CSC ‘Sparta Rotterdam’ Techirghiol,
o poveste de succes născută dintr‑o succesiune de întâmplări și coincidențe

0
1962

CSC „Spar­ta Rot­ter­dam“ Techir­ghi­ol, o poves­te de suc­ces năs­cu­tă dintr‑o suc­ce­siu­ne de întâm­plări și coincidențe.

Mulți sunt cei care știu că, la Techir­ghi­ol, exis­tă un com­plex de ser­vi­cii comu­ni­ta­re – „Spar­ta Rot­ter­dam“ — apar­ținând Direc­ți­ei Gene­ra­le de Asis­ten­ță Soci­a­lă și Pro­tec­ția Copi­lu­lui care are în gri­jă 44 de copii și tineri cu defi­cien­țe inte­lec­tu­a­le, însă prea puțini sunt cei care cunosc isto­ria minu­na­tă a aces­tui cen­tru. Cel mai bun poves­ti­tor când vine vor­ba des­pre acest loc este chiar șeful com­ple­xu­lui, Olgun Seit­ca­dil, cel care a și mun­cit — la popriu — în tim­pul lucră­ri­lor de con­struc­ție. A săpat fun­da­ții, a ridi­cat car­duri, a ten­cu­it, văru­it etc.

Totul a înce­put în urmă cu mai bine de 17 ani când, la Con­stan­ța, a ajuns o dele­ga­ție de la o fun­da­ție Olan­de­ză – „Bre­a­th“. Sco­pul vizi­tei era ridi­ca­rea unui așe­ză­mânt des­ti­nat copi­i­lor infec­tați HIV-SIDA și aban­do­nați în fos­tul Spi­ta­lul Muni­ci­pal (actu­a­lul Spi­tal Cli­nic de Boli Infecțioase).

Cine­va le‑a vor­bit însă și des­pre Cen­trul de Recu­pe­ra­re și Rea­bi­li­ta­re Neu­rop­si­hia­tri­că din Techir­ghi­ol (pe atunci cămin-spi­tal) și volun­ta­rii olan­dezi au fost curi­oși să vadă des­pre ce este vor­ba. Olgun Seit­ca­dil lucra pe atunci aco­lo și a fost che­mat din tim­pul liber să vină la cen­tru ca transla­tor. „Am vor­bit cu ei des­pre mul­te lucruri, chiar și des­pre nece­si­ta­tea de a face un cen­tru de recu­pe­ra­re pen­tru copi­ii cu diza­bi­li­tăți. La noi veneau foar­te mulți bene­fi­ci­ari din anii 1996–1997 care deve­ni­se­ră adulți și nu mai puteau fi recu­pe­rați. Am gân­dit că recu­pe­ra­rea ar tre­bui făcu­tă încă din copi­lă­rie, de când sunt mici, dar cei de la <Bre­a­th> erau axați pe pro­ble­ma copi­i­lor sero­po­zi­tivi. Pe atunci, fun­da­ția era mică și abia s‑au strâns banii ca să încea­pă con­struc­ția pri­mei căsuțe. Între timp, fun­da­ția ame­ri­ca­nă <Casa Soa­re­lui> a des­chis la Con­stan­ța un cen­tru pen­tru copi­ii sero­po­z­tivi, însă pri­ma locu­in­ță de la Techir­ghi­ol era aproa­pe gata“, a poves­tit Olgun Seit­ca­dil; așa că des­ti­na­ția așe­ză­mân­tu­lui a deve­nit alta: un loc pen­tru recu­pe­ra­rea copi­i­lor cu dizabilități.

Coin­ci­den­ța a făcut ca, în acea peri­oa­dă, să se închi­dă defi­ni­tiv Cen­trul de Pla­sa­ment <Lumi­ni­ța>  din Cer­na­vo­dă, pen­tru copi­ii cu diza­bi­li­tăți. Împre­u­nă cu repre­zen­tan­ții fun­da­ți­ei am pro­pus con­du­ce­rii DGASPC Con­stan­ța să trans­for­măm spa­ți­i­le aces­tea în cen­tru de pla­sa­ment pen­tru acești copii, așa că aici au fost trans­fe­rați 24 de copii“, a poves­tit Olgun Seit­ca­dil. În anul 2002 au fost date în folo­sin­ță cele trei căsuțe, con­stru­i­te pe tere­nul alo­cat cu titlu gra­tu­it de Pri­mă­ria Techir­ghi­ol, for­mân­du-se Cen­trul de Pla­sa­ment „Spar­ta Rot­ter­dam“ iar, în anul 2005, s‑a ridi­cat și cen­trul de recu­pe­ra­re de zi, unde, în pre­zent, fac tera­pie și 12 copii din afa­ra sis­te­mu­lui de pro­tec­ție. De atunci, denu­mi­rea s‑a schim­bat în Com­ple­xul de Ser­vi­cii Comu­ni­ta­re „Spar­ta Rotterdam“.

După cum ați bănu­it pro­ba­bil deja, nume­le vine de la echi­pa de fon­d­bal olan­de­ză, pen­tru că aco­lo a înce­put de fapt strân­ge­rea de fon­duri nece­sa­re con­stru­i­rii com­ple­xu­lui de la Techir­ghi­ol. Și sta­dio­nul din loca­li­ta­te poar­tă ace­lași nume, fiind ame­na­jat de ace­eași fun­da­ție – „Bre­a­th“. „Înce­pu­tul cu acest com­plex a fost unul extrem de greu. Am ple­cat de la spi­ta­lul-cămin, cum îi zicea pe atunci, de la adulți, să lucrez cu copi­ii, cu un per­so­nal nou, o acti­vi­ta­te com­plet dife­ri­tă. Dar am avut echi­pă foar­te bună și ne-am orga­ni­zat ad-hoc“, a afir­mat șeful Com­ple­xu­lui de Ser­vi­cii Comu­ni­ta­re „Spar­ta Rotterdam“.

Acum, com­ple­xul are 44 de rezi­denți, copii și tineri care merg la școa­lă, fac tera­pie și tră­iesc ca într‑o ade­vă­ra­tă fami­lie, împăr­țin­du-și tre­bu­ri­le „casei“. Toți au defi­cien­țe inte­lec­tu­a­le în dife­ri­te sta­dii – retard. Unii din­tre ei aici au învă­țat să mănân­ce cu lin­gu­ra și fur­culi­ța; aici au sim­țit pen­tru pri­ma oară ce îmn­seam­nă să ai pe cine­va ală­tu­ri care să te aju­te, să te îndru­me. Mulți din­tre ei sunt aban­do­nați de părinți, dar câți­va mai păs­trea­ză legă­tu­ra cu fami­lia. Vara aceas­ta, spre exem­plu, doi tineri – Mar­cel, 17 ani și Alex, 18 ani – au fost rein­te­grați în fami­li­i­le natu­ra­le. Mar­cel a stat în com­plex timp de patru ani iar Alex, 10 ani. Mar­cel și‑a vizi­tat mereu fami­lia care locu­ieș­te în Hâr­șo­va, fiind dus aca­să peri­o­dic de anga­ja­ții de la com­plex pen­tru că părin­ții lui nu aveau posi­bi­li­tăți să plă­teas­că mereu trans­por­tul până la Techirghiol.

Una din­tre cele mai mari reu­și­te a fost când șeful cen­tru­lui, împre­u­nă cu echi­pa sa și con­du­ce­rea DGASPC Con­stan­ța a reu­șit să rein­te­gre­ze în fami­lie 5 copii, toți frați.

De la înfi­in­ța­rea CSC „Spar­ta Rot­ter­dam“, în fie­ca­re vară, Lice­ul „Wol­fert van Bor­se­len“, din Rot­ter­dam, își tri­mi­te ele­vii la Techir­ghi­ol. Tine­rii aju­tă la diver­se lucrări de între­ți­ne­re: repa­ră, vop­sesc, aran­jea­ză gră­di­na și locul de joa­că etc. și sunt aju­tați de bene­fi­ci­a­rii com­ple­xu­lui. „Nu este fru­mos ca noi să stăm să ne uităm în timp ce alții lucrea­ză pen­tru noi“, după cum a spus unul din­tre bene­fi­ci­ari. În ace­lași pro­iect de volun­ta­ri­at sunt mereu impli­cați și elevi din dife­ri­te licee con­stăn­țe­ne. Ast­fel, pen­tru reno­va­rea căsuțe­lor și ter­mi­na­rea lucră­ri­lor la timp, toa­te cele trei echi­pe – volu­na­tii din Rot­ter­dam, cei din Con­stan­ța și bene­fi­ci­a­rii cen­tru­lui  — tre­bu­ie să fie uni­te și să se sin­cro­ni­ze­ze per­fect. Mun­ca este răs­plăti­tă cu jocuri, excur­sii dar și cu mul­te bună­tăți pre­pa­ra­te de bucă­tă­re­se­le centrului.

Împre­u­nă cu șeful com­ple­xu­lui și edu­ca­to­rii, copi­ii și tine­rii de la Techir­ghi­ol merg în tabe­re, în excur­sii, la pes­cu­it, la pic­nic sau chiar cu cor­tul. Via­ța lor în cele trei căsuțe este ase­me­nea celei dintr‑o fami­lie, pli­nă de emo­ții pozi­ti­ve și bucu­rie iar „mama“ și „tata“ sunt șeful cen­tru­lui și edu­ca­to­rii pe care îi ascul­tă întot­dea­u­na. Prin dife­ri­te­le acti­vi­tăți deru­la­te în cadrul căsuțe­lor de la Techir­ghi­ol, copi­ii și tine­rii își dezvol­tă deprin­deri care să îi aju­te în via­ța de zi cu zi – după posi­bi­li­tă­ți­le inte­lec­tu­a­le și fizi­ce ale fie­că­ru­ia, bine­în­țe­les — ast­fel încât, la un moment dat, să cape­te un grad ridi­cat de auto­no­mie ori chiar să aibă o mese­rie care să le asi­gu­re un venit.

Sil­viu a ajuns la CSC „Spar­ta Rot­ter­dam“ în urmă cu doi ani. Refu­za tot ceea ce i se punea pe masă pen­tru că sin­gu­rul gust pe care îl cunoș­tea era al cea­i­u­lui cu pâi­ne. Nu știa ce este lin­gu­ra și nici pen­tru ce folo­seș­te; nu vor­bea deloc și se izo­la de cei­lalți copii și tineri, pre­fe­rând doar com­pa­nia câi­ni­lor și pisi­ci­lor. Nu știa să vor­beas­că și nici să dis­tingă culo­ri­le. Acum, Sil­viu este pri­mul care te întâm­pi­nă când intri pe poar­ta cen­tru­lui, curi­os să afle cine ești dar să-ți și spu­nă câte ceva des­pre el și să-ți demon­ste­ze că știe ce culoa­re au hai­ne­le pe care le porți. Și toa­te aces­tea dato­ri­tă echi­pei de la cen­tru: edu­ca­tori, kine­to­te­ra­pe­uți, logo­pezi, psi­ho­logi, psi­ho­pe­da­gogi, asis­tenți medi­cali. (DGASPC Constanța).


Man­ga­lia News, 03.10.2018.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply