Fotograful Vlad Eftenie: „Pe mine fotografia mă ajută să găsesc răspunsuri, cu fiecare click făcut”

0
342
Booking.com

Foto­gra­ful Vlad Efte­nie: „Pe mine foto­gra­fia mă aju­tă să găsesc răs­pun­suri, cu fie­ca­re cli­ck făcut”.

Vlad Efte­nie este foto­graf şi arhi­tect, la bază. Este pro­fe­sor la Uni­ver­si­ta­tea de Arhi­tec­tu­ră „Ion Min­cu”, aco­lo unde a intro­dus în pro­gra­mă, prin pasiu­nea sa, cur­sul de foto­gra­fie de arhi­tec­tu­ră. Este un curs pe care măr­tu­ri­seş­te că îl pre­dă mai degra­bă ca pe un curs de dezvol­ta­re per­so­na­lă, că aju­tă stu­denţii la arhi­tec­tu­ră să îşi pună între­bări des­pre ei înşi­şi. Vlad Efte­nie este un foto­graf îndră­gos­tit de Bucu­reşti, de foto­gra­fia „de stra­dă”, şi por­neş­te mereu în călă­to­rii pe tra­see din oraş, din­tr-un „Mic Paris” pe care îl des­co­pe­ră alt­fel de fie­ca­re dată. Acum pre­gă­teş­te un volum de poe­ti­că a ges­tu­lui foto­gra­fic, poa­te şi o car­te-album cu foto­gra­fii rea­li­za­te de-a lun­gul vre­mii. Este un foto­graf foar­te apre­ciat (ţine nume­roa­se cur­suri şi wor­k­shop-uri de foto­gra­fie) şi foar­te pre­zent în soci­al media. Vă invit să îl urmă­ri­ţi pe face­bo­ok şi să vedeţi şi foto­gra­fi­i­le din Gale­ria Foto.

Cine este foto­gra­ful Vlad Efte­nie şi ce face el?

Fac foto­gra­fie din pasiu­ne. Pri­vesc ora­şul în fie­ca­re zi şi fac un soi de edu­ca­re urba­nă, în ide­ea în care, dacă nu şti­am de ce ne-ar plă­cea Bucu­reş­ti­ul, prin foto­gra­fi­i­le mele încerc să aduc ast­fel de răs­pun­suri. De ce ne pla­ce Bucu­reş­ti­ul? Uite că avem posi­bi­li­ta­tea să facem poze foar­te fai­ne, câteo­da­tă, care emoţio­nea­ză, care vibrea­ză, care miră, care fac oame­nii să zâm­beas­că… Şi atunci Bucu­reş­ti­ul e mai mult decât acel loc cani­cu­lar, trist, urât, nega­tiv… Şi vreau să des­co­pe­rim locu­ri­le prin care mer­gem, din­co­lo de pre­ju­de­că­ţi.

Tu eşti bucu­reş­tean?

Da.

Şi când l-ai des­co­pe­rit, de fapt?

După ce am ter­mi­nat facul­ta­tea. Sunt năs­cut în Dru­mul Tabe­rei şi n-am prea ieşit de aco­lo, pen­tru că am avut tot ce-mi tre­bu­ie în car­ti­er. După ce am ter­mi­nat facul­ta­tea mi-am dat sea­ma că nu prea ştiu nimic des­pre oraş şi că aş vrea să-l des­co­păr. Iar atunci când m-am apu­cat de foto­gra­fie, după facul­ta­te, am cuplat nevo­ia de a foto­gra­fia, de a des­co­peri, cu nevo­ia de a călă­tori. Aces­te două dire­cţii m-au adus în ipos­ta­za de a fi călă­tor şi foto­graf.

Eşti călă­tor foto­graf sau foto­graf călă­tor?

Cred că mai degra­bă sunt eu însumi într-o călă­to­rie per­ma­nen­tă, pen­tru că şi atunci când sunt în Bucu­reşti tot în călă­to­rie mă simt. Pro­fit de ori­ce oca­zie pen­tru a nu mă lăsa dus de ruti­nă. Am de mers la facul­ta­te sau am de mers la Mega Ima­ge, puţin în pasă, sunt pre­gă­tit să fac foto­gra­fie! Chiar şi acum în drum spre încoa­ce am făcut poze. Se insta­lau tur­ni­cheţii ăştia elec­tro­nici la Roma­nă şi mi s-a părut un moment isto­ric să-i văd acum la supra­fa­ţă. Ei vor sta de acum îna­in­te zeci de ani în sub­sol. Băieţii care le montau m-au între­bat ce fac, iar eu le-am expli­cat, cu tot cal­mul şi cu toa­tă mira­rea mea, că ei fac isto­rie: „uite, voi monta­ţi astea, care vor sta minim 30 de ani de acum înco­lo la metrou, şi vor fi folo­si­te de zeci de mii de oameni fie­ca­re zi!”. Au fost super încân­ta­ţi şi m-au lăsat să-mi fac poze­le lini­ş­tit.

Ce te opreş­te în loc să faci o foto­gra­fie? Ce te miră, ce-ţi atra­ge atenţia?

 Ce-mi atra­ge atenţia? Ceva care mă emoţio­nea­ză. Ceva care este ati­pic, care este dife­rit. Şi, ca să vezi dife­ri­tul din ruti­nă tre­bu­ie să fii mereu cu ochii în patru. Să fii mereu atent, să fii mira­bil, să fi dis­po­ni­bil, să observi şi să-ţi dai sea­ma de lucruri – pen­tru că sunt momen­te spon­ta­ne de conş­ti­en­ti­za­re.

Ce face dife­renţa între un foto­graf şi un om care tre­ce cu capul în jos pe stra­dă şi nu obser­vă nimic?

Ide­ea de a fi atent, ide­ea de a fi pre­zent. Omul care tre­ce fără să obser­ve de fapt nu e aco­lo. Se depla­sea­ză în sinea lui spre ori­un­de. Nu tre­bu­ie să fii nea­pă­rat foto­graf ca să fii atent. Eu şi când nu fac poze tot atent sunt, pen­tru asta îmi pla­ce să fac. Eu mă hră­nesc cu ceea ce observ la oame­nii dim­pre­jur. Îmi pla­ce să mă uit la stră­ini, să văd cu ce sunt îmbră­ca­ţi, cum ara­tă, cum se simt, să-mi ima­gi­nez de unde vin şi înco­tro se duc, des­pre ce e vor­ba. Am o ima­gi­na­ţie boga­tă şi îmi pla­ce să îmi ima­gi­nez lucruri, iar oame­nii de pe reţe­le­le de soci­a­li­za­re care mă urmă­resc ştiu asta, că eu îi îndemn să fie atenţi, să fie pre­zenţi şi să obser­ve, pen­tru că asta ne trans­for­mă com­por­ta­men­tul. Un om pre­zent este un om conec­tat. Cum ar fi să deve­nim cu toţii atenţi unii la cei­la­lţi? Cred că am simţi cu totul alt­fel tot ce ni se întâm­plă şi i-am simţi alt­fel pe oame­nii care trec pe lân­gă noi. Ori asta e o pro­ble­mă în ora­şe­le de aici: pe oameni nu inte­re­sea­ză în mod real con­tac­tul vizi­bil cu cei­la­lţi, decât, poa­te, la nivel de bâr­fă. Noi sun­tem, din păca­te, detur­na­ţi să ne fie tea­mă de cei­la­lţi, îi con­si­de­răm stră­ini. Prin foto­gra­fi­e­re totul devi­ne apro­pi­at. Şi de asta este o tera­pie cu mul­ti­ple sen­suri pen­tru mine, pen­tru că îmi dă un scop, mă face să fiu atent, să observ, să fiu conec­tat, să nu mai am tea­mă, să nu mai fiu emo­tiv. Atunci că nu am apa­ra­tul pot fi emo­tiv. Dar cu apa­ra­tul mână capăt un scop.

Eşti îna­r­mat!

Exact! Uite, mă pot opri la niş­te băieţi care montea­ză niş­te ches­tii şi să le spun „băi, eu vreau să fac o poză!”. Oame­nii au rea­cţii şi mie-mi pla­ce să-i „dez­a­mor­sez” în sens pozi­tiv, pen­tru că sun­tem învă­ţa­ţi în mod greşit că tre­bu­ie să rea­cţio­năm în mod nega­tiv – pen­tru a ne pro­te­ja.

Cum îi apro­pii pe stu­denţi de foto­gra­fie sau pe cur­sanţii tăi de la wor­k­shop-uri? […]

Şi când fugi din Bucu­reşti în ţară, unde fugi?

Îmi pla­ce în Dobro­gea. Îmi plac câm­pu­ri­le alea nesfârşi­te cu eoli­e­ne. E un pei­saj feno­me­nal în Dobro­gea, cu dru­muri lungi care se duc la ori­zont. Am des­co­pe­rit zona de mai mulţi ani, dar de curând „mi-am însu­şit” pei­sa­je­le ace­lea. Aveam nevo­ie de des­chi­deri, şi aco­lo aveam dru­mul în faţă. Era o idee cu care mă iden­ti­fi­cam: să fiu călă­tor. Reco­mand tra­se­ul Eni­sa­la-Capi­da­va. Este fabu­los. Fie­ca­re metru de aco­lo este fabu­los. Are o sta­re incre­di­bi­lă. Vezi per­spec­ti­ve. Eşti com­plet sin­gur, nu e nimeni pe dru­mu­ri­le alea. Şi e cele­bra cobo­râre de după Sei­meni, către Cer­na­vo­dă, în care se vede Dună­rea în per­spec­ti­vă. E o sen­za­ţie fabu­loa­să! Îmi plac dru­mu­ri­le către Tul­cea foar­te mult. Mai am o secţiu­ne de drum între Tul­cea şi Con­stanţa, pe la jumă­ta­tea dru­mu­lui, e o anu­mi­tă cul­me pe care, dacă ştii să te opreşti la fix, se vede toa­tă Dobro­gea! Este fabu­loa­să Dobro­gea, deşi pare pla­tă, nu te plic­ti­seş­te nici­o­da­tă. […]

Vă invi­tăm să citiți arti­co­lul inte­gral în life.ro/fotograful-vlad-eftenie

GALERIE FOTO VLAD EFTENIE — Bir­deye views:


Mai mul­te ima­gini din cre­a­ți­i­le artis­tu­lui foto­graf Vlad Efte­nie puteți vedea aici.


Man­ga­lia News, Luni, 18 mar­tie 2019.


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele