Lucian Avramescu:
    Mi-e dor de Anul Nou cel vechi

    0
    98

    Lucian Avramescu: Mi-e dor de Anul Nou cel vechi

    Noi, ţinându-ne de mână,
    Mâine vom intra-alt an…
    Tu, te dai niţel mai zână,
    Eu port vechiul meu suman.

    Albăstrit e dealul care
    A chelit de cea zăpadă
    Care s-a topit cu totul,
    Înainte chiar să cadă.

    Vin la poartă, fără număr,
    Vin copii nenumăraţi,
    Numai ţânci din Ţigănie,
    Care cântă să ne daţi.

    Ştiţi şi alt colind, întreb,
    Frisonat de-o amintire,
    Leru-i ler, florile-s dalbe?
    Dar toţi tac, tăcuţi din fire.

    Mângâi bucuros copiii
    Bucălaţi, frumoşi, creoli
    Unii trec şi pe la şcoală,
    Alţii-au auzit de şcoli…

    Câţi nămeţi de albă nea
    Duc spre-a mea copilărie,
    Numai părul meu mai ninge
    Şi troianul îl mai ştie. 

    Ce faci?- mă întrebi. Mă joc,
    Pârtii fac în a mea freză
    Tu, azi, butonezi un mixer
    Ca să iasă maioneză…

    Mâine vine Anul Nou,
    Mai sărac cu o ninsoare,
    Dar bogat, bogat în vise
    Va fi bine, fac prinsoare.

    Iară scrii? Nu scriu, cuvinte
    Pescuiesc din gând la copcă.
    Cricovul a îngheţat
    Mica-mi deltă Jurilovcă.

    Maioneza cere timp,
    Face zgomot cât să fie,
    Cât trei linişti adunate,
    Care-ngheaţă în piftie.

    Anul Nou, magice vorbe,
    Mi-este dor de un om bun
    Blând să fie şi când taie
    Porcul chipeş de Crăciun.

    Fierb o ţuică, dor îmi este
    De-al colindelor ecou
    Şi de anul vechi ce-şi zice
    De-o vecie, tot An Nou.

    Lucian Avramescu, 30 decembrie 2018, Sângeru.


    LĂSAȚI UN MESAJ

    Va rugam sa adaugati un mesaj
    Va rugam sa introduceti numele