ce­rea nici­u­nui text fun­damen­tal, nici­de­cum ver­siu­nea ori­gi­na­lă a unui Pla­ton sau a unui Kant.

-Avem teo­logi care nu pose­dă sub­ti­li­tă­ţi­le lexi­ca­le, deci ide­a­ti­ce, ale tex­tu­lui sacru.

-Avem absol­venţi de lim­bi stră­i­ne cu erori cutre­mu­ră­toa­re de expri­ma­re scri­să sau ora­lă.

Dar facul­tă­ţi­le lor, fără exce­pţie, şi-au cres­cut numă­rul de stu­denţi, tră­dând ide­ea de inte­lec­tu­al şi de uni­ver­si­tar. Pros­tia exis­tă, a venit pes­te noi, ne‑a cuce­rit şi ne‑a para­li­zat ori­ce rea­cţie.

Sun­tem învinşi, sun­tem sub ocu­pa­ţia cea mai odi­oa­să care a exis­tat vreo­da­tă, dar coa­bi­tăm, nu ne retra­gem în munţi, nu exis­tă nicio miş­ca­re de rezis­tenţă.

Fali­men­tul inte­lec­tu­al nu ne obli­gă la niciun gest de onoa­re, nu mer­gem să cul­ti­văm cea­pă şi să ne scri­em tra­ta­te­le la lumâ­na­re, din atâ­ta lucru.

În mod odi­os, ne adap­tăm, dar nu pen­tru că am fi potri­vi­ţi, cum zicea Darwin, ci pen­tru că pre­fe­răm să ne ple­căm, în loc să ple­căm.

Pe de altă par­te, bâl­ci­ul este mult mai mare decât îl pot ilus­tra Uni­ver­si­tă­ţi­le. Pros­tia a atins masa cri­ti­că, pros­tul e nor­ma. Pen­tru el totul s‑a sim­pli­fi­cat atât de mult încât deş­tep­tul nu mai poa­te fi sesi­zat, nu‑l mai poţi pune în valoa­re, e sacri­fi­cat la nivel de
sis­tem.

Sunt atât de mulţi idi­oţii încât, dacă am mai ţine la inte­li­genţă, la sâr­gu­inţă şi la lucrul bine făcut, ar tre­bui să închi­dem jumă­ta­te din sis­tem. (…)

Ar tre­bui să afi­şăm pe ușa mai mul­tor biro­uri: “Închis pe motiv de pros­tie, reve­nim când găsim pe cine­va care să fie cu ade­vă­rat vred­nic”. Ar tre­bui să tri­mi­tem aca­să dem­ni­tari, fun­cţio­nari, pro­fe­sori, medici, poli­ţi­şti, eco­no­miști, jal­nici pur­tă­tori de cuvânt (…) şi chiar pre­o­ţi.

Pen­tru sin­gu­rul delict îndrep­tat împo­tri­va Uni­ver­su­lui, pe care nicio lege lumeas­că nu l‑a pedep­sit vreo­da­tă: pros­tia, tot mai ade­sea cu DIPLOMĂ!

Ne-am ima­gi­nat până acum că via­ţa san­cţio­nea­ză pros­ti­i­le şi, pro­ba­bil că în sis­te­me­le vii lucrul aces­ta s‑a petre­cut fără greş, acum însă cred că e cazul să luăm notă de noua rea­li­ta­te, proş­tii cred că au învins totul, inclu­siv via­ţa. Aştep­ta­ţi-vă la o mul­ti­pli­ca­re expo­nenţi­a­lă a numă­ru­lui de “acci­den­te”. (sur­sa: curierulnational.ro).


piese-auto-mangalia.ro