Marius G. Mihalache: Dacă, în plimbările pe diguri zăriți cumva încrustat în betonul stabilopozilor altceva decât o inimioară, vă rog, fiți indulgenți, mai ales dacă vedeți un an și o cruce…

0
1501
Booking.com

Mari­us G. Miha­la­che: Dacă, în plim­bă­ri­le pe diguri zăriți cum­va încrus­tat în beto­nul sta­bi­lo­po­zi­lor alt­ce­va decât o ini­mi­oa­ră, vă rog, fiți indul­genți, mai ales dacă vedeți un an și o cru­ce…

Aș suge­ra un tri­but adus celor care și-au lăsat dege­te­le, picioa­re­le, chiar via­ța une­ori, con­stru­ind acești coloși de beton.

”Cel puțin până în 1990, sta­bi­lo­po­zii au fost făcuți exclu­siv de Arma­tă, res­pec­tiv… de sol­dati. De catre tineri cu var­sta intre 18 si 20 de ani, fara sala­riu! Și in nis­te con­di­tii extre­me. Pe san­ti­e­rul de la Agi­gea, care se afla in rada por­tu­lui, la tar­mul marii, deci, se lucra in doua schim­buri de 12 ore, in foc con­ti­nuu, iar echi­pe­le de sol­dati erau aju­ta­te de doi maca­ra­gii si de doi mai­stri civili, super­vi­zati de un mai­s­tru mili­tar. In gene­ral aces­tia se aflau in sta­re avan­sa­ta de ebri­e­ta­te. Pla­nul de rea­li­zat in fie­ca­re schimb de catre un sol­dat era de cel putin un sta­bi­lo­pod (matri­ta de ridi­cat, tur­na­re beton si vibra­re beton), dar si una sau doua alte matri­te de asam­blat.

Acci­den­te­le se intam­plau in gene­ral din cau­za echi­pa­men­tu­lui de pro­tec­tie lip­sa, iar cele mai gra­ve acci­den­te din cau­za capa­ce­lor de otel care inchi­deau picioa­re­le matri­tei sta­bi­lo­po­du­lui. Aces­tea tre­bu­iau a fi prin­se cu 6 men­ghi­ne de otel … care … erau fura­te in per­ma­nen­ta, ele fiind foar­te uti­le local­ni­ci­lor pe post de men­ghi­na in pro­pri­i­le ate­li­e­re din gos­po­da­rie. Ce? Zam­bes­te cine­va?… In cel mai feri­cit caz ace­le capa­ce erau prin­se cu 2–3 men­ghi­ne. La tur­na­rea beto­nu­lui, apro­xi­ma­tiv 20 de tone de beton (majo­ri­ta­tea sta­bi­lo­po­zi­lor tur­nati aco­lo erau de pes­te 20 de tone), capa­ce­le de 150 kg zbu­rau ca nis­te far­fu­rii de por­te­lan pe zeci de metrii dis­tan­ta. Daca aveai noroc rama­neai doar fara picioa­re.

Alte acci­den­te se intam­plau din cau­za lip­sei unei plat­for­me asi­gu­ra­te, atunci cand se tur­na beto­nul, ope­ra­tiu­ne care se facea manu­al, caci bena de beton adu­sa de maca­ra era lua­ta ade­sea de van­tul foar­te puter­nic … cu tot cu res­pec­ti­vul sol­dat. Cam de pe la 3 metri inal­ti­me. Dege­te­le dis­pa­reau in gene­ral la asam­bla­rea matri­te­lor. Prac­tic sta­teai cata­rat cu un picior pe matri­ta meta­li­ca deo­se­bit de alu­ne­coa­sa, cu un picior apa­sai cu toa­ta for­ta pe o “gura de lup” de vreo 10kg prin­sa de o muchie de vreo 6 cm, cu o mana intro­du­ceai un surub prin doua gauri care nici­o­da­ta nu se potri­veau, decat daca te folo­seai de un deget de la cea­lal­ta mana cu care mane­vrai o che­ie fixa. Ade­sea gura de lup sca­pa de sub picior si, desi­gur, ast­fel se rete­za si dege­tul.

Noap­tea desi­gur … era noap­te. Intu­ne­ric bez­na. Iar ier­ni­le … foar­te van­tu­roa­se, ca sa zic asa. Nu ma mira ca astazi nu se mai con­stru­iesc. Nu cred ca este vor­ba de igno­ran­ta auto­ri­ta­ti­lor, ci des­pre fap­tul ca aceas­ta mun­ca este foar­te grea, peri­cu­loa­sa, iar cu civili … de buna voie … ar cam tre­bui un sala­riu mare si o asi­gu­ra­re de via­ta moti­van­ta, daca exis­ta asa ceva.

In ciu­da incon­tes­ta­bi­le­lor cali­tati ale sta­bi­lo­po­du­lui, exis­tau totu­si moti­ve sufi­cien­te pen­tru care am fi pre­fe­rat sa nu‑l inven­te­ze nimeni. Sau macar sa nu fie con­stru­it in ast­fel de con­di­tii. Daca, in plim­ba­ri­le pe dig zari­ti cum­va une­ori incrus­tat in beto­nul sta­bi­lo­po­zi­lor … alt­ce­va decat o ini­mi­oa­ra … va rog, fiti indul­gen­ti … mai ales daca vedeti un an si o cru­ce”.

Marius_G_Mihalache, comen­ta­riu pe mar­gi­nea arti­co­lu­lui STABILOPODUL – O inven­ție româ­neas­că pe care nu avem drep­tul s‑o igno­răm!


UPDATE MN: Un comen­ta­riu de mare suflet, pen­tru care iti mul­tu­mim, Mari­us.

MGM: Mul­tu­mesc fru­mos! Da, a fost din suflet fiind­ca este un subiect sen­si­bil pen­tru mine si pen­tru cei care au lucrat pe ast­fel de san­ti­e­re. Agi­gea, intre­ti­ne­rea Cana­lu­lui Duna­re ‑Marea Nea­gra, calea de rula­re a maca­ra­le­lor din Por­tul Con­stan­ta, sunt doar cate­va din locu­ri­le in care am mun­cit pe vre­mea cand eram sol­dat al unei uni­tati foar­te mari, cea de la Toprai­sar. Sunt nas­cut in Bucu­res­ti, dar de 51 de ani imi petrec veri­le in Man­ga­lia. Imi este un oras drag, de care ma lea­ga mul­te amin­tiri. De apro­xi­ma­tiv un an si juma­ta­te locu­iesc in Man­ga­lia.


Man­ga­lia News, 16.03.2019.


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele