Tyulenovo, legenda şi misterul focilor din Marea Neagră [Poveștile Mării Negre]

0
978
Booking.com

La mai puţin de 35 de kilo­me­tri de Vama Veche, pe coas­ta Dobro­gei bul­gă­reşti a bătrâ­nu­lui nos­tru Pont Euxin, se găseş­te Tyu­le­no­vo, în tra­du­ce­re Satul Foci­lor.

Ape­le mării au săpat cu furie, mii de ani, în roca ţăr­mu­lui, cre­ând o fale­ză super­bă, ce pare des­prin­să din­tr-un basm cre­at la face­rea lumii. Pei­sa­jul este incre­di­bil: stânci abrup­te ce par gata să se pră­vă­leas­că în mare, în ori­ce cli­pă, peş­teri largi – adă­post a sute de vieţu­i­toa­re de spe­cii dife­ri­te, gol­furi minu­na­te, cu o apă lim­pe­de ase­meni cleş­ta­ru­lui…

Aici, în urmă cu doar câţi­va zeci de ani, puteau fi văzu­te şi foci­le din spe­cia călu­gă­ri­ţă (mona­chus mona­chus albi­ven­ter), care au dat nume­le satu­lui din apro­pi­e­re. În tim­pul domi­na­ţi­ei oto­ma­ne, Tyu­le­no­vo se numea  Kalac-Koy (româ­neş­te – Cala­ci­chi­oi), adi­că Satul Săbi­i­lor, după răz­bo­i­ni­cii găgă­uzi ce locu­iau aici în număr mare. În 1940, Cadri­la­te­rul (Dobro­gea de Sud) este dat Bul­ga­ri­ei iar în 1942, admi­nis­tra­ţia de la Dobri­ch schim­bă denu­mi­rea aşe­ză­rii, după colo­ni­i­le de foci ce puteau fi văzu­te în număr mare, foar­te aproa­pe de ţărm.

Pre­zenţa sur­prin­ză­toa­re a aces­tor ani­ma­le neo­bi­ş­nu­i­te pen­tru Marea Nea­gră pare însă să aibă o expli­ca­ţie logi­că: în peri­oa­da 1920–1925, eter­na îndră­gos­ti­tă a lito­ra­lu­lui dobro­gean Regi­na Maria a Româ­ni­ei (1914–1927, soţia lui Fer­di­nand I) a pri­mit în dar o pere­che de foci-călu­gă­ri­ţă. Le‑a eli­be­rat ime­di­at, nu foar­te depar­te de iubi­tul ei Bal­cic, iar aces­tea şi-au găsit adă­post mai întâi la Capul Cal­i­a­cra şi apoi la Tyu­le­no­vo. Dintr‑o sin­gu­ră pere­che s‑a ajuns rapid la mai mul­te colo­nii, numă­rul total al foci­lor de Marea Nea­gră fiind se pare în jur de 30. A fost o peri­oa­dă exce­len­tă, dar din păca­te, aceas­tă minu­ne nu a durat prea mult. Pes­ca­rii locu­lui erau super­sti­ţi­oşi, cre­deau că foci­le dis­trug ban­cu­ri­le de peşti, aşa că le-au exter­mi­nat cu maxi­mă cru­zi­me. Le prin­deau în pla­se, le puneau laţuri şi tăbă­rau asu­pra lor cu cio­me­ge­le… Ani­ma­le­le au pără­sit zona Tyu­le­no­vo-Cal­i­a­cra, migrând spre Nord, în par­tea româ­neas­că a Dobro­gei.

Din anii 60, foci­le Mării Negre sunt menţio­na­te tot mai rar. În 1960, pe bra­ţul Sfân­tul Ghe­or­ghe a fost prins acci­den­tal un exem­plar de vreo 60 de kilo­gra­me şi 1,5 m lun­gi­me. Alte două foci au fost găsi­te în 1972 pe insu­la Saha­lin, res­pec­tiv în 1983, la Mila 35, lân­gă Tul­cea. O expe­di­ţie ger­ma­nă din 1978 a găsit într‑o peş­te­ră de la Tyu­le­no­vo, rămă­si­ţe­le unui adult, recent dece­dat, aces­ta fiind ulti­mul exem­plar cunos­cut în Bul­ga­ria. Astăzi, doar pe ţăr­mul pon­tic al Tur­ci­ei se mai vor­beş­te des­pre pre­zenţa focii călu­gă­ri­ţă de Marea Nea­gră. Con­tro­ver­se­le lega­te de acest ani­mal nespe­ci­fic Pon­tu­lui exis­tă în con­ti­nu­a­re. Poves­tea foci­lor eli­be­ra­te de Regi­na Maria pare cea mai veri­di­că vari­an­tă. Pare…

Pen­tru ca mis­te­rul să rămâ­nă nee­lu­ci­dat, nu facem alt­ce­va decât să îl cităm pe Pli­niu cel Bătrân (23–79 d.H), cel care acum aproa­pe 2000 de ani scria: “În Pon­tul Euxin nu pătrun­de niciun ani­mal vătă­mă­tor pen­tru peşti, în afa­ră de del­fini mici şi de foci”…

Arti­col scris de Cris­ti­an Cea­le­ra în povestilemariinegre.ro


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele