Adrian ARDELEAN:
TĂT ARDELEANU‑I FRUNCEA…,
LA RADIO PRODIASPORA!

0
360
Booking.com

Stu­diu des­pre un mara­mu­re­șean seri­osUn grup de cer­ce­tă­tori (englezi, desi­gur! Numai ăştia sunt oameni seri­oşi!) a efec­tu­at un stu­diu pe numi­tul Adri­an Arde­lean, cu tema „Cât poa­te trăi Adri­an Arde­lean fără .…?” Iată prin­ci­pa­le­le rezul­ta­te:

- Fără mân­ca­re: având în vede­re gaba­ri­tul la care a ajuns după ani şi ani de piz­za, car­tofi pră­ji­ţi, tocă­ni­țe, junk food, bere & etc., Adri­an Arde­lean ar putea trăi fără mân­ca­re apro­xi­ma­tiv două săp­tămâni. Ba chiar ar tre­bui, nu doar că ar putea…

- Fără apă: năs­cut în Mara­mu­reş, a avut (ne)şansa unei impor­tan­te peri­oa­de din via­ţă în care con­su­ma apă foar­te puţi­nă, şi aia doar dimi­nea­ţă, din cau­ză că „îi ardea insta­la­ţia”. Ori­cum cer­ce­tă­ri­le au ară­tat că subiec­tul este obi­ş­nu­it din tine­reţe să bea apă foar­te puţi­nă, deci poa­te rezis­ta fără apă cir­ca două săp­tămâni. Chiar şi mai mult, dacă are la dis­po­zi­ţie alte lichi­de (aici stu­di­ul are o par­te care NU este dis­po­ni­bi­lă decât cer­ce­tă­to­ri­lor auto­ri­za­ţi — pro­du­că­tori de horin­că, pălin­că şi bere, pro­pri­e­tari de dis­ti­le­rii şi res­ta­u­ran­te, etc — nu însă şi publi­cu­lui larg)…

- Fără (să facă) pre­să: aici, stu­di­ul a evi­denţi­at lucruri atât de uimi­toa­re, încât gru­pul de cer­ce­tă­tori englezi a ros­tit (în cor) un tipic engle­zesc „Noah, tulai, Doam­ne, așe ceva n‑am văzut de când my mother m‑o făcut!”, tre­când apoi la repe­ta­rea de mai mul­te ori a expe­ri­men­tu­lui. La final, după nume­roa­se­le (şi vari­a­te­le) încer­cări efec­tu­a­te în diver­se medii, con­di­ţii de lumi­no­zi­ta­te, tem­pe­ra­tu­ră şi pre­siu­ne, după ana­li­za fac­to­ri­a­lă şi cuan­ti­că a rezul­ta­te­lor, care au fost loga­rit­ma­te, tri­go­no­me­tri­za­te, asimp­to­ti­za­te şi decan­ta­te, s‑a ajuns la con­clu­zia sur­prin­ză­toa­re că Adri­an Arde­lean nu poa­te trăi mai mult de câte­va ore (maxim o zi, dar cu ris­curi mari) fără să facă pre­să…

Ca urma­re, numi­tul Adri­an Arde­lean a fost înca­drat într‑o nouă rasă uma­no­idă inti­tu­la­tă „homo media depen­den­tus”, spe­cie în care deo­cam­da­tă este sin­gu­rul exem­plar. Rugăm insis­tent auto­ri­tă­ţi­le loca­le, regio­na­le, naţio­na­le, inter­na­ţio­na­le, galac­ti­ce şi inter­ga­lac­ti­ce să ţină sea­ma de cele de mai sus şi să facă efor­turi pen­tru pre­zer­va­rea aces­tui „unic” exem­plar al spe­ci­ei menţio­na­te, cel puţin până la even­tu­a­la des­co­pe­ri­re a unor alte exem­pla­re, care să per­mi­tă cer­ce­ta­rea mai amă­nu­nţi­tă a aces­tei noi ramuri gene­ti­ce de pe Ter­ra.

Note bio­gra­fi­ce:

Sub­sem­na­tul Adri­an Arde­lean, aflat (sper) în depli­nă­ta­tea facul­tă­ţi­lor min­ta­le, de bună voie şi nesi­lit de nimeni, în cunoş­tinţă de cau­ză asu­pra efec­te­lor civi­le şi pena­le ale fal­su­lui în decla­ra­ţii, declar pe pro­prie răs­pun­de­re urmă­toa­re­le: „M‑am năs­cut… scu­ze, m‑a năs­cut mama (!) la 25 noiem­brie 1962 în Româ­nia, judeţul Mara­mu’, loca­li­ta­tea Șom­cu­ta Mare, un oră­şel şi un ţinut legen­dar şi până atunci…, deve­ni­te cele­bre „de atunci” şi dato­ri­tă aces­tui eve­ni­ment. Din acest Mara­mu­reş mi-am câş­ti­gat, se pare, o anu­mi­tă tărie de carac­ter, spe­ci­fi­că oame­ni­lor din ace­le locuri, tărie care — ada­u­gă guri­le rele — ar putea avea ca izvoa­re anu­mi­te lichi­de obţi­nu­te prin dub­la dis­ti­la­re a pru­ne­lor mace­ra­te… Am con­ti­nu­at să fac cele­bre şi alte loca­li­tă­ţi şi zone în care am tră­it, cum ar fi Baia Mare (peri­oa­da lice­u­lui) şi Clu­jul (ini­ţi­al doar pen­tru peri­oa­da facul­tă­ţii, dar deve­nit apoi oraş „de suflet” al sub­sem­na­tu­lui) iar mai târ­ziu (și în pezent) Montre­al, Que­bec, Can­a­da.

Ocu­pat să fac pre­sa pes­te tot pe unde m‑au pur­tat paşii, n‑am prea avut vre­me să (mai şi) tră­iesc. Totu­şi, am reu­şit să fac doi copii, şi să fac (ne)fericite două femei. Pri­ma din­tre ele însă a scă­pat, în urma unui divorţ… Cea de‑a doua refu­ză să se des­par­tă de sub­sem­na­tu’, şi de alt­fel tre­bu­ie spus că şi eu însumi refuz des­pă­rţi­rea. Se pare că nici unul din­tre noi nu vrea să‑i facă celui­lalt o bucu­rie…

Reve­nind la par­tea dedi­ca­tă pre­sei, tre­bu­ie spus că sub­sem­na­tul am avut oca­zia de a comi­te toa­te genu­ri­le de pre­să inven­ta­te până acum: TV, radio, pre­sa scri­să, pre­sa de agenţie, inclu­zând cuce­ri­rea teh­ni­că a seco­le­lor XX-XXI, pre­sa on-line. Prac­ti­când în Româ­nia pre­sa ca mod de via­ţă şi de câş­tig a pâi­nii zil­ni­ce (mă rog, a unei felii subţiri, că nu eram „mogul de pre­să”, să câş­tig o pâi­ne întrea­gă), a tre­bu­it, după sta­bi­li­rea în Montre­al, să trec la nive­lul „artă pen­tru artă”, adi­că la prac­ti­ca­rea acti­vi­tă­ţii de pre­să ca sim­plă pasiu­ne, pe lân­gă acti­vi­ta­tea (nein­te­re­san­tă, şi de ace­ea lăsa­tă în umbra aici) care mă aju­tă să-mi câş­tig tra­i­ul de zi cu zi, să-mi plă­tesc ipo­te­ca, impo­zi­te­le, fac­tu­ri­le şi — dacă mai rămân bani în cont — să-mi clă­desc (cel puţin) ilu­zia unei pen­sii.

Can­a­dian deci, prin emi­gra­re, duc dorul Româ­ni­ei şi al Clu­ju­lui. Dova­da? Iat‑o în două cita­te: 1. „I like Can­a­da, but I love Româ­nia” şi B. „Îi fain Montreal‑u’, da’ satu’ meu îi tăt Clu­ju’. Noah, aşe!”… Impli­cat în via­ţa şi în pre­sa comu­ni­ta­ră de la sosi­rea în Can­a­da (2003), am scris — pe rând, nici­o­da­tă simul­tan — la vreo cinci zia­re comu­ni­ta­re româ­neşti din Montre­al şi Toron­to, iar din 2015 am pre­lu­at (şi comit) o emi­siu­ne de radio, inti­tu­la­tă „Ora româ­neas­că”, difu­za­tă sâm­bă­tă sea­ra între ore­le 19:00 – 20:00 — ora Montre­al-ului, pe CFMB Radio Montre­al, 1280 AM şi/sau www.cfmbradio.com. (Mulţu­mesc pen­tru recla­mă!). Am dus aceas­tă emi­siu­ne pe cele mai îna­l­te culmi. Per­so­nal, cred că e vor­ba de cul­mi­le audienţei şi cali­tă­ţii, „pri­e­te­nii” (atenţie la ghi­li­me­le) con­si­de­ră că mai degra­bă e vor­ba de cul­mi­le ridi­co­lu­lui… Da’ cine sun­tem noi să jude­căm dacă şi cine are drep­ta­te? Fapt este că, vor­ba ame­ri­ca­ni­lor, ceea ce nu te omoa­ră te face mai puter­nic! După cir­ca doi ani de rea­li­za­re a aces­tei emi­siuni de radio, am înce­put să fiu soli­ci­tat pen­tru diver­se cola­bo­rări cu insti­tu­ţii media ale dias­po­rei roma­neşti. După o spo­ra­di­că rea­li­za­re a emi­siu­nii de radio „Ora dias­po­rei”, a urmat o cola­bo­ra­re de pes­te un an (and I’m sti­ll coun­ting!) cu ARCA TV, o tele­vi­ziu­ne a româ­ni­lor de pre­tu­tin­deni, iar din decem­brie 2018, (prac­tic de la împli­ni­rea „Cen­te­na­ru­lui Marii Uniri”, şi sper să fiu aici şi la al doi­lea „Cen­te­nar”!) am dema­rat emi­siu­nea „Arde­lean show”, la Radio Pro Dias­po­ra, şi tulai, mamă ce bine mere!

Dacă vreţi să o ascul­ta­ţi, fiţi pe fază dumi­ni­ca, între ore­le 15:00–17:00 (ora Româ­ni­ei). Dar aten­ție, ascul­ta­rea emi­siu­nii cre­ea­ză depen­den­ță! Doar o sin­gu­ră ascul­ta­re şi ris­ca­ţi să deve­ni­ţi depen­denți! Adri­an ARDELEAN: TĂT ARDELEANU‑I FRUNCEA…, LA RADIO PRODIASPORA! este mai “adic­tiv” decât hero­i­na şi pun pariu că o să ajun­geţi să numă­ra­ţi zile­le şi ore­le până la emi­siu­nea vii­toa­re! Noah aşe, să nu ziceţi că nu v‑am aver­ti­zat!

Ce are emi­siu­nea de‑i atât de bună? Da’ ce n‑are? Are de toa­te: sare, piper, ştiri, infor­ma­ţii, inter­viuri, muzi­că şi — mai ales — umor! Pen­tru ca devi­za sub care „comit” emi­siu­nea este „Un om infor­mat râde cât doi”… Care va să zică, pen­tru că este săp­tămâ­na­lă, este o „sin­te­ză” a săp­tămâ­nii tre­cu­te de la pre­ce­den­ta emi­siu­ne, cu pon­de­re des­pre eve­ni­men­te­le din Româ­nia. Eve­ni­men­te eco­no­mi­ce, cul­tu­ra­le, spor­ti­ve, etc. Totul „ase­zo­nat” cu o țâru­că de muzi­că şi cu mult umor… Aşa că, vor­ba mea: „Dacă vă pla­ce, ascultaţi‑o şi recomandaţi‑o pre­te­ni­lor. Dacă nu vă pla­ce — exclus, dar o spun pen­tru efect — recomandaţi‑o duş­ma­ni­lor!”

P.S. 1. Mul­tă lume se întrea­bă „De ce face Arde­lean radio?” Răs­pun­sul rău­tă­cio­și­lor și miti­ci­lor: „Arde­lean, ca ori­ce arde­lean (!) face radio deo­a­re­ce ast­fel înva­ță să vor­beas­că mai repe­de la RPD! (adi­că la Radio Pro­Dias­po­ra!). Până spu­ne suma­rul se ter­mi­nă tim­pul de emi­sie!” Bine, bine, știu, vor­bi­re mol­co­mă de arde­lean (a se vedea ilus­tru’ nost pre­șe­din­te, Kla­us a lu’ IoHanni’s din Sibiu)! Dar să nu îi cre­deţi pe rău­tă­cioși! N‑oi fi eu de pe malul Dâm­bo­viței, dar papa­gal am! Parol! Ascul­tați emi­siu­nea! Mai exis­tă o sea­mă de invi­di­oși, care spun că răs­pun­sul corect la între­ba­rea „De ce face Arde­lean radio?” este „Degea­ba” si ada­u­gă că mai bine n‑aș face… și aș tace… mol­com! Pen­tru cei insă cu ade­vă­rat inte­re­sa­ţi de răs­pun­sul la aceas­tă între­ba­re, din­co­lo de „pasiu­nea pen­tru pre­să”, o să fiu sin­cer: Fac radio pen­tru că e sin­gu­ra meto­dă pe care am găsit‑o de a putea să vor­besc o oră-două fără să mă între­ru­pă neFas­ta… Sper să nu vadă şi ea ce am scris aici. (Glu­mesc, am avut cura­jul să îi spun asta şi în faţă! E drept că după ace­ea am luat‑o la fugă în zig-zag, că am uitat să vă spun – neFas­tă-mea are per­mis de port-armă!)

P.S. B. Refe­ri­tor la tot ce am zis des­pre emi­siu­ne, că e bună, că dă depen­denţă, alea-alea, și-alea­lal­te… Aveţi drep­ta­te, nu‑s modest, da’ noah, nime’ nu‑i per­fect…

P.S.D?! Dom­nu’ Jor­je Roca, bunu‑i tex­tu’? Dacă da, lăsa­ţi şi P.S.-urile să apa­ră în car­te. Asta o să fie „codu’ nost secret”…
———————
Adri­an ARDELEAN,
Montre­al, Can­a­da,
10 Mai 2019.
Rea­li­za­tor al emi­siu­nii: „Arde­lean Show”.
Radio Pro­Dias­po­ra: https://www.liveonlineradio.net/germany/radio-prodiaspora.htm


Man­ga­lia News, 21 mai 2019. Arti­co­le­le des­pre Radio Pro­Dias­po­ra pot fi citi­te aici. Man­ga­lia News și Radio Pro­Dias­po­ra sunt par­te­neri media, prin ”lian­tul de suflet” cu nume­le Eca­te­ri­na Cîm­pean (Cathy).


piese-auto-mangalia.ro