DEMEHAȘISTE — Schițe interzise: ‘Cabinet Medical’, ‘Șeful’, ‘La smuls iarba’ și ‘La normare… se reglează avansul’, de Sebastian Ursu

0
119
Booking.com

Din car­tea DEMEHAȘISTE — Schi­țe inter­zi­se inter­zi­se, a lui Sebas­ti­an Ursu, am selec­tat alte patru întâm­plări:

Cabi­net medi­cal

Ana­li­ze­le de faci,
Dacă-⁠i bai, mai bine taci!

Cabi­net medi­cal”… Miş­ca­re mul­tă… vân­zo­lea­lă… bine, acum poa­te exa­ge­rez… că am auzit că unii i-⁠ar spu­ne punct sani­tar… „Băi, Mitu­le, un’te duci în tim­pu’ pro­gra­mu­lui?…” „Să-⁠mi iau ten­siu­nea la punc­tu’ sani­tar”… Da’s cazuri rare… mă gân­desc că numai ăştia cu ten­siu­nea se duc la punc­tu’ sani­tar…

În sfârşit, mul­tă lume… sala­ri­a­ţi de toa­te naţi­i­le… că, dacă nu ştii, noi sun­tem „inter­na­ţio­nali”, dom’le… un fel de indo-⁠euro­peano-⁠danubiano-⁠pontici… Da’, prac­tic, mai mult indo-⁠europeni, dom­nu­le… fata­lă com­bi­na­ţie…

Toa­tă lumea cu dosa­re­le medi­ca­le sub braţ… Cuminţi… că dacă se greşeş­te… nu pri­meşti apt de mun­că şi mai e ceva: trei asis­ten­te la 100 de oameni… cam puţin, dom­nu­le… De, am avut şi doc­tori… da’ nu prea au rezis­tat… la noi sunt con­di­ţii gre­le de mun­că… con­cu­ren­ța, stre­sul… toa­te adu­na­te, dai în alte­le…

Da’ am avut doc­tori buni, să ştii… pe cuvânt… Era unul care, dacă făceai puţin scan­dal, îţi dădea şi bani… Bine, vor­bea şi san­scrita omu’, de-⁠aia nu prea înţe­le­gea bine, da’ sufle­tist… Punea suflet, că era orto­ped de spe­cia­li­za­re… se sătu­ra­se omu’ de mâini rup­te, picioa­re rup­te… Îţi spu­nea din pri­ma „ţi-⁠l tai io, să nu mai umbli şi pe la alţii”… că ajun­se­se sala­ri­a­tul să-⁠şi ia bilet de voie şi să fugă pe poar­tă într-⁠un picior de fri­că, în caz de vre­un acci­dent, ceva… Pe unu’ l-⁠a ope­rat la picior şi pe om săra­cu’ îl durea spa­te­le, că ridi­ca­se o pie­să de metal şi rămă­se­se blo­cat… Parcă-⁠l văd… „N-⁠ai pro­ble­me cu spa­te­le, ai pro­ble­me cu picio­rul… io’s orto­ped… Uite! Na, vezi?! Ai bătă­turi… Ope­ra­ţie, scrie pe tine”… Îţi dai sea­ma, dacă îşi reve­nea omu’… mai avea scă­pa­re… dacă nu…

Mai era unu’ mai în vâr­stă… Expe­rien­ță, dom­nu­le, cla­sa întâi… În cla­sa întâi, cică dise­ca­se pri­ma broas­că… zice lumea… te lua uşor… Ce pro­ble­me ai? Ia zi… Aha, cu spa­te­le şi eşti puţin con­sti­pat… Uite, ia o aspi­ri­nă şi până aca­să eşti ca nou… Nu ştiu dom’le de unde avea ăsta… din afa­ră cred… aspi­ri­nă pen­tru spa­te, aspi­ri­nă pen­tru rinichi, ini­mă, ficat, cap, mână, picior, aspi­ri­nă pen­tru con­sti­pa­ţie şi aspi­ri­nă pen­tru ente­ro­co­li­tă, cisti­tă şi alte­le… iar pe răni praf de aspi­ri­nă cu sare de mare… revo­lu­ţio­nar, dom­nu­le… da’ am scă­pat şi de ăsta…

În fine, la vizi­ta medi­ca­lă… emoţii ca la şcoa­lă „băi, eu am intrat la auz… şi aia m-⁠a-⁠ntrebat dacă nu văd bine, că unde mă aşez?” „Băi, eu am băut două cafe­le, am făcut gli­ce­mia şi… 80 fra­te… Altu’, „băi, mie îmi pla­ce la gelat…” „Unde, mă, la gelat?” „În came­ra aia, fra­te… Intri… înă­un­tru o asis­ten­tă te pune să te dez­braci, te dă cu gel şi pune niş­te ven­tu­ze pe tine”… nava­lis­tu’ tot nava­list… Nu chiar toţi înţe­le­geau pro­ce­du­ri­le…

Acum, după toa­te zvo­nu­ri­le, cică vin trei ingi­neri… unu’ de la vop­si­to­rie, unul de la elec­tri­că şi unul de la tubu­la­tu­ră… că au rămas două pos­turi de doc­tori libe­re şi se ocu­pă prin con­curs… şi ăştia au expe­rienţă în pro­du­cţie… Unu’ din­tre ei are doc­to­ra­tul în meca­tro­ni­că… ăsta ia sigur… celă­lalt nu se ştie care cum… În­cet-⁠încet, se for­mea­ză ei. Că avem nevo­ie… la trei asis­ten­te, măcar doi doc­tori… ce nai­ba…

Se vehi­cu­lea­ză că deme­ha­șu’ ar avea punc­te sani­ta­re în tot șan­ti­e­ru’… şi dacă nu se ocu­pă pos­tu­ri­le de doc­tori de la cabi­net, îl închi­de până la urmă… Băi, fra­te, da’ nu toţi sufe­ră de ten­siu­ne… pe bune… Nu-⁠i nor­mal.


Şeful

Şeful e un com­pro­mis,
La ce via­ţă ţi-⁠a pro­mis
Şi un vec­tor prea pro­fund,
Când în viaţă-⁠i muri­bu­nd.

Pe şeful meu îl chea­mă deme­haş, pe şeful lui îl chea­mă deme­haş, la Asam­bla­re e un şef pe care-⁠l chea­mă tot deme­haş…

Dacă mă întrebi pe mine… ăsta e rolul şefu­lui: de a fi pes­te tot în ace­la­şi timp… chiar şi prin inter­pu­şi (dacă mă-⁠nţelegi)… da’ cine mă-⁠ntreabă pe mine?

Vezi, dacă n-⁠ai fost dotat cu puţi­nă gla­go­rie… rămâi păl­maş… că n-⁠ai apti­tu­dini de lea­der dom­nu­le… Nu ai şi gata… La deme­haş lucrea­ză mii şi mii de oameni dom­nu­le… găseşti şi negri, dacă mă-⁠nţelegi… dacă-⁠i cau­ţi prin tan­curi când se sablea­ză…

Dom­nu­le, eu am învă­ţat un lucru… şefu’ tre­bu­ie să fie alt­fel… el ia deci­zii… taie în car­ne vie dacă e nece­sar… dacă nu-⁠i musai, tot tre­bu­ie să facă ceva… Se ia de tine să-⁠ţi bage minţile-⁠n cap că tu nu gân­deşti… tu exe­cu­ţi… Da’ nu te superi că el îţi dă păpi­ca pen­tru „pura­dei”… Are gri­jă cel de sus să se facă drep­ta­te… când tre­bu­ie…

Azi aşa, mâi­ne aşa… Şeful meu, deme­haş… s-⁠a îmbol­nă­vit… mă gân­desc că i s-⁠a făcut rău la-⁠nceput… nu s-⁠a tra­tat la timp… şi pac… dintr-⁠odată, dom­nu­le… moa­le, moa­le… S-⁠ajungă pe patu’ de moar­te… nu alt­ce­va. Au venit doc­tori din afa­ră, îţi dai sea­ma… nimic, fra­te… Dă-⁠i cu des­cân­te­ce, dă-⁠i cu aghia­zmă să pia­ră bles­temele… Mai rău… şi mai rău… Mai tre­bu­ie să vină pre­o­tu’ să-⁠i facă sfân­ta împăr­tă­şa­nie… da’ e greu… că nu se ştie dacă-⁠i de rit de apus sau de răsă­rit…

Să-⁠ţi spun drept, mie-⁠mi pare rău… c-⁠a fost un şef bun… Dom­nu­le, dac-⁠ajungeai la el cu o pro­ble­mă de afa­ceri, de exem­plu… ţi-⁠o rezol­va cât ai zice peş­te… om te făcea… că era sufle­tist şi te lăsa la el în cur­te să faci ce vrei… şi-⁠apoi dacă erai şi tu băi­at… te plă­tea regeș­te… Acum toţi au uitat, fra­te… da’ ştii cum e şi lu’ Dum­ne­zeu tot oame­nii buni îi plac.

Da’ nu mor caii când vor câi­nii până la urmă… la boa­la lun­gă şi grea… o minu­ne de la Dom­nul şi te pui pe picioa­re în doi timpi şi trei miş­cări… Bine, încă n-⁠am văzut minu­nea, că îţi dai sea­ma… e con­fi­denţi­al… Da’ se-⁠aude… Se-⁠aude că într-⁠o ţară înde­păr­ta­tă, nor­di­că mai pre­cis, ar fi un tera­pe­ut de ăsta cu ener­gii… ştii tu… Mai zice lumea c-⁠ar fi inte­re­sat să-⁠l pună pe deme­haş pe picioa­re, fra­te… da’ cică cu o con­di­ţie… să se bote­ze pe ritu’ lui… Nemi­loa­să con­di­ţie, dom­nu­le… Cum ar veni… eu te fac bine, dom­nu­le, da’ faci cum vreau eu… adi­că te-⁠nchini cum mă-⁠nchin şi eu…

N-⁠am scă­pat nici acum… că asta era de pe vre­mea tur­ci­lor… Te-⁠nchinai ca ei… mai erai om, dacă nu… unde-⁠ţi stă­teau picioa­re­le, îţi stă­tea şi capul…

Oame­nii ce să zică… aşteap­tă… ori la bal ori la spi­tal… da pen­tru noi… ce să zic – c-⁠o fi bine, c-⁠o fi rău, tot tre­bu­ie să bei un pahar în cin­stea lui… că mai mult ca sigur sufle­tul nu moa­re nici­o­da­tă… şi şefii noş­tri, aşa cum îi vezi şi-⁠i vede toa­tă lumea, sunt de carac­ter dom­nu­le… nu se schim­bă nici­o­da­tă…


La smuls iar­ba

Un’ te duci tu, Mitu­le?
La smuls iar­bă, dom­nu­le… behe­ee!”

Vor­ba unui mun­ci­tor de la vop­si­to­rie, pe nume Mitu: „La smuls iar­ba, fră­ţi­că, să le dea Dum­ne­zeu sănă­ta­te… că le vedem şi noi pe scli­fo­si­te­le alea din pavi­li­on cu fundurile-⁠n sus… Dis­tra­cţie la maxi­mum”.

Şi-⁠avea drep­ta­te omul… Ce satis­fa­cţie mai mare poa­te avea un mun­ci­tor, decât să pri­veas­că niş­te „muieri” şi niş­te obo­si­ţi de la TESA smul­gând iar­ba cu fundurile-⁠n sus… de pe calea de acces a maca­ra­lei… că ini­ţi­a­to­rii aces­tei acti­vi­tă­ţi, de alt­fel de „lau­dă”, s-⁠au gân­dit… dacă sare de pe șine o maca­ra de 500 t, sun­tem ter­minaţi… Păcat că nu le-⁠a zis nimeni ce ter­mi­na­ţi sunt şi dacă nu sare…

Anu­nţ… e-⁠mail… Vineri dimi­nea­ţa la smuls iar­ba de pe lân­gă șine­le maca­ra­lei…” Iar, mă? mă gân­desc. Ăştia nu se satu­ră nicio­dată?… Parcă-⁠l văd pe Mitu cu ochii ieşi­ţi din orbi­te, stând pe lada de scu­le, ca să vadă mai bine…”

Cum să fac, dom­nu­le… că-⁠i mare deranj… Îmbracă-⁠te în salo­pe­tă, ia-⁠ţi bocancii-⁠n picioa­re, pune-⁠ţi cas­ca… Băi, zici că te-⁠au înro­lat ăştia la infan­te­rie, fra­te… Eu am spus şi repet… Acti­vi­tă­ţi­le astea se fac în folo­sul mun­ci­to­ru­lui sărac care n-⁠are bani de spec­ta­col pe bune… Na, sunt băr­bat… că-⁠mi pla­ce şi mie să văd feme­i­le tre­bă­lu­ind… cum zice Mitu, cu fundurile-⁠n sus… da’ să mă fereas­că Dum­ne­zeu, nu în salo­pe­te şi cu cas­că de pro­te­cţie.

Vrei, nu vrei… hai la cheu… că ne-⁠aşteaptă pro­du­cţia… Spe­cialiştii spun că mun­ci­to­rul are nevo­ie şi de diver­tis­ment… păi, dacă-⁠i bal, bal să fie atunci… mă gân­desc… Îmi pun bocan­cii şi ies din birou…

Dau ochi în ochi cu ăla cu rame­nu’ (altă isto­rie)… întâr­zi­a­se… zic… Hel­lo Mr. Y… Ăsta face ochii mari, pune capu’ în pământ şi zice… Clean, clean time… robo­țe­lu’ spe­ri­at… Îl întreb dacă vrea să-⁠l aştept, ca să nu se plic­ti­seas­că… zice că nu poa­te să mear­gă, că e obo­sit şi-⁠l doa­re capu’… Îna­in­te să mai zică ăsta ceva, îi spun… Stai lini­ş­tit, că te aju­tă fra­te­le tău… Îl ajut să se aşe­ze pe sca­un… şi-⁠o zbu­ghesc repe­de la cabi­ne­tu’ medi­cal să iau o pas­ti­lă pen­tru bol­nav… c-⁠aşa-⁠i fru­mos… şi mai tre­ce din timp…

În sfârşit… până ajung la cabi­net, până iau pas­ti­la… se cam ter­mi­nă şi smul­sul ier­bii… Mă gân­desc… fra­te, scă­pai şi de data asta… hai, repe­de la bol­nav cu pas­ti­la, să ter­mi­năm cu cate­rin­ca. Urc la etaj… bol­nă­vi­o­rul par­că intră în pământ… Caut, pes­te tot nimic…

În spa­te­le meu… deo­da­tă şefu’… tună… Dacă toa­tă lumea se con­for­mea­ză şi mer­ge la smuls iar­ba, uita­ţi, ăsta se face că ia pas­ti­le… că-⁠i bol­nav… poate-⁠l doa­re ceva… în cot de exem­plu… de noi… ca să nu zic alt­ce­va… Asta nu poa­te să rămâ­nă aşa… Asta se san­cţio­nea­ză… se uită la mine şi rân­jeş­te…

Nici n-⁠apucă bine să-⁠şi ter­mi­ne ură­ri­le, că lân­gă mine (nu ştiu de unde) apa­re boss-⁠ul afec­tat şi-⁠mi ia pas­ti­la din mână… Mul­țu­mesc, zice… se uită la şefu’ meu… „Good man, very good man!” şi se-⁠ndreaptă spre birou… Yee, îngâ­nă ceva şefu’ în spa­te­le lui… Se-⁠ntoarce către mine şi zice… Da’ nu puteai, mă, să spui… îmi dădeai un tele­fon… că veneam şi eu… găseam eu cu ce… altă­dată mă anu­nţi şi pe mine în cazuri de astea… extre­me…

Hai, tre­ceţi la trea­bă, că s-⁠a ter­mi­nat spec­ta­co­lul… bine zis, mă gân­desc… Da’ cu san­cţiu­nea zic… mai san­cţio­năm pe cine­va?


La nor­ma­re… se reglea­ză avan­sul

De cine-⁠a fost țea­pa regla­tă,
După fap­tă şi răs­pla­tă…

Fişa pos­tu­lui… îmbu­nă­tă­ţi­tă… Toa­tă lumea a auzit de nor­mare… Nu? Nu dau defi­ni­ţia, ca nu cum­va să jig­nesc invo­lun­tar inte­li­gen­ța cui­va… deşi inte­li­gen­ța cui­va e posi­bil să mă jigneas­că… sis­te­ma­tic. Da’ totul e rela­tiv… ca şi nor­ma­rea de alt­fel…

Băieţii ăştia s-⁠au gân­dit din nou la noi… Dar să şti­ţi că şi noi ne gân­dim la voi în fie­ca­re zi… Să vă dea Dum­ne­zeu sănă­ta­te… Ade­vă­rul e că, după o vară tori­dă în care noi, „obo­si­ţii de la TESA”, a tre­bu­it să facem un cor­don în faţa mulţi­mii flămân­de la can­ti­nă… care ori­cum nu mai res­pec­ta pro­gra­mul de pe la fără un sfert… Că am uitat să vă spun… un baro­san inte­li­gent (ăştia sunt aproa­pe pe cale de dis­pa­ri­ţie) s-⁠a gân­dit: „Băi, dacă pro­du­cţia nu mun­ceş­te de la fără un sfert, să-⁠i scoa­tem şi pe ăştia din pavi­li­on, ca să ştim o trea­bă…” Deci, după toa­tă teva­tu­ra şi tot scan­da­lul peni­bil iscat… Un alt baro­san gân­di­tor a gră­it: „Prea mul­tă pau­ză au luat băieţii ăştia, să le dăm din nou încăr­ca­re, că trea­ba tot tre­bu­ie să şi-⁠o facă într-⁠un fel sau altul…

Aşa că nor­ma­re, fra­ţi­lor… De fapt… nor­ma­re o numesc unii care… habar n-⁠au ce-⁠i aia nor­ma­re… da’ noi ne-⁠am prins… Uite-⁠aşa… cum îi şade eco­no­mis­tu­lui, IT-⁠istului şi juris­tu­lui să facă ture de noap­te lân­gă sala­ri­a­ţii din hală și să le cro­no­me­tre­ze miş­că­ri­le… Acum, hai să fim seri­oşi, că dacă eco­no­mis­tul întrea­bă pe meca­nic ce face, ăsta poa­te să-⁠i spu­nă ori­ce… Era unul care plim­bă un furt­un la un moment dat şi… când l-⁠au între­bat băieţii ce şi cum, le-⁠a răs­puns că vrea să schim­be o val­vă la coșu’ de fum… şi răs­pun­sul pe măsu­ră… Schimb-⁠o fra­te, dacă tre­bu­ie, tre­bu­ie…

Deci acti­vi­ta­te pe obo­si­ţi… zi şi noap­te ace­la­şi lucru… acum mun­ceş­te… acum îşi pre­gă­teş­te scu­le­le… acum ia pau­ză… chin, fră­ţi­că, fiind­că nu toţi sunt în cunoş­tinţă de cau­ză… şi pe bună drep­ta­te…

Toa­tă lumea frus­tra­tă, îngân­du­ra­tă… se mai fac glu­me, da’ aşa… un fel de haz de necaz… În schimb rapoar­te, sta­tis­tici pes­te sta­tis­tici… la greu… Măcar vor­ba unui coleg „bine că facem ore”…

Bine că facem ore… luni dimi­nea­ţa… tura de noap­te… Lasă, zic… tre­ce repe­de… Până la urmă ne împri­e­te­ni­se­răm şi cu mun­ci­to­rii… nu mai erau aşa cris­pa­ţi ca la înce­put… şi-⁠apoi fie­ca­re din­tre noi a mai învă­ţat câte ceva… de ace­ea per­so­nal mă reco­mand… jurist con­stru­cţii nava­le (un fel de nava­list cu atri­bu­ţii de TESA în dome­niu juri­dic)…

Bunul meu pri­e­ten şi coleg… o min­te scli­pi­toa­re de alt­fel… se tot ţinea de șotii, de-⁠l cunoş­teau cam toţi din zonă… Ce să spun… după nor­ma­re a deve­nit vede­tă, dom­nu­le… îl cunoş­tea tot şan­ti­e­rul şi jumă­ta­te din judeţ… Da’ avea şi de ce… Ora 03:30, pac, deo­da­tă sala­ri­a­ţii alar­ma­ţi… Vine supra­con­tro­lul… O mână de baro­sani în frun­te cu mai mare­le Boss inspec­tau locu­ri­le de mun­că… Eu cred că ieşi­sem la ţiga­ră… Dar mi-⁠au poves­tit unii după ace­ea…

Deci, bunul meu coleg… ori nu ştia ori, nu s-⁠a prins cine sunt… Tiptil-⁠tiptil… la spa­te­le lor… Îl con­fun­dă pe unul care se aple­ca­se să urmă­reas­că o acti­vi­ta­te de pro­du­cţie cu un alt coleg de-⁠al nos­tru şi… să-⁠nceapă dis­tra­cţia, tăti­cu­ţu­le… Se pre­gă­teş­te omul şi… pac… îi reglea­ză la un baro­san avan­su’… da’ aşa, cu sete, de nu i se mai vedea dege­tul… şi zice… Te-⁠am prins, Cută­res­cu­le!…

Băi, da’ ce-⁠i ăla avans?… că ăştia mureau de râs şi eu nu şti­am de ce… până m-⁠am dumi­rit, mi-⁠a expli­cat unu’ cum stă trea­ba… Mare ban­dit, zic, cole­gul ăsta al meu… Cică sări baro­sa­nul în sus de-⁠un metru, stri­gând… „What the fuck? What the fuck?” da’ se lini­şti repe­de, că ăsta cu pri­ci­na dădea să se scu­ze în toa­te lim­bi­le pămân­tu­lui…

Asta ca asta, zice unu’, da’ dacă-⁠l con­fun­da cu mai mare­le boss? Ee?… nu vor­bea Cută­res­cu sin­gur ca un nebun mer­gând către poartă?…Da’ să ştii că nu se ter­mi­nă aici, că toa­tă hala îi era recu­nos­că­toa­re şi-⁠n pavi­li­on avea fani… aşa mulţi, că nu mai ieşi vreo două săp­tămâni din birou… spe­rând s-⁠o comi­tă altu’ mai bine ca el… să-⁠l uite lumea…

Da’ eu zic… Să-⁠ţi dea Dum­ne­zeu sănă­ta­te, baro­sa­ne, că ne-⁠ai spă­lat de ruşi­ne şi le-⁠ai adus amin­te ăsto­ra de prac­ti­ci­le autoh­tone… la vre­muri mai tul­buri…


Cele­lal­te epi­soa­de din DEMEHAȘISTE – Schi­țe inter­zi­se, autor Sebas­ti­an Ursu, publi­ca­te de coti­dia­nul Man­ga­lia News, pot fi citi­te aici.

Pen­tru a-și pro­cu­ra volu­mul DEMEHAȘISTE – Schi­țe inter­zi­se, citi­to­rii din Româ­nia pot folo­si acest link al Edi­tu­rii Core­si. De ase­me­nea, pot veni direct la Edi­tu­ră, pot suna la tele­fo­nul 0722 156 408, sau pot scrie la info@epublishers.info sau coresi@coresi.net

-VA URMA-


Man­ga­lia News, 20 ianu­a­rie 2019.


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele