DE CE E ATÂTA KITSCH ÎN MARAMUREȘ?

0
465
Booking.com

DE CE E ATÂTA KITSCH ÎN MARAMUREȘ?

Daca eram din Mara­mu­res, muream cu ei de gat. Cu toti pri­ma­rii, cu toti inu­ti­lii care s-au perin­dat pe la Turism. Imi cra­pa obra­zul de rusi­ne ca zona Mara­mu­res a ajuns sa fie infes­ta­ta de kit­sch in halul asta.

De la Cluj pana la Viseu de Sus, am facut vreo 6 ore. 90 % din­tre turisti merg la Viseu de Sus sau trec pe aici, pen­tru moca­ni­ta. Cand am ajuns, moro­sa­nul de la pen­siu­ne mi-a zis ca am avut noroc.

–Daca  lucrau pe un sens, faceai o zi.

Pe cat de fru­moa­sa e natu­ra, cu dea­luri arun­ca­te din loc in loc, capi­te de fan, ani­ma­le… pe atat de infec­ta e sosea­ua. Rup­ta, zdren­tu­i­ta, blo­ca­ta din loc in loc. N-o sa ma mai vait nici­o­da­ta de dru­mu­ri­le din Iffov.

Hai, ca meri­ta!” mi-am zis. „Ajung in biju­te­ria aia de Viseu, care ara­ta ca in pli­an­te si totul e bine!” Trei zile m-am uitat la poze pe net. Tre­bu­ie sa fie ca in bas­me, imi zic.

Si ajung la Viseu. Caut din pri­viri case­le fru­moa­se de lemn, por­ti­le mara­mu­re­se­ne. Nu-s. De fapt, e una, ascun­sa in spa­te­le unui maga­zin cen­tral uri­as, de sti­cla. Lan­ga ea, o casa ori­bi­la, rosie ca focul si cu mult inox. Ca si cum poar­ta stri­ga sa fie sal­va­ta. Ca aceas­ta, din Dra­go­mi­res­ti:

-Maga­zi­nul e ca la mall la Bucu­res­ti! imi zice un local­nic.
-Aha!

Apoi ma lovesc din toa­te par­ti­le, gata sa ma puna la pamant: maga­zi­ne cu chi­ne­za­rii, case hidoa­se, cla­diri de un kit­sch evi­dent, bare de inox, popi­ce la bal­coa­ne, ca in Feren­tari, masini cu nume­re de Ita­lia cu muzi­ca data tare si par­ca­te pe mij­lo­cul stra­zii. Intreb daca am ajuns la Vise­ul de sus, ca as vrea sa fiu sigur.

-Aici este, da! Bine ai venit la noi, in Mara­mu­res!

Oame­nii foar­te faini, pri­e­te­no­si. Mai putin unul, tot cu numar de Ita­lia. Pose­so­rul unei case mov, din cen­tru.

-Aicea n-are gust roma­nii, asta casa! Ca la case­le de lux in Pado­va.

Ma uit la enor­mi­ta­tea mov, rasa­ri­ta intr-un loc unde ma astep­tam sa vad case de lemn sculp­tat si imi vine sa vomit. Si o iau la pas. Inca o stra­da, inca una. Case roz, mov, de un prost gust monu­men­tal, ames­te­ca­te prin­tre case de lemn si pia­tra. Inca nu vomit, ca am sto­ma­cul tare din Bucu­res­ti. Un Dis­ney­land  facut fara gust, par­ca de Van­ghe­lie, com­bi­nat cu Chi­na Town al lui Pan­de­le.

Astea erau case­le de lemn din Viseu???

-De man­cat? Man­ca­re roma­neas­ca, de aici, cu spe­ci­fic…
-Aicea sa, la Casa Mia, Mia Amo­re piz­ze­ria si inca…
Am fugit, ina­in­te sa imi insi­re toa­te piz­ze­ri­i­le din oras si am ajuns la moca­ni­ta.
-Ce se poa­te face in Viseu? o intreb pe domni­soa­ra de la bile­te.
-Cam ce dori­ti?
-Cam doresc asa, ce sti­am eu ca e in Mara­mu­res: sa vad case fru­moa­se de lemn.
-Apai numa’ asa, sa mai mer­geti pe strazi si mai vedeti cate ceva.
-Sa vad mes­teri popu­lari. Am citit ca-s mes­teri popu­lari multi.
-Sunt.
-Unde se pot vedea? Ate­li­e­re de vizi­tat?
-Sunt aca­sa la ei sau la Bucu­res­ti, la Muzeu Satu­lui. Nu exis­ta un loc unde sa se poa­ta vedea.

Engle­zi­lor de lan­ga mine le-a picat moa­ca. Ata­ta drum! Spe­rau totu­si sa aiba noroc la Sighe­tul Mar­ma­ti­ei. „Poa­te aco­lo nu e raha­tul asta!” Mi-e fri­ca sa le dau spe­ran­te. Le spun ca dea­lu­ri­le sunt super­be, ca natu­ra e fai­na. Sa se uite asa, in zare, si mai putin in sate.

-O pia­ta cu pro­du­se tra­di­tio­na­le, de casa?
-Numa’ maga­zi­nu’ din cen­tru.
-Ala de sti­cla, cu chi­ne­za­rii?
-Ala. Dar cu moca­ni­ta o sa fie fru­mos! o sa vedeti!
-Daca-s numai dea­luri, o sa fie splen­did! Si acum, ce pot face in Viseu?
-Numa’ la pis­ci­na sa mer­geti. Atat. Sau sa faceti un gra­tar pe unde­va.

E fru­mos sa ne lau­dam cu Mara­mu­re­sul, cu fru­mu­se­tea locu­ri­lor, sa ne des­fa­tam pri­vi­rea pri­vind capi­te­le si dea­lu­ri­le, dar, in ace­la­si timp, ne batem joc de el!  Da-o… Nu ma inte­le­ge gre­sit. Natu­ra e senzationala.Si une­le cre­a­tii ale omu­lui. Dar… bise­ri­ca de lemn ingra­di­ta de casa gal­be­na, cu bal­con cu bare de inox, a pri­ma­ru­lui?! WTF?!

Daca eram moro­san, daca eram din zona, acum eram la Guvern, inju­rand in toa­te lim­bi­le paman­tu­lui toti minis­trii turis­mu­lui. Iar a doua zi mer­geam la pri­ma­rii care au fost in Vise­ul de Sus si le bagam pe gat toa­te pro­iec­te­le alea de case mov, roz, cla­di­ri­le de sti­cla pe care le-au apro­bat. Cum sa dai apro­bari pen­tru mize­ri­i­le alea? Cum sa fii minis­tru al Turis­mu­lui si sa nu fii in sta­re, in ata­tia ani, sa iti dai sea­ma, ca e nevo­ie de o pia­ta cen­tral, in Viseu, unde sa vina mes­teri popu­lari, o stra­da pie­to­na­la, un loc unde sa se van­da pro­du­se tra­di­tio­na­le?! Cum sa fii minis­tru si sa fii atat de prost?

Cum sa fii pri­mar si sa fii atat de prost, incat sa iti bati joc de arhi­tec­tu­ra aia super­ba???
Daca eram moro­san, luam toa­ta chi­ne­za­ria din jur la lovit cu parul, sa matur din cale tot kit­sch-ul care a infes­tat Mara­mu­re­sul. Natu­ra e sen­za­tio­na­la! Este, din punc­tu­al meu de vede­re, cea mai fru­moa­sa zona din Roma­nia si una din­tre cele mai fai­ne din Euro­pa. Dar ce a putut sa faca aici ani­ma­lul numit om e de nedes­cris. Bise­ri­ci­le de lemn, sen­za­tio­na­le,  abia mai res­pi­ra, ingro­pa­te in prost gus­tul din jur.

Lasati poze­le de pe net! Mara­mu­re­sul e fain in locu­ri­le in care mun­cesc oame­nii sim­pli, pe deal, intre capi­te. Pen­siu­ni­le bune sunt per­le rare, res­ta­u­ran­te­le auten­tic roma­ne­s­ti sunt ca Fata Mor­ga­na. Tot ce au facut oame­nii in ogra­da lor e fain, dar tot ce au facut repre­zen­tan­tii sta­tu­lui roman e infi­o­ra­tor. Dru­muri-cucu, case-infec­te, turism organizat-pu*a!

Turis­mul e intam­pla­tor in Mara­mu­res, nu este un rezul­tat al unui plan natio­nal. Drag­nea isi pune clop si pozea­za in moro­san. Fru­mos, mai ca plang. Dar nici el, nici alti pese­dei, pene­lei, pedei sau ce au mai fost nu au facut nimic pen­tru zona asta.

Con­stat, cu mare dure­re, ca sun­tem atat de pros­ti, incat daca aveam Sagra­da, Tur­nul Eiffel si alte minuni reu­seam sa le ingra­dim cu sar­ma ghim­pa­ta si sa facem imprac­ti­ca­bil dru­mul pana la ele. Si se le vop­sim mov! Cu Mara­mu­res am reu­sit, l-am umi­lit. Si mor de ofti­ca!

Imi cra­pa obra­zul de rusi­ne ca tara asta fru­moa­sa e locu­i­ta de nis­te oameni care aleg sa ii repre­zin­te alti oameni cu ata­ta prost gust si atat de nesim­ti­ti.

Mai mult, în cronicipebune.ro. Sil­viu Ili­u­ta, 5 febru­a­rie 2018, facebook.com/cronicipebune


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele