Colindele ne introduc în timpul sacru al Crăciunului. Care este perioada în care se merge cu colinda?

    0
    256

    Colin­de­le ne intro­duc în tim­pul sacru al Cră­ci­u­nu­lui. 

        Casa colin­da­tă, locu­i­to­rii ei şi întrea­ga loca­li­ta­te sunt intro­du­se în tim­pul sacru de către cete­le de colin­dă­tori care ves­tesc Naș­te­rea Dom­nu­lui. Cele 12 zile fes­ti­ve sunt zile în care teo­fa­nia este per­ma­nent pre­zen­tă, așa cum o ara­tă și tex­te­le din slu­j­be­le bise­ri­cești. În aces­te zile, tot ceea ce fac oame­nii are cali­ta­tea de a fi puri­fi­cat de pre­zenţa aces­tui sacru rezul­tat al epi­fa­niei perma­nente, ara­tă aca­de­mi­cia­nul Sabi­na Ispas. Aceas­ta, cer­ce­tând ani buni actul colin­datului, remar­că fap­tul că săr­bă­toa­rea în sine exis­tă în afa­ra noas­tră, iar pen­tru oame­nii care tră­iesc în tim­pul coti­dian, sacra­li­ta­tea nu mai e per­ce­pu­tă, ea rămâ­ne cum­va în afa­ra înţe­le­ge­rii noas­tre coti­die­ne, care e tot mai mult tri­bu­ta­ră unei gân­diri secu­la­re.

        Doam­nă aca­de­mi­cian Sabi­na Ispas, încep dia­lo­gul nos­tru cu două ver­suri dintr‑o cunos­cu­tă colin­dă, „Hris­tos Se naște/ Dom­nul cobo­a­ră”. Mai cunosc oame­nii de astăzi mesa­jul trans­mis de colin­de?

        Dacă ne refe­rim la colin­da­tul tra­di­ţio­nal, fiind atenți atât la tex­te­le poe­ti­ce, cât şi la linia melo­di­că a aces­to­ra, colin­de­le sunt o spe­cie ritu­a­lă, cu o peri­oa­dă bine fixa­tă în timp pen­tru inter­pre­ta­re, de pe 23 decem­brie până pe 7 ianu­a­rie. În fun­cţie de cali­tă­ţi­le cetei de colin­dă­tori, aceas­ta poa­te să aibă loc în dimi­nea­ţa zilei de 23 decem­brie, îna­inte de Aju­nul Cră­ci­u­nu­lui, când ar tre­bui să colin­de copii afla­ţi până la vâr­sta ado­les­cenţei. Ei erau cei care spu­neau cele­brul „Bună dimi­nea­ța!” și des­chi­deau seria mani­fes­tă­ri­lor ritu­a­le pe care tre­bu­iau să le înde­pli­neas­că toţi mem­brii comu­ni­tă­ţii tra­di­ţio­na­le.

        Urmau apoi cete­le de ste­lari, în data de 24 decem­brie şi, abia sea­ra, după apu­sul soa­re­lui, cete­le băr­bă­teşti de feciori necă­să­to­ri­ţi por­neau cu colin­da. Toți aceștia anu­nţau şi pre­gă­teau eve­ni­men­tul Naş­te­rii Dom­nu­lui. Am pus totul la tim­pul tre­cut pen­tru că, dacă până acum 40–50 de ani, aces­te acţiuni ritu­a­le împli­ni­te de diver­se cate­go­rii de gen şi de vâr­stă erau bine cunos­cu­te în colec­ti­vi­ta­te, astăzi ele sunt mult igno­ra­te. Ast­fel s‑a ajuns să se cân­te prin maga­zi­ne și diver­se locuri.

        Acum, mai ales, tele­vi­ziu­ni­le, fil­me­le şi mari­le maga­zi­ne prin tot jocul comer­ci­al au făcut ca tra­di­ţia Cră­ci­u­nu­lui să devi­nă ima­gi­nea unei pse­u­do­bu­cu­rii. Lumea vrea să se sim­tă bine, să se dis­tre­ze, să pri­meas­că daruri, fără să se gân­deas­că de ce se întâm­plă aceas­ta şi care este sem­ni­fi­ca­ția. În plus, pen­tru că s‑a pier­dut sen­sul de adân­ci­me al colin­da­tu­lui, s‑au dezvol­tat ceea ce numim cân­te­ce­le de Cră­ciun, inclu­siv con­cer­te­le pe care ni le ofe­ră cân­tă­reţii de muzi­că popu­la­ră şi pop. Dar aces­tea nu sunt colin­de, ci cân­te­ce de Cră­ciun.

        Care sunt teme­le pe care le întâl­nim în colin­de?

        Teme­le de bază sunt cele de anu­nţa­re a Cră­ci­u­nu­lui, căci noi spu­nem sim­plu că vine Cră­ci­u­nul, adi­că Naş­te­rea Dom­nu­lui Iisus Hris­tos. Tex­te­le „Moş Cră­ciun cu ple­te dal­be” şi „Vine Moş Cră­ciun” sunt cân­te­ce de Cră­ciun, dar nu sunt colin­de. Tex­te­le de colind tra­di­ţio­nal, pe care le-am putea aso­cia seco­le­lor XV-XVI, ridi­că pro­ble­me teo­lo­gi­ce: Iisus Dum­ne­zeu, cre­a­rea lumii, tai­ne­le Bote­zu­lui şi a Cunu­ni­ei. De ase­me­nea, un alt motiv care apa­re este masa sfinţi­lor, care repre­zin­tă Sfân­ta Masă din Altar. Noi îi zicem în colind masa sfinţi­lor şi care are aşe­zați în cele patru colţuri de masă pe Iisus, Sfân­tul Ion, Sfân­tul Petru şi Fecioa­ra Maria.

        Cele mai fru­moa­se şi mai inte­re­san­te ca mesaj sunt colin­de­le des­pre euha­ris­tie, în care este vor­ba des­pre com­po­nen­te­le Sfin­tei Împăr­tă­şa­nii, vinul, care este sân­ge­le lui Iisus, și pâi­nea, care este tru­pul Lui. Lumi­na apa­re sub for­ma lumâ­nă­rii, a can­de­lei şi a focu­lui. Mai ales în Olte­nia, copi­ii care colin­dau se numeau piţă­răi, ei aveau niş­te beţe cu care se duceau la vatră şi ațâ­țau tăciu­nii aprinşi, iar aceş­tia sco­teau scân­tei. Și aco­lo făceau urări de sănă­ta­te, pros­pe­ri­ta­te, feri­ci­re sub sem­nul lumi­nii pro­vo­ca­te.

        Care este peri­oa­da în care se mer­ge cu colin­da?

        Aceas­tă peri­oa­dă spe­cia­lă aco­pe­ră 12 zile fes­ti­ve, din Aju­nul Cră­ci­u­nu­lui, până pe 6 ianu­a­rie. În mod obiș­nu­it, colin­da­tul înce­pe oda­tă cu apu­sul soa­re­lui în Aju­nul Cră­ci­u­nu­lui, deci oda­tă cu înce­pu­tul zilei litur­gi­ce şi se ter­mi­nă oda­tă cu apa­ri­ţia zori­lor, când se şi cân­tă Zori­le. Între­gul sce­na­riu, aşa cum este pre­zen­tat în Sfân­ta Evan­ghe­lie, apa­re pre­fi­gu­rat în mod sim­bo­lic în miş­ca­rea din fie­ca­re loca­li­ta­te. Căci orga­ni­za­rea oame­ni­lor pen­tru săr­bă­toa­re înce­pea cu data de 23 decem­brie, con­ti­nuă în situ­a­ţia de astăzi cu 1 ianu­a­rie, când se mer­gea cu plu­gu­şo­rul şi se sfârşea în data de 7 ianu­a­rie, când se înche­ia cu „Ionul”.

        Fecio­rii se adu­nau înce­pând cu 6 decem­brie, de Sfân­tul Nico­lae şi se pre­gă­teau. Fiind prac­ti­cat o sin­gu­ră dată pe an, nu puteau ţine min­te colin­de­le, de ace­ea se întâl­neau şi repe­tau. Iar vâr­st­ni­cii, care păs­trau în memo­rie tex­tul şi melo­dia, obi­ş­nu­iau să fie de faţă când ei învă­țau, pen­tru a‑i corec­ta. Era ca un fel de trans­fer de auto­ri­ta­te pe care fecio­rii o dobân­deau în acest inter­val de timp.

        De ce nu e bine să‑i refu­zăm pe colin­dă­tori?

        Vă invi­tăm să citiți con­ti­nu­a­rea în ziarullumina.ro


    Susține cotidianul online Mangalia News.
    Poți dona aici:
    Mulțumim pentru sprijin.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Va rugam sa adaugati un mesaj
    Va rugam sa introduceti numele