CUM SE SCRIE CORECT
    CU CRATIMĂ SAU FĂRĂ CRATIMĂ?

    0
    840

    CUM SE SCRIE CORECTCU CRATIMĂ SAU FĂRĂ CRATIMĂ?

        Cra­ti­ma este un semn orto­gra­fic care se folo­seş­te la scri­e­rea împre­u­na­tă a două cuvin­te dife­ri­te, pen­tru a mar­ca acest lucru. Ast­fel, pen­tru a ne asi­gu­ra de scri­e­rea corec­tă a unui grup de sune­te, tre­bu­ie mai întâi să vedem dacă este vor­ba des­pre două cuvin­te lega­te pen­tru o scriere/rostire mai rapi­dă sau dacă este vor­ba de un sin­gur cuvânt.

        Exis­tă situ­a­ţii când ambe­le vari­an­te sunt corec­te şi situ­a­ţii când doar una este cea vala­bi­lă.

        Astăzi mă voi opri asu­pra situ­a­ţi­i­lor în care ambe­le vari­an­te sunt corec­te, dar în con­tex­te dife­ri­te. Voi expli­ca fie­ca­re grup de sune­te şi voi oferi enu­nţuri care să ilus­tre­ze scri­e­rea corec­tă:

    1. a‑i/ai
    a‑i: par­ti­cu­lă a modu­lui infi­ni­tiv la ver­be + pro­nu­me per­so­nal (Ide­ea de a‑i cum­pă­ra un cadou pri­e­te­nu­lui său i se părea gro­za­vă);
    ai: ver­bul “a avea”, pre­di­ca­tiv sau auxi­li­ar (Tu ai o casă. / Tu ai fost aco­lo. / Tu ai vrea să vii);
    sub­stan­tiv, regio­na­lism (ustu­roi) (Nu te sfii să mănânci ai, că doar nu te‑o miro­si cine­va).

    2. a‑l/al
    a‑l: par­ti­cu­lă a modu­lui infi­ni­tiv la ver­be + pro­nu­me per­so­nal (Ide­ea de a‑l vedea pe pri­e­te­nul său i se părea gro­za­vă);
    al: arti­col genitival/posesiv (Caie­tul este al ele­vu­lui);
    com­po­nent al nume­ra­lu­lui ordi­nal (Al doi­lea va ple­ca);
    com­po­nent al pro­nu­me­lui pose­siv (al meu, al tău, a‑l său, al nos­tru, al vos­tru).

    3. a‑ţi/aţi
    a‑ţi: par­ti­cu­lă a modu­lui infi­ni­tiv la ver­be + pro­nu­me per­so­nal (Ide­ea de a‑ţi cum­pă­ra un cadou mi se părea gro­za­vă);
    aţi: ver­bul auxi­li­ar “a avea” (Voi aţi fost aco­lo. / Voi aţi vrea să veni­ţi).

    4. a‑şi/aşi
    a‑şi: par­ti­cu­lă a modu­lui infi­ni­tiv la ver­be + pro­nu­me refe­le­xiv (Ide­ea de a‑şi cum­pă­ra un cadou i se părea gro­za­vă);
    aşi: sub­stan­tiv, numă­rul plu­ral (Arun­că o pri­vi­re la adver­sar şi zări doi aşi).

    5. c‑a/ca
    c‑a: con­jun­cţie (că) + ver­bul auxi­li­ar “a avea” (Ştiu c‑a venit şi este aici);
    ca: adverb de mod com­pa­ra­tiv (Alear­gă ca un atlet. / Sunt şi eu om ca el).

    6. c‑ai/ cai
    c‑ai: con­jun­cţie (că) + ver­bul “a avea” pre­di­ca­tiv sau auxi­li­ar (Mi‑a spus c‑ai şi tu un cos­tum ca al lui.; Ştiu c‑ai venit ieri.; Nu ai vrea să vii cu mine?
    cai: sub­stan­tiv, numă­rul plu­ral (Câţi­va cai aler­gau pe lân­gă maşi­na lui.)

    7. c‑al/ cal
    c‑al: con­jun­cţie (că) + arti­col genitival/posesiv: (Tele­fo­nul meu este aici. Cred c‑al Mari­ei a dis­pă­rut.)
    cal: sub­stan­tiv, numă­rul sin­gu­lar (Un cal aler­ga pe lân­gă maşi­na lui.)

    8. c‑am/cam
    c‑am: con­jun­cţie (că) + ver­bul “a avea”, pre­di­ca­tiv sau auxi­li­ar (Am şi eu o casă a mea.; Eu/Noi am venit ieri.; Noi am vrea să ple­căm.)
    cam: adverb (Eşti cam palid.)

    9. c‑ar/car
    c‑ar: con­jun­cţie (că) + ver­bul auxi­li­ar “a avea” (Spu­ne c‑ar vrea şi el să vină.)
    car: verb (De dimi­nea­ţă car saci cu nisip.)
    sub­stan­tiv, sin­gu­lar (Am tre­cut pe lân­gă un car tras de boi.)

    10. c‑are/ care
    c‑are: con­jun­cţie (că) + ver­bul “a avea”, pre­di­ca­tiv (Spu­ne c‑are şi el niş­te bani.)
    care: pro­nu­me rela­tiv (Băr­ba­tul care a venit este unchiul meu.)
    sub­stan­tiv, plu­ral (A vân­dut două care păs­tra­te de la bumi­cii săi.)

    11. c‑aş/ caş
    c‑aş: con­jun­cţie + verb auxi­li­ar (Să ştii c‑aş vrea şi eu niş­te car­ne.)
    caş: sub­stan­tiv (Feme­ia ace­ea vin­de caş foar­te bun.)

    12. ce‑a/cea
    pro­nu­me relativ/interogativ + verb auxi­li­ar (Ştiu ce‑a spus des­pre tine. / Ce‑a vrut să zică?);
    cea: arti­col demon­stra­tiv (Am îmbră­cat blu­za cea ver­de.);
    pro­nu­me demon­stra­tiv (Vor­besc des­pre cea de lân­gă tine.);
    adjec­tiv pro­no­mi­nal, înve­chit (cea feme­ie);
    inte­r­je­cţie (Cea, Bălan!).

    13. ce-ai/ ceai
    ce-ai: pro­nu­me relativ/interogativ + ver­bul “a avea”, pre­di­ca­tiv sau auxi­li­ar (Ştiu ce-ai în mână.; Ce-ai aco­lo?; Ştiu ce-ai ascuns sub masă.; Ce-ai vrut să spui?)
    ceai: sub­stan­tiv (Am băut ceai fier­bin­te.)

    14. ce‑i/ cei
    ce‑i: pro­nu­me relativ/interogativ + ver­bul “a fi” (Spu­ne-mi ce‑i aco­lo, lân­gă maşi­nă.; Ce‑i aco­lo, lân­gă maşi­nă?)
    pro­nu­me relativ/interogativ + pro­nu­me per­so­nal (Să-mi spui ce‑i cum­peri mamei tale.; Ce‑i cum­peri mamei tale?)
    cei: pro­nu­me demon­stra­tiv (Cei de aco­lo sunt fra­ţii mei.)
    arti­col demon­stra­tiv (Caii cei fru­moşi sunt ai mei.)
    adjec­tiv pro­no­mi­nal, înve­chit (cei cai)

    15. ce‑l/ cel
    ce‑l: pro­nu­me relativ/interogativ + pro­nu­me per­so­nal (Să-mi spui ce‑l vei între­ba pe Mihai.; Ce‑l pui să facă?; Ara­tă-mi obiec­tul ce‑l ai în mână)
    cel: pro­nu­me demon­stra­tiv (Cel de aco­lo este fra­te­le meu.)
    arti­col demon­stra­tiv (Calul cel fru­mos este al meu.)
    adjec­tiv pro­no­mi­nal, înve­chit, regio­nal (cel copac)

    16. da‑i/dai
    da‑i: con­jun­cţie (dar) + verb/pronume per­so­nal (E fru­moa­să da‑i cam gura­li­vă.; Bine, o sun eu, da‑i vor­beşti tu.)
    dai: verb (Tre­bu­ie să‑i dai un pachet băr­ba­tu­lui de aco­lo.)

    17. de‑a/dea
    de‑a: pre­po­zi­ţie + pre­po­zi­ţie (Nu are pute­rea de‑a tre­ce pes­te acest moment.; Îmi amin­tesc cum ne jucam de‑a baba-oar­ba; A mers de‑a buşi­lea până la uşă.)
    dea: ver­bul “a da” la modul con­junc­tiv (Vrea să dea niş­te bani unui om sărac.)

    18. des­chi­de-ţi/ des­chi­deţi
    des­chi­de-ţi: verb, modul impe­ra­tiv, per­soa­na a doua, numă­rul sin­gu­lar + pro­nu­me refle­xiv (Des­chi­de-ţi ini­ma, pen­tru a putea iubi.)
    des­chi­deţi: verb, per­soa­na a doua, numă­rul plu­ral (Voi des­chi­deţi maga­zi­nul mai târ­ziu.; Nu vreţi să des­chi­deţi mai devre­me.; Des­chi­deţi uşa!)

    19. de-al/ de-a‑l/ deal
    de-al: pre­po­zi­ţie + arti­col (Este un pri­e­ten de-al meu.)
    de-a‑l: pre­po­zi­ţie + par­ti­cu­lă a infi­ni­ti­vu­lui + pro­nu­me per­so­nal (Şi‑a expri­mat dorinţa de-a‑l che­ma pe fra­te­le său.)
    deal: sub­stan­tiv (Locu­ieş­te lân­gă un deal.)

    20. du-mă/­du­mă
    du-mă: verb la impe­ra­tiv + pro­nu­me per­so­nal (Du-mă la tatăl tău!);
    Dumă: sub­stan­tiv (Came­ra Depu­ta­ţi­lor din Rusia).

    Prof. Ele­na PETCU, redac­tor Man­ga­lia News.


    Cele­lal­te arti­co­le din seri­a­lul nos­tru ”Cum e corect?”, dedi­cat Gra­ma­ti­cii de toa­te zile­lele puteți citi aici.


    Susține cotidianul online Mangalia News.
    Poți dona aici:
    Mulțumim pentru sprijin.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Va rugam sa adaugati un mesaj
    Va rugam sa introduceti numele