”Trecutul și tradițiile comunității în oglinda prezentului”, a fost genericul sub care s-a desfășurat anul trecut Ziua satului 2 Mai. Spre reamintire, redăm mai jos o parte din articolul publicat în data de 2 mai 2018:
„Un copil, un profesor, un pix şi o carte pot schimba lumea!”
”Şcoala Gimnazială Nr.2 aparţine satului 2 Mai, care face parte, din punct de vedere administrativ din comuna Limanu, judeţul Constanţa, sat aşezat în podişul Dobrogei de Sud, în cântecul suav al valurilor Mării Negre.
Din punct de vedere istoric, înfiinţarea satului „Două Mai” (numele iniţial al satului, modificat conform nomenclatorului localităţilor din RSR, anexat legii 2/1968), se încadrează în perioada de după Războiul de Independenţă (1877-1878), în urma căruia, prin Tratatul de pace de la Berlin din 1878, Dobrogea a revenit României.
Istoria înfiinţării satului se leagă de numele Regelui Carol I şi de cel al ministrului său de externe, Mihail Kogălniceanu. În noiembrie 1878, domnitorul Carol I, pe atunci (devine rege în 1881), înfige drapelul românesc în acest pământ proaspăt realipit ţării mamă.
Satul îşi leagă numele şi înfiinţarea mai ales de numele celei de-a doua personalităţi de stat şi politice evocate mai sus, Mihail Kogălniceanu. El înfiinţează acest sat, în anul 1887, numindu-l astfel în amintirea loviturii de stat de la 2 Mai 1864, prin care Parlamentul României a fost dizolvat de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, deoarece acesta se împotrivea adoptării proiectului legii rurale.
Deşi există urme ale unor aşezări antice în acest loc şi chiar, conform Arhivelor Naţionale, Direcţia Judeţeană Constanţa, dovezi ale existenţei pe aceste pământuri ale unui vechi şi dispărut sat turcesc, Kecege, actualul sat 2 Mai este rezultatul unei probabil neintenţionate, dar fericite politici de multiculturalitate. Satul, prin cronologia etnică a aşezării locuitorilor săi, este o secvenţă reprezentativă a multiculturalismului model al Dobrogei.
Astfel, localitatea a fost mai întâi populată de ruşii scopiţi (o sectă religioasă ortodoxă care a fugit din Imperiul Ţarist), după care a sosit populaţia românească din zonă, existând totuşi în zorii existenţei locului din epoca modernă şi pescari greci şi crescători de cai, tătari.
Românii vin ca urmare a politicii de colonizare a zonei după perioada de unire cu fostele principate, formând împreună cu ele ceea ce în istorie este cunoscut sub numele de Vechiul Regat al României. Acest proces de colonizare apare la iniţiativa guvernului I.C.Brătianu, dar îl are drept catalizator pe Mihail Kogălniceanu care încearcă şi îi convinge pe români că satul, dar şi Dobrogea în general au un potenţial încurajator de dezvoltare economică. El le oferă primilor, să-i numim, colonişti români veniţi în zonă câte un pogon de pământ pentru casă şi grădină din moşia sa pe care o avea pe teritoriul satului, pământ pe care deveneau proprietari după 12 ani, primele familii de români provenind din Vâlcea şi Argeş, conform surselor locale.
Multiculturalismul locului este accentuat şi de venirea ruşilor lipoveni din Jurilovca, judeţul Tulcea, cândva prin 1916, care îi înlocuiesc pe ruşii scopiţi, a căror comunitate dispare treptat, dar şi de aşezarea familiilor de turci şi tătari musulmani.
Satul are o existenţă relativ tihnită până la cedarea zonei Cadrilaterului Bulgariei, în anii 40’, când o parte din societatea mondenă care îşi făcea vacanţele de vară la Balcic s-a reorientat către 2 Mai şi Vama Veche, inaugurând astfel tradiţia turistică a zonei.
După perioada grea a celui de-al Doilea Război Mondial, există un reviriment al zonei începând cu anul 1960 când, în sat, se construiesc mai multe case şi locul devine încet-încet un spaţiu rustic şi idilic pentru relaxare al elitei cultural-artistice româneşti, mulţi actori, cântăreţi şi oameni de cultură şi nu numai, cunoscuţi din România petrecându-şi aici vacanţele de vară, unii dintre ei având chiar case în localitate.
Deşi nu are oficial titulatura de staţiune turistică, în perioada actuală, satul 2 Mai concurează cu succes cu astfel de spaţii de vacanţă de pe litoralul Mării Negre.
De-a lungul unei însemnate perioade din existenţa sa, satul a avut şi are şi astăzi drept centre de reper două instituţii fundamentale oricărui sat, biserica şi şcoala.
Astfel, potrivit surselor, primul spaţiu destinat educaţiei copiilor din sat a fost amenajat, ca şcoală primară, cândva prin 1924, în casa familiei Predică, de pe actuala stradă din sat ce poartă numele lui Mihail Kogălniceanu.
Cam prin 1938, cu ajutorul Primăriei, se construiesc două clase, pe actualul amplasament al grădiniţei din sat. Unii dintre primii învăţatori din sat sunt Vasile şi Elena Bica (soţ şi soţie) care făceau dificilul efort de a le fi dascăli copiilor din sat, deoarece cursurile se ţineau în două schimburi în clase simultane.
Venirea la putere a regimului sovietic aduce schimbări majore şi în viaţa micii şcoli primare din sat. În 1947, URSS impune o regulă conform căreia în satele cu populaţie lipovenească, limba de predare să fie limba rusă, ceea se întâmplă şi la şcoala din localitate, lucru datorat structurii etnice a satului, existând aici o populaţie destul de numeroasă de ruşi lipoveni. Locuitorii nu erau de acord cu această măsură, pentru că o considerau limitativă şi constrângătoare. Copiii lor învăţau 4 clase în limba rusă, fiind într-o situaţie dificilă, în contextul continuării studiilor ulterioare, indiferent de nivel, în limba română.
Un an important este 1956, când s-au construit 4 clase, cancelaria şi o sală de sport.
Epoca modernă a şcolii începe în 1980, când se construieşte şcoala actuală, pe amplasamentul cunoscut în prezent, pe două nivele si 9 săli de clasă, avându-l ca prim director pe domnul Nicolae Chivulescu.
Existenţa şcolii a fost marcată de trecerea şi activitatea cadrelor didactice şi a elevilor, dar şi de mandatele de directorat care au imprimat direcţia şi progresele şcolii. În cele ce urmează, vom enumera într-o listă cât de se poate de exhaustivă diectorii Şcolii Gimnaziale Nr. 2 Mai, incluzând şi perioada de când ea devine structură a Şcolii Gimnaziale Nr.1 Limanu.
DIRECTORI AI ŞCOLII GIMNAZIALE 2 MAI:
BIŢAN NICOLAE,
GEORGESCU GHEORGHE,
BOLOCAN ION,
CHIVULESCU NICOLAE,
PUIA ELENA,
TUDOSE ELENA,
STANCU VICTOR,
SOIUM MURAT,
AGIGHELDI VILDAN,
NEAGU SILVIA-ELENA (1993-2016),
MIRON FLORIN (2016),
DUMITRESCU FELICIA (2017),
IVAŞCU MARINELA-GELA (2017 – prezent).
O şcoală îşi atinge supremul scop al educării individului, atunci când absolvenţii ei devin membri de bază, respectaţi şi chiar cetăţeni-model ai societăţii. Astfel, am avut dificila sarcină de a a alege şi a enumera 10 absolvenţi ai şcolii care au avut o evoluţie ulterioară meritorie în ceea ce priveşte cariera şi implicarea socială, într-o înşiruire cronologică, cu promisiunea de a-i aminti ulterior şi pe ceilalţi absolvenţi care au făcut cinste şcolii, dar care sunt şi în prezent cetăţeni onorabili ai comunităţii.
10 ABSOLVENŢI DE VALOARE AI ŞCOLII GIMNAZIALE 2 MAI:
(în ordine descrescătoare a vârstei)
| Nr. crt. | Numele şi prenumele | Profesia |
| 1 | VASA IGNAT | Învăţătoare |
| 2 | ŞTEFAN DOROFTEI DOIMĂNEANU | Scriitor |
| 3 | ELENA TUDOSE | Profesor |
| 4 | ION DRAGOMIR | Avocat |
| 5 | NICOLAE BĂRBUCEANU | Jurist |
| 6 | ANGELA VÎJIALĂ | Medic veterinar |
| 7 | MURAT SOIUM | Inginer |
| 8 | SERIOJA CUBANIŢ | Inginer |
| 9 | GEORGETA ŞTEFAN | Profesor |
| 10 | IONUȚ-CĂLIN MARICOIU | Jurist |
Ne-am propus şi sperăm că am reuşit să prezentăm succint şi relevant momente importante din existenţa satului 2 Mai şi a şcolii, fiind în acelaşi timp şi o provocare pentru viitoare cercetări”.
Prof. Gela-Marinela Ivașcu.
Vă invităm să citiți și: Cel mai frumos sat din Dobrogea. 2 Mai, locul unde răsare marea
Mangalia News, 02.04.2019.
