Romanşii din Elveţia, fraţii noştri din Alpi

    0
    390
    Booking.com

    Romanşii din Elveţia, fra­ţii noş­tri din Alpi.

    Stră­moşii noş­tri, vla­hii, geto-dacii, ce îşi zic cu mân­drie romanși, împră­ş­ti­a­ţi pe cul­mi­le Alpi­lor Elveţieni, vreo 60.000 la număr, sunt oame­nii liberi ai aces­tor munţi, păs­tori, ce vor­besc o altă lim­bă decât ger­ma­na, ita­li­a­na sau fran­ce­za.

    Ţara lor, în urmă cu mii de ani, se numea Reţia, iar astăzi poar­tă denu­mi­rea de Enga­din, situ­ân­du-se în can­to­nul elveţian Gri­son, la aproa­pe 4000 m alti­tu­di­ne.

    Lim­ba vor­bi­tă de oame­nii locu­lui este dife­ri­tă de cea vor­bi­tă în Elveţia şi în 1938 a fost recu­nos­cu­tă ca a patra lim­bă naţio­na­la vor­bi­tă pe teri­to­ri­ul Elveţi­ei.

    De curând, cetă­țe­nii din Enga­din au săr­bă­to­rit 2000 ani de con­ti­nu­i­ta­te isto­ri­că, deși ori­gi­ni­le lor sunt mult mai vechi. Ior­ga îi numea „fra­ţii noş­tri mai mici”, şi îi soco­tea înru­di­ţi cu tra­co-ili­rii, dar şi cu celţii, de la care au moş­te­nit un fond de cuvin­te ase­mă­nă­toa­re cu cele de lim­bă româ­nă.

    Oame­nii de pe cul­mi­le Alpi­lor Elve­țieni sunt cres­că­tori de vite şi oi, și au obi­ce­iuri ase­mă­nă­toa­re nouă. Locu­iesc în sate mici, împră­ş­ti­a­te pe ver­sanţii Alpi­lor, pre­cum Pashun Crai­sta (Cre­as­ta Pasu­ni­lor), o așe­za­re în care se găsesc numai opt case, situ­a­te în veci­nă­ta­tea izvoa­re­lor Mus­tai­ru­lui. Sătu­cul este încon­ju­rat de stânci aco­pe­ri­te de zăpezi veş­ni­ce, dar de văi cu păduri nesfârşi­te.

    Aici, oame­nii te salu­tă res­pec­tu­os chiar dacă eşti un necu­nos­cut în satul lor, ba mai mult de atât, sunt ospi­ta­li­eri. Te invi­tă în case­le lor și te ser­vesc cu tot ce au mai bun.

    Mun­cesc la camp, cosesc, adu­nă fânul în clăi, merg pe cres­te­le munţi­lor cu oile sau pe văi cu vite­le, şi cu bucu­rie îşi spun romanși.

    Mul­te din­tre cuvin­te­le lim­bii lor se asea­mă­nă cu ale noas­tre, ca de exem­plu urmă­toa­re­le: “plug”, “mos”, “casa”, “ram”, “muma”, “frar”, “sour”, “sco­lar”, “corp”, “alb”, “eu sun”, “el fa”.

    Un alt sat din regiu­nea Alpi­lor Elve­țieni este Val­cha­va (Vâl­cea­ua), aşe­zat pe valea Mus­tai­ru­lui, de unde por­nesc pre­tu­tin­deni nenu­mă­ra­te cărări de drum.

    Case­le sate­lor sunt vechi, însă, ca şi la noi, aproa­pe fie­ca­re casă are o ban­că de lemn, unde sâm­bă­ta şi dumi­ni­ca oame­nii ies la porţi îmbră­ca­ţi în stra­ie de săr­bă­toa­re. Locu­in­țe­le sunt pic­ta­te în exte­ri­or, iar pes­te feres­tre se revar­să flori mul­ti­co­lo­re, cele mai mul­te, roşii.

    De mul­te ori, la câte o poar­tă se mai adu­nă şi veci­nii şi spo­ro­vă­iesc între ei, zâm­besc, trag din ţiga­ră rar şi gân­di­tori, dis­cu­tând de tur­me, de stâni, sau de schim­ba­rea vre­mii. Pri­vin­du-i, e impo­si­bil să nu te ducă gân­dul la păs­to­rii noş­tri și să te simți „ca aca­să”.

    Ca şi la noi, romanşii se înţe­leg, se aju­tă, se vizi­tea­ză des, fără a-şi anu­nţa vizi­ta, şi intră nes­tin­ghe­ri­ţi unul în casa altu­ia, îşi împru­mu­tă unel­te, bani, şi ori­ce obiect de care au nevo­ie.

    Un bun vashin vala pu co un paraint”“Un bun vecin valo­rea­ză mai mult decât o rudă”, spu­ne un vechi pro­verb romanş, lău­dând mile­na­ra veci­nă­ta­te ome­neas­că.

    Graj­dul casei, în comu­ni­ta­tea roman­și­lor, este un ade­vă­rat muzeu al clo­po­te­lor păs­to­reşti. În mai toa­te graj­du­ri­le găseşti sute de talăngi mici şi mari, pen­tru oi şi pen­tru vite, agă­ţa­te pes­te tot, pe pereţii din bâr­ne. Graj­dul cu talăngi este ceva nelip­sit aproa­pe din nici o gos­po­dă­rie romanşă, fiind­că la romanşi, talăn­gi­le vechi şi bătrâ­ne cum zic ei, nu se arun­că, aces­tea deve­nind pie­se de muzeu.

    Capi­ta­la Enga­di­nu­lui de Jos este Scu­ol, cel mai repre­zen­ta­tiv ţinut romanş, în ceea ce pri­veş­te lim­ba şi tra­di­ţi­i­le. În afa­ră de Ior­ga, la romanşi a mai fost şi ling­vis­tul Ovid Den­su­sia­nu, care prin stu­di­i­le între­prin­se asu­pra ori­gi­ni­lor şi a lim­bii a găsit o mare ase­mă­na­re cu popo­rul român, şi spu­nea că e mai mare dra­gul să-i auzi pe oameni vor­bind o lim­bă ase­mă­nă­toa­re cu a noas­tră: “ce faci?”, “dorm bain?” (ai dor­mit bine?), “buna sai­ra”, “bun di”, “buna not”, sunt alte câte­va exem­ple.

    Con­ti­nu­a­rea, în banatulazi.ro/romansii-din-elvetia-fratii-nostri-din-alpi


     

    piese-auto-mangalia.ro

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Va rugam sa adaugati un mesaj
    Va rugam sa introduceti numele