Mircea M. Ionescu: În fiecare an, pe 15 ianuarie, cât voi trăi, voi scrie așa… ZIUA SFÂNTULUI EMINESCU!

0
242

 

Mir­cea M. Ione­scu: În fie­ca­re an, pe 15 ianu­a­rie, cât voi trăi, voi scrie așa…

ZIUA SFÂNTULUI EMINESCU!

   …Puri­fi­cați de Sfin­te­le Săr­bă­tori, mai buni și mai fru­moși sufle­teș­te (vreau să cred!), la mij­loc de ianu­a­rie, mai cele­brăm un timp sacru, naș­te­rea, în 1850, a lui Mihai Emi­ne­scu, acest „Bee­tho­ven al gra­i­u­lui româ­nesc”, cum l‑a numit Tudor Arghezi. Și, în fie­ca­re an, în 15 ianu­a­rie, ne umplem sufle­tul și visa­rea cu ver­sul sfânt al poe­tu­lui națio­nal, încăr­cat de minu­na­te cău­tări și des­co­pe­riri în slo­va româ­neas­că.

   Și, în fie­ca­re an, de Ziua lui Emi­ne­scu, se por­nesc, de la gră­di­ni­țe până la Aca­de­mie, tot felul de mani­fes­tări, adu­ceri amin­te care ne fac să vibrăm și să pri­vim via­ța alt­fel, să ne sim­țim înno­bi­lați de per­fec­țiu­nea ope­rei emi­ne­scie­ne, în care dra­gos­tea e de sor­gin­te cos­mi­că, într‑o lume ce devi­ne și deca­de.

   …În fie­ca­re an, la mij­loc de ianu­a­rie, acto­rii se ada­pă feri­ciți la ver­sul emi­ne­scian, în semn de pre­țu­i­re pen­tru „Cel mai mare poet al Nea­mu­lui”, cum l‑a carac­te­ri­zat redu­ta­bi­lul Geor­ge Căli­ne­scu, părin­te­le fabu­loa­sei Isto­rii a Lite­ra­tu­rii Româ­ne.

   Mai mult, doi din­tre acto­rii de frun­te ai sce­nei româ­nești nu‑l rea­duc în actu­a­li­ta­te pe Mihai Emi­ne­scu doar la mij­loc de ianu­a­rie, ci, spre cin­stea lor și bucu­ria publi­cu­lui, per­ma­nent. Dorel Vișan are un pro­fund spec­ta­col de maestru-„Epigonii”, Ion Cara­mi­tru, ofe­ră mereu un reci­tal extra­or­di­nar, „Dor de Emi­ne­scu”, la Națio­na­lul bucu­reș­tean. Este dorul de poe­zie pură, rară, ade­vă­ra­tă muzi­că pen­tru spi­rit și suflet, veri­ta­bi­lă filo­so­fie de via­ță și de moar­te, sub fru­mu­se­țea natu­rii-mamă și a zbo­ru­lui cos­mic.

   Com­ple­xi­ta­tea poe­zi­ei emi­ne­scie­ne și‑a găsit în Ion Cara­mi­tru un amba­sa­dor fără egal, și nu ieri, de azi, de dece­nii. L‑am văzut pe mare actor cu un vibrant spec­ta­col Emi­ne­scu, acum un sfert de veac, între Zgârie Nori, unde a mai fost de atâ­tea dăți îmbră­cat în stră­lu­ci­ri­le de geniu ale Poe­tu­lui. A urcat Ver­sul-Via­ță în Can­a­da și Basa­ra­bia, a răsco­lit și tri­mis în extaz spec­ta­to­rii din Mun­chen și Giur­giu, Roma și Vie­na, Ipo­tești sau Bălți, „Lucea­fă­rul” urmând să iru­pă și sub Cru­cea Sudu­lui, la Syd­ney și Mel­bo­ur­ne.

De fie­ca­re dată, Ion Cara­mi­tru, arhe­o­lo­gul tex­te­lor emi­ne­scie­ne, acom­pa­ni­at, când de regre­ta­tul Joh­ny Rădu­ca­nu, suflet nepe­re­che de cre­a­tor, când (ca și la ulti­mul spec­ta­col de gală) de cla­ri­ne­tis­tul de suflet ales Aure­li­an Octav Popa, nu doar a reci­tat sublim, ci a forat pro­fund tex­te­le emi­ne­scie­ne, dăl­tu­ind în lumi­nă și rază de spe­ran­ță alte sim­bo­luri, sen­suri și sem­ni­fi­ca­ții.

   Din feri­ci­re, spec­ta­co­lul-biju­te­rie „Dor de Emi­ne­scu” a fost inclus în sta­giu­ni­le Națio­na­lu­lui, unde îi era locul. Să nu uit de regre­ta­tul Euse­biu Ște­fă­ne­scu, acto­rul de vibra­ție care s‑a miș­cat tul­bu­ră­tor pe sca­ra „Emi­ne­scu-Nichi­ta”, ofe­rin­du-ne, ani buni, în aces­te vre­muri săra­ce o par­te din teza­u­rul poe­tu­lui națio­nal,

   …Și, dacă tot am ajuns la tea­tru, mă tot întreb de ce, oare, nimeni nu s‑a încu­me­tat să monte­ze măcar una din­tre pie­se­le (13 dra­me isto­ri­ce, 3 „alte dra­me”, 3 come­dii în ver­suri și tot atâ­tea în pro­ză) lăsa­te de Emi­ne­scu. Fie și expe­ri­men­tal. Am dis­cu­tat un ase­me­nea pro­iect cu doi regi­zori, dar nici­u­nul nu s‑a ară­tat inte­re­sat!?! Și este mare păcat…
15 ianu­a­rie, în fie­ca­re an.

   Mir­cea M. Ione­scu, 15 ianu­a­rie.


Man­ga­lia News, 15.01.2019. (Foto: dandima.ro).


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele