POVESTEA FĂRĂ SFÂRȘIT” A CĂRȚILOR CARE TREC PRUTUL, de Emil-Corneliu Ninu

0
666

POVESTEA FĂRĂ SFÂRȘIT” A CĂRȚILOR CARE TREC PRUTUL,

de Emil-Cor­ne­liu Ninu.

Ca o obli­ga­ție mora­lă de a con­ti­nua pil­da părin­ți­lor noș­tri, Aure­lia (1925–2006) și Con­stan­tin Ninu (1915–2004), după dece­sul aces­to­ra, eu și fra­te­le meu, Geor­ge, am fon­dat mai mult ONG-uri, cum ar fi Sub­fi­li­a­la Man­ga­lia a Aso­ci­a­ți­ei Națio­na­le CULTUL EROILOR „Regi­na Maria”, „Vic­to­ria Revo­lu­ți­ei din Decem­brie ’89”, „Aso­ci­a­ția CULTUL EROILOR Man­ga­lia”, „Ali­an­ța Dem­ni­tă­ții Noas­tre”. 

În ape­le tul­buri, chiar și astăzi, ale eve­ni­men­te­lor de după eve­ni­men­te­le din Decem­brie 1989, sim­țeam nevo­ia să păs­trăm ceva din valo­ri­le spi­ri­tu­a­le ale popo­ru­lui nos­tru, or cul­tul Ero­i­lor impu­ne de la sine res­pec­tul și recu­noș­tin­ța pen­tru fap­te­le lor.

Deți­nă­tor a nume­roa­se meda­lii și dis­tinc­ții obți­nu­te pe front, cu docu­men­te­le res­pec­ti­ve ates­ta­toa­re („Cru­ci­a­da împo­tri­va Bol­șe­vis­mu­lui”, două „Vir­tuți Mili­ta­re”, „Băr­bă­ție și Cre­din­ță”, „Ser­vi­ciu Cre­din­cios”, „Cru­cea de Fier”, cu bre­vet în lim­ba ger­ma­nă, „Pobe­da”, cu bre­vet în lim­ba rusă, „Eli­be­ra­rea de sub jugul fas­cist”, „Meri­tul Mili­tar”), tatăl nos­tru a tre­cut prin­tre fur­ci­le cau­di­ne ale peri­oa­dei care a urmat înche­ie­rii păcii, la 9 mai 1945.

Nedrep­tă­țit în per­ma­nen­ță, și‑a făcut dato­ria și pe șan­ti­e­re­le patri­ei, con­tri­bu­ind, ani întregi, rupt de fami­lie, la înăl­ța­rea unor mari obiec­ti­ve indus­tri­a­le, care au făcut ca Româ­nia să se ridi­ce din pro­pria cenu­șă, prin­tre țări­le de frun­te ale mapa­mondu­lui.

Citind enorm, sub supra­ve­ghe­rea aten­tă a mamei, care ne con­cu­ra, din acest punct de vede­re, mi-am urmat che­ma­rea și, după ter­mi­na­rea lice­u­lui, am luat calea Ieși­lor, spre a mai afla câte ceva, în plus, des­pre ope­re­le cro­ni­ca­ri­lor, ale cla­si­ci­lor Mihai Emi­ne­scu, Ion Cre­an­gă, Titu Mai­o­res­cu și, desi­gur, ale lui Miha­il Sado­vea­nu, Geor­ge Topâr­cea­nu, Oti­lia Cazi­mir, Ionel Teo­do­rea­nu.

Am cunos­cut foar­te bine, cu aceas­tă oca­zie, zona Mol­do­vei, răscolindu‑i jude­țe­le, timp de trei ani, în cău­ta­re de fol­clor. „Dul­ce­le grai mol­do­ve­nesc ” avea ceva incon­fun­da­bil, care îți mer­gea la ini­mă. Iată de ce, vara tre­cu­tă, am dat curs invi­ta­ți­ei dlui Cezar Pân­za­ru, pre­șe­din­te­lui aso­ci­a­ți­ei „Pro Basa­ra­bia și Buco­vi­na”, fiind și eu o păr­ti­ci­că din imen­sul grup, adu­nat din toa­te col­țu­ri­le Româ­ni­ei și ale Repu­bli­cii Mol­do­va, pen­tru a săr­bă­tori „Ziua Lim­bii Româ­ne” și a par­ti­ci­pa la fes­ti­vi­tă­ți­le oca­zio­na­te de înce­pu­tul anu­lui șco­lar 2018–2019.

Copii, tine­ret, adulți și vâr­st­nici am vibrat la fel, slu­jind cu fide­li­ta­te „Patria” noas­tră, LIMBA ROMÂNĂ, cum, inspi­rat, o defi­ni­se geni­a­lul poet plo­ieș­tean Nichi­ta Stă­ne­scu.

Atunci, m‑am decis, împre­u­nă cu fra­te­le, să lan­săm o che­ma­re, „Urbi et Orbi”, pen­tru strân­ge­rea de cărți, cu sco­pul de a le tre­ce Pru­tul, tablo­ul rea­li­zat de pri­e­te­nul nos­tru, pic­to­rul renu­mit Nicu­lae Găgea­nu fiind pașa­por­tul nos­tru spre ini­mi­le și min­ți­le unor dona­tori atât de vari­ați, ca vâr­stă, pre­o­cu­pări și reli­gii.

Și iată că, sur­prin­ză­tor, în numai câte­va săp­tămâni, au fost strân­se mii de volu­me, care au umput trei încă­peri din loca­lul aflat pe spa­ți­ul moș­te­nit de la părinți (350 mp pen­tru deco­ra­ți­i­le de front, în locul celor 500 mp, cât i s‑ar fi cuve­nit, de drept). Și, ast­fel, am tre­cut Pru­tul pen­tru a doua oară, cu fra­te­le la volan, ducând aproa­pe o mie de volu­me și jucă­rii, unor oameni minu­nați, pro­fe­sori și pre­oți, din Băxani, Soro­ca, Volo­vi­ța și Cău­șeni. 

A tre­ia călă­to­rie în Repu­bli­ca Mol­do­va am făcut‑o, în zile­le de 14, 15 și 16 febru­a­rie a.c., cu cer­ti­tu­di­nea că, deja, cunosc tra­se­ul mult drag mie, care lea­gă sudul de nor­dul țării aces­te­ia, mis­te­ri­oa­să foar­te pen­tru mulți din­tre seme­nii mei de din­coa­ce de Prut.

Mulți din­tre cunos­cuți și-ar fi dorit să mă înso­țeas­că, dar „lega­rea de glie”, prin lip­sa de timp și de bani pen­tru drum, a rămas o lege nescri­să a pămân­tu­lui aces­tu­ia, stro­pit cu sân­ge­le părin­ți­lor, moși­lor și stră­mo­și­lor noș­tri!

Așa se face că, lăsându‑l sufe­rind aca­să pe fra­te­le meu, Geor­ge Ninu, m‑am încu­me­tat, eu, unul din cei doi ini­ția­tori de pro­iec­te, să înfrunt, de unul sin­gur, necu­nos­cu­tul unui alt nou „pele­ri­naj, la locu­ri­le sfin­te” ale unei mari isto­rii.

Și, ca să putem fina­li­za cu cin­ste ceea ce ne pro­pu­se­sem de mai mult timp, atât con­cur­sul „Ero­ul din fami­lia mea”, ajuns la a șap­tea edi­ție, cât și mai noul dezi­de­rat „Căr­ți­le trec Pru­tul”, ne‑a fost atât de greu să accep­tăm spon­so­ri­za­rea pri­vind trans­por­tul masiv de volu­me, de la mij­lo­cul lunii febru­a­rie. Câte pro­mi­siuni deșer­te, câte dez­a­mă­giri cru­de, din par­tea unor cunos­cuți sau auto­ri­tăți, nu ne-au încăr­cat sufle­te­le ajun­se, dese­ori, în pra­gul dis­pe­ră­rii!

Dar, până la urmă, după atâ­tea ezi­tări, am dră­mă­lu­it la maxi­mum banii ofe­riți de oameni gene­roși, pre­cum Geor­gia Arghir (1.500 lei) și Lia­na Naum (100 lei, în nume­le Comi­te­tu­lui Națio­nal Român pen­tru Drep­tu­ri­le Copi­lu­lui Con­stan­ța), pen­tru a face să pot fi aju­tat de un pri­ce­put ruti­e­rist euro­pean, fost elev, dl Mari­us Cola­re­za, ale cărui sfa­turi și infor­ma­ții ne-au fost de un mare aju­tor. 

Căr­ți­le con­sti­tu­ie un teza­ur al ome­ni­rii și întâm­pla­rea a făcut să pur­ce­dem la drum toc­mai de „Ziua Inter­națio­na­lă a Căr­ții Dăru­i­te”, care s‑a supra­pus pes­te un alt eve­ni­ment remar­ca­bil, ani­ver­sa­rea mare­lui poet basa­ra­bean GRIGORE VIERU (n. 14 febru­a­rie 1935 — m. 18 ianu­a­rie 2009).

După tre­ce­rea, nu fără difi­cul­tăți, a vamei cu aceas­tă comoa­ră inso­li­tă, de nepre­țu­it, a file­lor gal­be­ne de vre­me, ne-am îndrep­tat spre capi­ta­la cul­tu­rii mol­da­ve de pes­te Prut, CHIȘINĂU, regre­tând tim­pul pier­dut, care ne‑a împie­di­cat să ne putem întâl­ni cu părinți și pro­fe­sori ai repu­ta­tu­lui liceu „Miha­il Sado­vea­nu”.

Cu câtă căl­du­ră ne-au întâm­pi­nat gaz­de­le fide­le dorin­ței de a ne cunoaș­te, în ciu­da orei târ­zii, dl direc­tor Ion Popov și dl pro­fe­sor Vale­riu Chi­per și soția sa, oameni de o cul­tu­ră remar­ca­bi­lă, cu ulti­mul având și une­le afi­ni­tăți, în dome­ni­ul etno­gra­fi­ei și al fol­clo­ru­lui. După găz­du­i­rea la cel mai de sea­mă hotel din capi­ta­lă, a doua zi, dimi­nea­ța, am avut oca­zia să pri­mim și noi câte o por­ție din hra­na ele­vi­lor, exis­ten­tă în meni­ul ace­lei zile, apre­ci­ind cură­țe­nia can­ti­nei și pro­fe­sio­na­lis­mul per­so­na­lu­lui din bucă­tă­rie. 

Într-unul din cabi­ne­te­le șco­lii, după ce am admi­rat înde­lung mate­ri­a­le­le de pe hol, cu ima­gini și frag­men­te din ope­ra poe­tu­lui națio­nal Gri­go­re Vie­ru, ne-am aflat față în față pro­fe­sori și elevi, pre­zen­tân­du-ne atât pe noi, cât și pro­iec­te­le afla­te în deru­la­re.

Cu mul­tă aten­ție, au fost ascul­ta­te apre­ci­e­ri­le noas­tre des­pre con­cur­sul „Ero­ul din fami­lia mea”, la a cărei edi­ție au fost invi­tați să par­ti­ci­pe, cu atât mai mult cu cât, inter­națio­na­li­zat deja, în edi­ția de anul tre­cut câști­gă­toa­rea sec­țiu­nii pen­tru ele­vii de liceu a fost o ele­vă din raio­nul Ane­nii-Noi, Roxa­na Vicol.

De ase­me­nea, ca mesa­ger al unu­ia din lice­e­le man­ga­li­ene, am trans­mis dorin­ța unei cola­bo­rări vii­toa­re între cele două insti­tu­ții șco­la­re, prin­tr-un par­te­ne­ri­at valo­ros. Tot­o­da­tă, au fost înmâ­na­te și diplo­me, într‑o reci­pro­ci­ta­te emo­țio­nan­tă.

După dona­rea unor volu­me, ce s‑ar fi vrut a fi cir­ca o mie, ne-am des­păr­țit cu regre­te de aten­ții noș­tri amfi­tri­oni, îndrep­tân­du-ne spre Soro­ca.

Cum la Școa­la Gim­na­zi­a­lă „Ale­xan­dru Lupaș­cu” din Volo­vi­ța mai fuse­sem cân­d­va, cu un prim lot de cărți, m‑a bucu­rat nespus reve­de­rea cadre­lor și a copi­i­lor de aici.

Pro­gra­mul sur­pri­ză, închi­nat lui Gri­go­re Vie­ru „un Emi­ne­scu al poe­zi­ei basa­ra­be­ne,”, relu­at, de alt­fel, spe­cial pen­tru noi, ne‑a încân­tat. Coor­do­na­tor a fost doam­na pro­fe­soa­ră Mari­a­na Dobo­șe­riu, care ne‑a făcut și pre­zen­tă­ri­le, prin­tre dis­tin­șii invi­tați fiind cole­ge­le noas­tre din Chi­și­nău, doam­ne­le pro­fe­soa­re Maria Pir­li­tan (Lice­ul Teo­re­tic „Con­stan­tin Ste­re”), Lucia Bune­scu (L. T. „Petru Rareș”), Olga Gher­ghe­li­giu, de la L. T. „Ion Cre­an­gă”, unde mai fuse­sem deja, aco­lo, în toam­nă, cu o altă dona­ție de cărți, dar și pre­o­tul Flo­rin Dobo­șe­riu.

(Nu pot să nu fac men­țiu­nea că soții Dobo­șe­riu au pre­dat, cân­d­va, la șco­li­le din Man­ga­lia, unde s‑au și cunos­cut, îna­in­te de căsă­to­rie. Legă­tu­ra cu Școa­la „Gala Galac­tion” chiar a fost păs­tra­tă, prin­tr-un par­te­ne­ri­at deru­lat anul tre­cut, în pre­a­j­ma săr­bă­to­ri­rii Măr­ți­șo­ru­lui, când au pri­mit oas­peți man­ga­li­eni.) 

O reu­și­tă depli­nă, într-un cadru ad-hoc, cu flori, dese­ne, expo­zi­ție de cărți, pro­iec­ții în power­po­int, reci­tări și cân­te­ce într-un montaj lite­rar exem­plar, „Refu­giu în ope­ra lui Gri­go­re Vie­ru”, sus­ți­nut de către șco­la­rii cla­sei a III‑a, sub îndru­ma­rea doam­nei învă­ță­toa­re Cris­ti­na Sir­ghii! 

După luă­ri­le de cuvânt, oca­zio­na­te de aceas­tă cal­dă întâl­ni­re, în care a pre­va­lat ide­ea de a cin­sti car­tea, cu atât mai mult cu cât ea mij­lo­ceș­te legă­tu­ri­le din­tre oameni, pe baza afi­ni­tă­ți­lor și a dra­gos­tei pen­tru fru­mos, au fost înmâ­na­te diplo­me, fiind ele înseși rele­van­te încu­nu­nări și recu­noaș­teri ale unor mari efor­turi pen­tru întă­ri­rea legă­tu­ri­lor între româ­nii con­dam­nați isto­ri­ceș­te de a se afle, încă, de o par­te și de alta a Pru­tu­lui, care, parafrazându‑l pe „rege­le poe­zi­ei, vese­lul Alec­san­dri”, ar tre­bui „secat dintr‑o sor­bi­re”.

Deta­lii inte­re­san­te ne-au fost dez­vă­lu­i­te de către doam­na pro­fe­soa­ră Olga Gher­ghe­le­giu, pre­șe­din­ta ONG-ului „Con­si­li­ul Uni­rii”, în legă­tu­ră cu ini­ția­ti­va unui tânăr jur­na­list de a încin­ge o horă a Uni­rii, de 1 Decem­brie 2018, în jurul Cetă­ții Soro­ca, fil­mu­leț relu­at și pos­tat chiar de către noi, cu foar­te mul­tă pri­ză la citi­to­rii din mul­te țări, navi­ga­tori pe face­bo­ok.

O scur­tă depla­sa­re la Oco­li­na a putut face posi­bi­lă dona­rea unor cărți și la școa­la de aco­lo, întâlnind‑o, cu aceas­tă oca­zie și pe doam­na Galia, pen­sio­na­ră, fos­tă pro­fe­soa­ră și direc­toa­re, cân­d­va, a ace­lui lăcaș de edu­ca­ție, mătușa prin­ci­pa­lu­lui spon­sor al călă­to­ri­ei noas­tre.

După des­căr­ca­rea celei mai mari păr­ți din căr­ți­le adu­se, lăsând mai mul­te volu­me și jucă­rii și pen­tru pri­ma­rul și, tot­o­da­tă, părin­te­le Ghen­a­die Pere­teat­cu din Băxani, ne-am des­păr­țit, cu regre­te de fami­lia Mari­a­na și Flo­rin Dobo­șe­riu, care, bine­vo­i­tori, ne-au aju­tat să ne orien­tăm mai repe­de spre ieși­rea din Soro­ca.

Nu a fost prea ușor dru­mul spre Cău­șeni, întru­cât înce­pu­se a se înse­ra, iar GPS-ul a ales, din păca­te, un tra­seu scurt, dar care, de fapt, ne‑a făcut să ne rătă­cim prin sate și dru­muri de țară. Cul­mea a fost că GPS-ul aflat la bor­dul mași­nii nu a putut găsi nici­de­cum loca­li­ta­tea Cău­șeni (reșe­din­ță de raion!), așa că a tre­bu­it să ne des­cur­căm tot cu GPS-ul de pe tele­fo­nul mobil.

Cum am ajuns foar­te târ­ziu în oraș, am ratat, și aici, întâl­ni­rea cu pro­fe­sori și invi­tați, dar am fost întâm­pi­nați cu ace­eași căl­du­ră și aten­ție de dl pro­fe­sor Vale­riu Ostaș, direc­to­rul „Casei Lim­bii Româ­ne”. După găz­du­i­rea la o pen­siu­ne din apro­pi­e­re, a doua zi am des­căr­cat căr­ți­le în locul amin­tit, unde ele se simt cel mai bine, urmând a fi dis­tri­bu­i­te spre loca­ți­i­le cunos­cu­te din vară, Zaim, Tocuz, unde am fost invi­tat, ca pre­șe­din­te al Sub­fi­li­a­lei Man­ga­lia a Aso­ci­a­ți­ei CULTUL EROILOR „Regi­na Maria”, cu oca­zia săr­bă­to­ri­rii Zilei Lim­bii Româ­ne. Aici, l‑am reîn­tâl­nit și cunos­cut mai bine pe scri­i­to­rul Ioan Găi­nă, din Zaim, cu care am făcut schimb de auto­gra­fe pe căr­ți­le noas­tre.

Cu regre­tul de a nu fi putut dis­pu­ne de TIMPUL care „părea că nu mai are răb­da­re” (Marin Pre­da), ne-am luat rămas bun într-un cadru deo­se­bit de plă­cut, la o pen­siu­ne unde am avut pri­le­jul să savu­răm pre­pa­ra­te­le noas­tre tra­di­țio­na­le, uda­te cu un pahar de vin, care au făcut să mă poar­te cu gân­dul la pagi­ni­le unui maes­tru al pro­zei româ­nești, ine­ga­la­bi­lul Miha­il Sado­vea­nu, în care ospă­țul devi­ne ritu­al cu sem­ni­fi­ca­ții mul­ti­ple ale ospi­ta­li­tă­ții mol­do­ve­nești. „Cli­pă, o, rămâi!” am fi excla­mat și noi, oda­tă cu ero­ul cele­bru­lui poem „Faust” de Goe­the.

Așa cum un alt autor ger­man, Micha­el Ende, își inti­tu­la unul din­tre roma­ne­le sale pen­tru copii, „Poves­tea fără sfâr­șit”, am găsit nime­rit acest titlu și noi, căci el expri­mă nu numai „cli­pa de veș­ni­cie” din sufle­te­le noas­tre, dăru­i­tă de amin­ti­tul fugar „pele­ri­naj”, ci și ide­ea reluă­rii la nesfâr­șit a unei călă­to­rii minu­na­te într‑o țară de basm, care este a noas­tră, a tutu­ror celor care vor­besc și simt româ­neș­te.

* * *
Mul­țu­mim, și pe aceas­tă cale, tutu­ror celor care, dona­tori, spon­sori, pri­e­te­ni, cunos­cuți mai mult sau mai puțin, ne-au fost ală­tu­ri în deru­la­rea unui pro­iect ale cărui dimen­siuni uri­a­șe ne-au depă­șit aștep­tă­ri­le. 

Sun­tem siguri că, prin inter­me­di­ul căr­ți­lor care au tre­cut Pru­tul, ne vom simți și mai apro­pi­ați toți româ­nii, „…Ca doi frați într‑o tul­pi­nă, / Ca doi ochi într‑o lumi­nă”, pur­tând cu toții pova­ra rea­li­ză­rii unui mare vis, UNIREA!

* * *

Pre­zen­tăm, mai jos, tabe­lul cu nume­le dona­to­ri­lor și ale celor care ne-au spri­ji­nit efec­tiv în deru­la­rea unui pro­iect uri­aș, unic, poa­te, în felul său, căro­ra le mul­țu­mim, și pe aceas­tă cale, pen­tru efor­tu­ri­le și înțe­le­ge­rea meni­rii noas­tre ca oameni și, deci, ca români, așteptându‑i, în con­ti­nu­a­re, pe cei care nu și-au luat diplo­me­le, să trea­că pe la sedi­ul aso­ci­a­ți­i­lor noas­tre din Man­ga­lia, str. Oituz, nr. 3, spre a le fi înmâ­na­te!

COMPANIAAUCHAN” (CONSTANȚA-NORD), INGINER LIANA NAUM, „COMITETUL NAȚIONAL ROMÂN PENTRU DREPTURILE COPILULUI” CONSTANȚA, CEZAR PÎNZARU (ASOCIAȚIA „PRO BASARABIA ȘI BUCOVINA”), TRAIAN BRĂTIANU, NICULAE GĂGEANU, AURICA VIERU, VIOREL BIBU, VASILE-VIOREL POP, FAMILIA ING. ION ENE, REMUS MACOVEI, DAN NICOLAU, FAMILIA ANDREEA ȘI CIPRIAN BODNĂRESCU, FAMILIA DORELIOAN OLARU, FAMILIA RALUCA ȘI ROBERT BĂNICĂ, ANDREEA PASCU, FAMILIA BODEA, FAMILIA LENUȘ FĂTU (din CONSTANȚA), FAMILIA MARIA BELOV, SECARĂ VICTOR-MARIUS, FAMILIA VASILE ȘI MARTA STĂNOIU, COSTEL PANAIT, MARIUS COLAREZA, PRIMĂRIA MUNICIPIU MANGALIA, UNIUNEA SCRIITORILOR DE LIMBA ROMÂNĂ (1. DIANA CIUGUREANU, 2. VALERIU OSTAȘ, 3. MARIANA DOBOȘERIU, 4. GHENADIE PERETEATCU, 5. ION POPOV, 6. SVETLANA RAHIMOV, 7. MIHAI GOIAN, 8. IOAN GĂINĂ).

Albu­mul FOTO/VIDEO inte­gral al aces­tei super­be ”expe­di­ții cul­tu­ra­le” poa­te fi vizu­a­li­zat aici.

Vă invi­tăm să citiți și arti­co­lul Emil-Cor­ne­liu Ninu: DRUMUL CĂRȚII, CU AURUL TOAMNEI ÎN FILE


Man­ga­lia News, 22.02.2019.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele