Poloneza Weronika din Mamaia

0
152
Booking.com

Poloneza Weronika din Mamaia

Mer­geam dimi­ne­a­ta cu ai mei la pla­jă, era prin anii ’80.

Porumb proas­pat”, “poze cu mai­mu­ta”, “luati bile­te la cel mai tare spec­ta­col de pe Lito­ral”, cam asta stri­gau oame­nii cu goar­ne. La un moment dat, cred ca era prin ’84, un bar­bat din gas­ca noas­tra de pri­e­te­ni a venit la cear­saf si a zis:

-AU VENIT POLONEZII!

Tata s-a tre­zit din moță­i­a­lă și a sărit ime­di­at:

-San­do, da-mi bani!

Un gard lung de beton, toc­mai in capa­tul pla­jei, depar­te de tot. Am fost aver­ti­zat in pre­a­la­bil de tata sa inchid ochii daca vad ceva aiu­rea.

-Lasă-l, bă, că e mare, are 9 ani! a zis pri­e­te­nul de fami­lie.

Gar­dul ala de beton, ca la cimi­tir, avea nis­te cra­pa­turi de care se lipeau roma­nii, in spe­cial bar­ba­tii. Ajun­gem la cabi­na, tata ii da o mome­da de 5 lei unui paz­nic si intram. Aco­lo, nudis­te. Zeci de nudis­te. Une­le din­tre ele aveau intin­se pe jos cear­sa­furi pe care erau diver­se pro­du­se: de la usca­toa­re de par, dre­suri, sapu­nuri, spray, suti­e­ne, blu­ze, pana la gume Tur­bo cu sur­pri­ze, la 3 lei buca­ta.

La un moment dat, vedem o imbu­l­ze­a­la mare de tot, in drep­tul unui cear­saf. Ne inghe­suim noi cum putem, dam din coa­te. Eu, fiind mai mic, ma stre­cor prin gra­ma­da si ajung in fata.

Atunci am vazut-o pe polo­ne­za Wero­ni­ka. Stiu ca o che­ma asa pen­tru ca bar­ba­tii o intre­bau cum o chea­ma, iar ea le ras­pun­dea. Aia spu­neau „Vero­ico, da-mi un fohn por­to­ca­liu”, ea le ras­pun­dea razand:

-Wero­ni­ka, with k.

Era blon­da, cu câți­va pis­trui pe nas, cam la 20 de ani și zâm­bea cu toa­tă fața. Și goa­lă. Cu sâni pis­tru­iați și alte lucruri des­pre care nu aș intra acum în deta­liu. Și goa­la. Ară­ta per­fect, ca din Nec­ker­mann. O vedeam par­ca facand recla­ma la un sam­pon sau stand tola­ni­ta pe vreo ban­che­ta nem­teas­ca de pus in gra­di­na. Si goa­la.

De cate ori vin­dea ceva, isi tre­cea mana prin par, si-l ducea dupa ure­che, apoi stri­ga un:

-Ouuu, dzie­c­ki! Mul-țu-mee­esc!

Bar­ba­tii se imbran­ceau. Sin­cer, cred ca pe nici­u­nul nu il inte­re­sa ce vin­de Wero­ni­ka, adi­ca sunt sigur de asta. Mai ales ca ea vin­dea ceva mai scump decat altii. Guma Tur­bo, spre exem­plu, era 5 lei, cu 2 lei mai scum­pa.

Dar stiu ceva: in vacan­ta aia de vara, in 10 zile de stat la mare, eu, tatal meu, si pri­e­te­nul nos­tru, am fost “la polo­nezi” de doua ori pe zi, in fie­ca­re zi. Si am man­cat mai mul­ta guma Tur­bo decat am man­cat in toa­ta via­ta mea. Si ne-am luat trei usca­toa­re de par por­to­ca­lii, ca poa­te au nevo­ie si veci­nii de la Bucu­res­ti. Toti le ziceau “fio­nuri”. Si mama s-a ales cu ata­tea cre­me de corp si spray-uri de corp si spray-uri naza­le si dre­suri, ca i-au ajuns pen­tru urma­to­rii 5 ani.

Wero­ni­ka, ali­men­ta­ta cu mar­fa din por­tba­ga­jul pri­e­te­nu­lui ei, care avea in Pol­s­ki Fiat par­cat in apro­pi­e­re, a facut in anul ala mai multi bani decat toti polo­ne­zii la un loc. Dar meri­ta, avea in san­ge arta vanza­rii.

De a doua zi, m-au tri­mis in fie­ca­re dimi­ne­a­ta sa ma uit prin cra­pa­tu­ra gar­du­lui si sa anunt cand vin polo­ne­zii. Ce nu sti­au roman­ce­le din grup era ca polo­ne­zii erau aco­lo de dimi­ne­a­ta, dar ca noi toti, abso­lut toti, o astep­tam pe Wero­ni­ka.

In ulti­ma zi de vacan­ta, cand m-am intors in fuga la cear­saf si am urlat:

-Au venit polo­ne­zii! Repe­de! Repe­de!

Con­ti­nu­a­rea, aici: cronicipebune.ro. Autor:  ianu­a­rie 2019.

Cele trei volu­me din CRONICILE UNUI BĂRBAT, scri­se de Sil­viu Iliu­ță, pot fi coman­da­te aici.


Man­ga­lia News, 24.01.2019.


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele