Luminita Popescu: ‘Mă uit cu scîrbă la îmbuibații ăștia, cît scandal pentru că s‑a mărit alocația copiilor de la 84 la 150 de lei. Vă dați seama ce nenorocire? Va intra țara în colaps, domnule!’

0
528
Booking.com

Lumi­ni­ta Popes­cu: “Mă uit cu scîr­bă la îmbu­i­ba­ții ăștia, cît scan­dal pen­tru că s‑a mărit alo­ca­ția copi­i­lor de la 84 la 150 de lei. Vă dați sea­ma ce neno­ro­ci­re? Va intra țara în colaps, dom­nu­le!

Eu o înțe­leg pe asta cu defi­ci­tul buge­tar, numai eu știu de cîte ori am rămas cu ochii în soa­re pe la sfîr­și­tul lunii și ziua de sala­riu nu mai venea, par­că, dar, băi lăfă­i­ți­lor, băi gușa­ți­lor, ați tăi­at tot ce era de tăi­at, ați eco­no­mi­sit, ați ter­mi­nat cu iro­si­rea banu­lui public, ați tăi­at pen­si­i­le spe­ci­a­le și gata!, hai să luăm și de la copii??? Cum rămî­ne cu “vii­to­rul țării”, cu “nata­li­ta­tea” și “cei care ne vor plăti pen­sia”?

Cînd am năs­cut, în 2003, am văzut cu ochii mei cum spă­lau asis­ten­te­le mănu­și­le de uni­că folo­sin­ță și le uscau pe calo­ri­fer. Cur­gea aco­lo într‑o chiu­ve­tă de inox sîn­ge, lichid amni­o­tic găl­bui și res­turi de pla­cen­tă. M‑am să uit în via­ța mea asta.

A doua zi, cînd a fost nevo­ie de ceva medi­ca­men­te pen­tru copil, după ce că văzu­sem moar­tea la naș­te­re (doc­to­rul mi‑a luat banii și a ple­cat aca­să că, na, era ziua de Paș­te, moa­șa avea draci că nu i‑am dat cît i‑am dat lui), m‑au tri­mis la far­ma­cia spi­ta­lu­lui să le cum­păr că, deh, nu erau bani ca să le pri­mesc gra­tu­it.

Atunci m‑am jurat că alt prun­cuț eu nu mai fac, deși i‑am iubit așa de mult încît aș fi făcut un regi­ment de zîm­be­te și gîn­gu­reli.

Vi se pare mult 150 de lei pen­tru un copil în con­di­ți­i­le în care doar trans­por­tul lui la școa­lă cos­tă 11 lei PE ZI (în cazul meu sunt 18 km, dar poa­te cos­ta și mai mult, bine­în­țe­les), iar decon­ta­rea e de rîsul cur­ci­lor?

Eram în Ger­ma­nia în 2007 și m‑au între­bat ăia cît e alo­ca­ția pen­tru un copil în Româ­nia. Din ianu­a­rie se mări­se cu 7 lei, de la 25 la 32 de lei. Tot atunci un euro era apro­xi­ma­tiv 3, 17 și le-am zis că e 10 euro pe lună. Eu cîș­ti­gam bani ăștia în două ore, sau chiar una, aco­lo. Mi‑a fost ruși­ne, vă spun sin­cer. Acum, 12 ani mai tîr­ziu, în vre­me ce voi, îmbu­i­ba­ți­lor, v‑ați îmbo­gă­țit din bani publici și fel-de-fel de mînă­rii, alo­ca­ția nu a ajuns la 20 de euro.

Mama m‑a învă­țat să vor­besc fru­mos, dar fi-mi-ar scîr­bă de voi, nesim­ți­ți­lor!

PS: Nu vreți să știți cum mi-au tre­mu­rat mîi­ni­le cît am scris pos­ta­rea asta. Am editat‑o de vreo șap­te ori, ca să corec­tez gre­șe­li­le”. 

Lumi­ni­ta Popes­cu, 16 febru­a­rie 2019


Man­ga­lia News, dumi­ni­că, 17.02.2019. Alte arti­co­le pri­mi­te de la Lumi­ni­ța Popes­cu, puteți citi aici


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele