SOS bisericuţele rupestre de la Murfatlar!

0
247
Booking.com

Dobro­gea ascun­de, încă, mul­te comori, pe care ochii curi­oşi ai con­stă­nţe­ni­lor sau ai turi­ş­ti­lor nu le pot vedea. Spre exem­plu, monu­men­te­le rupes­tre de la Mur­fa­tlar repre­zin­tă un ade­vă­rat izvor de infor­ma­ţie pen­tru via­ţa mona­ha­lă, „arhi­tec­tu­ra” reli­gi­oa­să şi, de ce nu, struc­tu­ra etni­că a popu­la­ţi­ei de pe teri­to­ri­ul istro-pon­tic, din peri­oa­da de înce­put a Evu­lui Mediu. Ele se inte­grea­ză unui ori­zont spe­ci­fic spa­ţi­u­lui dobro­gean, de cen­tre monas­ti­ce con­stru­i­te inclu­siv în peș­teri, rea­li­za­te de călu­gări bizan­tini veni­ţi ini­ţi­al pen­tru cre­ş­ti­na­rea bul­ga­ri­lor.

Fru­mu­seţea aces­tor monu­men­te este nemăr­gi­ni­tă. Gra­fi­te­le şi repre­zen­tă­ri­le pe care le ofe­ră, am putea spu­ne că repre­zin­tă „cro­ni­ci­le” noas­tre scri­se pen­tru aceas­tă peri­oa­dă.

Impor­tanţa monu­men­te­lor de la Mur­fa­tlar este, din nefe­ri­ci­re, prea puţin conş­ti­en­ti­za­tă de soci­e­ta­te. Cei mai mulţi doresc să le vadă, să le atingă, fără a lua în cal­cul fap­tul că, ast­fel, con­tri­bu­ie la dis­tru­ge­rea lor. Ceea ce tre­bu­ie să înţe­le­gem este fap­tul că natu­ra rocii în care au fost săpa­te, sen­si­bi­lă la schim­bă­ri­le de tem­pe­ra­tu­ră, umi­di­ta­te şi con­tact direct, face aproa­pe impo­si­bi­lă vizi­ta­rea aces­to­ra de către publi­cul larg, în actu­a­le­le con­di­ții. În con­clu­zie, vizi­ta­rea, de către publi­cul larg, a aces­tui ine­s­ti­ma­bil monu­ment isto­ric, ar fi indi­ca­tă doar prin rea­li­za­rea unui muzeu de sit în apro­pi­e­re, cu o expo­zi­ție per­ma­nen­tă, care să cuprin­dă mate­ri­a­le arhe­o­lo­gi­ce spe­ci­fi­ce și care să aju­te la pro­iec­ta­rea în epo­ca medi­e­va­lă a com­ple­xu­lui arhe­o­lo­gic. Fie­ca­re din­tre bise­ri­cuțe ar putea fi recon­sti­tu­i­tă, iar aceas­tă expo­zi­ție ar tre­bui să devi­nă sin­gu­rul obiec­tiv pe care vizi­ta­to­rul ar putea să‑l vadă”, a decla­rat pen­tru „Cuget Liber”, cer­ce­tă­tor ști­in­ți­fic doc­tor Sorin Mar­cel Coles­niuc, direc­to­rul Muze­u­lui de Isto­rie Națio­na­lă și Arhe­o­lo­gie Con­stan­ța (MINAC).

Monu­men­tul are nevo­ie de un pro­iect de res­ta­u­ra­re și con­ser­va­re

Spe­cia­lis­tul spu­ne că măsu­ra impu­să de acces limi­tat sau chiar de inter­zi­ce­re a ori­că­rui con­tact nemij­lo­cit al vizi­ta­to­ru­lui cu monu­men­tul a luat în cal­cul fra­gi­li­ta­tea extre­mă a mate­ri­a­lu­lui din care aces­ta a fost lucrat, care este abso­lut nece­sa­ră pen­tru bine­le aces­tui monu­ment isto­ric. „În ori­ce caz, dacă se va dema­ra un pro­iect de res­ta­u­ra­re și con­ser­va­re, va fi nevo­ie de ample inves­ti­ții. În plus, cli­ma­ti­za­rea inte­ri­oa­ră a monu­men­te­lor rupes­tre este foar­te impor­tan­tă, motiv pen­tru care este nevo­ie de achi­zi­țio­na­rea de apa­ra­tu­ră spe­ci­fi­că”, a com­ple­tat cer­ce­tă­to­rul.

Tre­bu­ie pre­ci­zat că bise­ri­cuțe­le rupes­tre de la Mur­fa­tlar nu fac par­te din patri­mo­ni­ul UNESCO, Muze­ul de Isto­rie Naţio­na­lă şi Arhe­o­lo­gie Con­stanţa asi­gu­rând paza și cură­țe­nia ansam­blu­lui. De ase­me­nea, anga­ja­ții muze­u­lui întreţin con­stru­cţia ridi­ca­tă în vede­rea pro­te­cţi­ei mini­ma­le a monu­men­tu­lui isto­ric. În urmă cu apro­xi­ma­tiv 49 de ani, Direc­ția Monu­men­te­lor Isto­ri­ce a rea­li­zat o con­struc­ție pro­vi­zo­rie de pro­tec­ție. Aşa cum era de aştep­tat, între timp, aceas­ta s‑a dete­ri­o­rat, în spe­cial aco­pe­ri­șul. Din păca­te, întrea­ga acti­vi­ta­te a fost între­rup­tă în anul 1977, moment în care con­struc­ția de pro­tec­ție era rea­li­za­tă în pro­por­ție de cir­ca 40–45% (o struc­tu­ră din beton armat şi mor­tar din ciment). Res­tul situ­lui (cir­ca 55–60%) a rămas sub un aco­pe­riș tem­po­rar (o pro­te­cţie pro­vi­zo­rie din lemn şi car­ton bitu­mi­nat).

Apoi, la înce­pu­tul ani­lor 2000, Minis­te­rul Cul­tu­rii a schim­bat pilo­nii din lemn, care putre­zi­se­ră în cea mai mare par­te, iar por­țiuni impor­tan­te din aco­pe­riș au fost înlo­cu­i­te cu plăci mari de ple­xi­glas.

În pre­zent, o par­te a aces­to­ra sunt dis­tru­se din cau­za intem­pe­ri­i­lor și a dife­ren­țe­lor mari de tem­pe­ra­tu­ră din­tre iar­nă și vară. Prin urma­re, nu exis­tă un micro­cli­mat adec­vat păs­tră­rii aces­tor monu­men­te isto­ri­ce deo­se­bit de impor­tan­te pen­tru isto­ria Dobro­gei”, a pre­ci­zat Coles­niuc.

De ce tre­bu­ie evi­ta­tă vizi­ta­rea aces­tui obiec­tiv

Cer­ce­tă­to­rul con­stăn­țean sus­ți­ne că popu­la­ri­za­rea uşor agre­si­vă a ansam­blu­lui rupes­tru, făcu­tă în ulti­mul timp și dato­ri­tă spec­ta­cu­lo­zi­tă­ții monu­men­te­lor, a dus la creș­te­rea numă­ru­lui dori­to­ri­lor de infor­ma­re „la faţa locu­lui”. Pro­ble­ma este că puţini sunt cei care înţe­leg fap­tul că bise­ri­cuțe­le rupes­tre nu vor rezis­ta dacă vor fi intro­du­se într-un cir­cu­it de vizi­ta­re turis­ti­că, moti­ve­le fiind mul­ti­ple. Spe­cia­lis­tul MINAC a pre­ci­zat că vari­a­ţia brus­că şi frec­ven­tă a tem­pe­ra­tu­rii şi umi­di­tă­ţii în inte­ri­o­rul monu­men­te­lor rupes­tre vor deter­mi­na apa­ri­ţia con­den­su­lui și a igra­si­ei, care vor aco­peri pereţii cu inscri­pţii şi repre­zen­tări, mer­gând până la exfo­li­e­rea supra­feţei aces­to­ra și cva­si-dis­pa­ri­ția lor selec­ti­vă și ire­cu­pe­ra­bi­lă. Apoi, intro­du­ce­rea ansam­blu­lui rupes­tru într-un cir­cu­it turis­tic va avea ca efect spo­ri­rea micro­or­ga­nis­me­lor, ciu­per­ci­lor, alge­lor sau alţi fac­tori pato­geni de natu­ră bio­lo­gi­că nocivi şi desi­gur, spo­ri­rea aces­to­ra, prin cir­cu­la­ția vizi­ta­to­ri­lor, fapt ce va afec­ta ire­me­di­a­bil situ­a­ția. De ase­me­nea, ori­ce atin­ge­re a pereţi­lor încă­pe­ri­lor va duce, cu sigu­ran­ță, la esto­m­pa­rea sau şter­ge­rea ele­men­te­lor inci­zate.

«Mare­le peri­col care, de mai bine de 50 de ani, afec­tea­ză com­ple­xe­le rupes­tre des­co­pe­ri­te îl repre­zin­tă toc­mai ine­fi­cien­ța con­struc­ți­ei „tem­po­ra­re” de pro­tec­ție, în rea­li­ta­te o ame­na­ja­re care con­tri­bu­ie din plin la degra­da­rea sis­te­ma­ti­că a bise­ri­cuțe­lor, iar în une­le sec­toa­re de‑a drep­tul ire­pa­ra­bi­lă a des­co­pe­ri­ri­lor. Câte­va repa­ra­ții nesem­ni­fi­ca­ti­ve, dub­la­te de stu­dii și apli­ca­ții care nu au adus nici­o­da­tă îmbu­nă­tă­țiri ale stă­rii gene­ra­le de con­ser­va­re a situ­lui, sunt toa­te inter­ven­ți­i­le care s‑au deru­lat aici în ulti­mul sfert de secol», a sub­li­ni­at Coles­niuc.

Monu­men­te spec­ta­cu­loa­se

Cer­ce­tă­ri­le arhe­o­lo­gi­ce, efec­tu­a­te în anii 1957–1962 de către Insti­tu­tul de Arhe­o­lo­gie din Bucu­rești și Muze­ul Regio­nal Dobro­gea, la monu­men­te­le rupes­tre de la Mur­fa­tlar (Basa­ra­bi) au rele­vat, pe ver­san­tul nord-ves­tic al dea­lu­lui Tibi­şir, la limi­ta sud-ves­ti­că a loca­li­tă­ţii, exis­tenţa a şase bise­ri­cu­ţe, a unor chi­lii, gale­rii, locu­inţe şi mor­min­te, săpa­te în cre­tă, pre­cum şi urme­le unei cari­e­re, ce au fun­cţio­nat, cel mai pro­ba­bil, în a doua jumă­ta­te a seco­lu­lui al X‑lea p.Chr. Ansam­blul este ampla­sat la o dis­tanţă de apro­xi­ma­tiv 20 km de Tomis (Con­stanţa) şi 35 km de Axi­o­po­lis (Cer­na­vo­dă), ocu­pând o pozi­ţie domi­nan­tă la sud de valea Cara­su. Cer­ce­tă­ri­le, desfă­şu­ra­te cu mici între­ru­peri la cum­pă­na dece­ni­i­lor şase-şap­te ale seco­lu­lui tre­cut au vizat o supra­fa­ţă de cir­ca 200 x 50 m, fără a epu­i­za, din păca­te, întrea­ga zonă. Încă de la înce­put, întru­cât locul deve­ni­se o atrac­ție ire­zis­ti­bi­lă, turiș­tii au afec­tat inscrip­ți­i­le de pe pereți, iar gale­ri­i­le esti­ce au fost grav afec­ta­te de intem­pe­rii, prin pră­bu­și­rea unei arca­de.

Direc­to­rul MINAC este de păre­re că cel mai spec­ta­cu­los monu­ment îl repre­zin­tă bise­ri­cu­ţa B4. „Este cea mai mare, mai impo­zan­tă şi, tot­o­da­tă, mai impor­tan­tă prin ima­gi­ni­le şi infor­ma­ţi­i­le pe care le ofe­ră. Aceas­ta pre­zin­tă un plan drept­un­ghiu­lar, împă­rţit prin inter­me­di­ul unor stâlpi cru­ţa­ţi în cre­tă sau zidi­ţi din cără­mizi de cre­tă în pro­na­os, naos şi altar. Unul din­tre gra­fi­te­le scri­se în lim­bă grea­că menţio­nea­ză anul 982, un prim reper de pla­sa­re în timp a monu­men­te­lor de la Mur­fa­tlar. Bise­ri­cuțe­le păs­trea­ză pe pereţi, prin inci­zare: silu­e­te uma­ne, cruci, sem­ne cru­ci­for­me şi geo­me­tri­ce, călă­reţi, cai, iepuri, pești, păsări, cer­bi, copaci, cizme, hale­bar­de, un urcior glo­bu­lar, trei coră­bii, un arc cu săge­a­tă, gra­fi­te chi­ri­li­ce şi runi­ce și un țin­tar. Un alt impor­tant gra­fit este des­co­pe­rit în bise­ri­cu­ţa B1, cu lite­re chi­ri­li­ce, unde se pre­ci­zea­ză anul în care aceas­ta a fost săpa­tă în masi­vul de cre­tă: leat 6500 (= 992 p.Chr.). Pe toa­tă supra­fa­ţa cer­ce­ta­tă în cele câte­va cam­pa­nii au fost des­co­pe­ri­te 20 de mor­min­te, toa­te cu orien­ta­re cre­ş­ti­nă vest-est”, a com­ple­tat spe­cia­lis­tul.

Com­ple­xe cio­pli­te în pia­tră

Toa­te com­ple­xe­le amin­ti­te (bise­ri­cu­ţe, locu­inţe, gale­rii, mor­min­te) se află în strân­să legă­tu­ră cu carie­ra de cre­tă, ele fiind cio­pli­te în masi­vul de cre­tă de mun­ci­to­rii care efec­tu­au ope­ra­ţiuni de exca­va­re în cadrul aces­te­ia. De alt­fel, o par­te a aces­to­ra au locu­it şi au fost înmor­mân­ta­ţi aici. Bise­ri­cu­ţe­le nu au fun­cţio­nat con­co­mi­tent, ci pe rând, degra­da­rea une­ia soli­ci­tând rea­li­za­rea alte­ia. Cum natu­ra rocii în care au fost săpa­te este foar­te moa­le, fisu­ra­rea accen­tu­a­tă sau pră­bu­şi­rea unor pereţi la o peri­oa­dă scur­tă după ce fuse­se­ră cio­pli­te în masiv, nu pare impo­si­bi­lă. Ca dova­dă în acest sens, spre exem­plu, avem în bise­ri­cu­ţa B1, unde sla­be­le urme de afu­ma­re a pereţi­lor, pre­cum şi toci­rea fira­vă a pavi­men­tu­lui şi pra­gu­ri­lor, ara­tă că aceas­ta nu a fost mult timp folo­si­tă.

De la des­co­pe­ri­rea lor, res­pec­ti­ve­le monu­men­te nu au intrat nici­o­da­tă într-un cir­cu­it de vizi­ta­re. 

În ulti­mi­le dece­nii, abso­lut oca­zio­nal a fost per­mi­să vizi­ta­rea lor doar spe­cia­liș­ti­lor în dome­niu sau unor echi­pe de fil­ma­re ale unor pos­turi națio­na­le de tele­vi­ziu­ne. (sur­sa: cugetliber.ro, 25.04.2019).


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele