”Așteptând, la marginea Dobrogei.
M-am ghemuit printre niște pietre, sub debarcader, așteptând răsăritul, în aerul înghețat de februarie. Deja nu-mi mai simțeam degetele, când am înțeles la modul concret ce înseamnă ”a se Crăpa de ziuă”. O dungă de roșu sângeriu fisura orizontul, departe, chiar în fața mea. Iar degetele, frigul și foamea au devenit ierelevante. Au urmat 2 ore de spectacol. Și-am strigat: Dobrogea, Tată! Dobrogea!!!”
Mircea Bezergheanu, februarie 2019.
Mangalia News, 18.02.2019.
