CUM E CORECT? SĂ AIBĂ, SĂ AIBE, SAU SĂ AIVĂ?

0
240
Booking.com

Dacă pro­fe­sia îți cere să scrii și să citești, e foar­te impor­tant să o faci corect, ori­ca­re ar fi dome­ni­ul în care acti­vezi. Și pen­tru că o mul­ți­me de oameni folo­sesc atât în scris, cât și în lim­ba vor­bi­tă cuvin­te și expre­sii cu for­me greși­te, e foar­te posi­bil ca prin sim­plă imi­ta­ție invo­lu­ta­ră să ne ale­gem cu gre­șeli de vor­bi­re sau scri­e­re de care nici măcar nu sun­tem con­ști­enți. Așa că, iată o scur­tă lec­ție:

a) Spe­ram să aibă un final feri­cit.

b) Spe­ram să aibe un final feri­cit.

VARIANTA CORECTĂ: Spe­ram să aibă un final feri­cit.

For­ma corec­tă de con­junc­tiv pre­zent a ver­bu­lui „a avea” este „să aibă”.

Să aibe” şi „să aivă” sunt con­si­de­ra­te regio­na­lis­me.

 

Să vă explic câte­va reguli de bază ale con­junc­ti­vu­lui în lim­ba româ­nă, aşa cum sunt ele expli­ca­te stră­i­ni­lor:

Per­soa­ne­le I şi a II-a sg. şi pl. sunt inden­ti­ce cu cele ale indi­ca­ti­vu­lui pre­zent (numa’ că puneţi un să în faţă, nor­mal):

eu lucrez – eu vreau să lucrez,
tu lucrezi – tu vrei să lucrezi,
noi lucrăm – noi vrem să lucrăm,
voi lucra­ţi – voi vreţi să lucra­ţi.

Per­soa­na a III-a, tot de la indi­ca­tiv pre­zent plea­că, da-i niţel dife­ri­tă.

Pri­ma regu­lă: dacă indi­ca­ti­vul pre­zent se ter­mi­nă în -ă, con­junc­ti­vul se va ter­mi­na în -e; dacă indi­ca­ti­vul pre­zent se ter­mi­nă în -e, con­junc­ti­vul se va ter­mi­na în -ă.
ă > e: el cân­tă – el vrea să cân­te,
e > ă: el coa­se – el vrea să coa­să; el iese – el vrea să iasă; el vine – el vrea să vină.

A doua regu­lă: per­soa­na a III-a sg. e întot­dea­u­na iden­ti­că cu per­soa­na a III-a pl.: el să coa­să, ei să coa­să; el să iasă, ei să iasă.

ver­be­le ter­mi­na­te în -a (con­ju­ga­rea I):

a cân­ta – cân­tă – să cân­te,

a intra – intră – să intre,

a lucra – lucrea­ză – să lucre­ze,

a copia – copi­a­ză – să copi­e­ze,

dar:

a întâr­zia – întâr­zie – să întâr­zie,

ver­be­le în -ea (con­ju­ga­rea a II-a):

a vedea – vede – să vadă,

a putea – poa­te – să poa­tă,

ver­be­le în -e (con­ju­ga­rea a III-a):

a mer­ge – mer­ge – să mear­gă,

dar

a umple — umple – să umple,

a scrie – scrie – să scrii.

ver­be­le în -i (con­ju­ga­rea a IV-a):

a fugi – fuge – să fugă,

a veni – vine – să vină,

a opri – opreş­te – să opreas­că,

a locui – locu­ieş­te – să locu­ias­că,

a con­tri­bui – con­tri­bu­ie – să con­tri­bu­ie.

ver­be­le în -î (con­ju­ga­rea a IV-a):

a cobo­rî – cobo­a­ră – să cobo­a­re,

a hotă­rî – hotă­ră­ş­te – să hotă­ras­că.

Regu­lă la regu­lă:

Toa­te ver­be­le care la pers. a III-a sg., indi­ca­tiv pre­zent, se ter­mi­nă în -ie (ver­be de con­ju­ga­rea I, a III-a, a IV-a, ca: a se apro­pia, a întâr­zia, a se spe­ria, a încu­ia, a scrie, a des­crie, a şti, a con­tri­bui) au ace­ea­şi for­mă la con­junc­tiv pre­zent: el ştie – el să ştie etc.

A doua regu­lă la regu­lă:

Infi­xe­le Gru­pu­ri­le de lite­re -eaz- şi -eşt-/ -ăşt- devin la con­junc­tiv -ez– şi -asc-:
-eaz- > -ez-: el lucrea­ză – el/ei să lucre­ze
-eşt- > -asc-: el con­stru­ieş­te – el/ei să con­stru­ias­că
-ăşt- > -asc-: el hotă­ră­ş­te – el/ei să hotă­ras­că.

La astea se mai ada­u­gă şi ver­be­le nere­gu­la­te:

a fi:- el/ei -să fie,

a avea: el/ei să aibă.

a da el/ei să dea,

a lua: el/ei să ia,

a sta: el/ei să stea.

Prof. Ele­na Pet­cu, redac­tor Man­ga­lia News.


Arti­co­le­le din seri­a­lul nos­tru ”CUM E CORECT?”, dedi­cat Gra­ma­ti­cii de toa­te zile­le, le puteți citi aici


Man­ga­lia News, 5 febru­a­rie 2019.


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele