Sfântul Dumitru (denumit popular Sâmedru), este prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 26 octombrie.
Numele Demeter (care la greci era zeița agriculturii) s-ar traduce prin pământul-mamă. Sărbătoarea de Sfântul Dumitru este ultima dintre sărbătorile toamnei și cea mai însemnată, în tradiția pastorală echivalând cu începutul iernii.
În legendele creștine, Sfântul Dumitru este prezentat ca un soldat care, mărturisindu-l pe Iisus Hristos, a fost ucis cu lancea. Atunci când a fost străpuns, din trupul său nu a curs sânge, ci mir tămăduitor, de aceea este numit și Izvorâtorul de Mir.
În tradiții și în obiceiuri, ajunul sărbătorii implică aprinderea focurilor, cu rol purificator (copiii, tinerii sar peste focuri pentru a fi sănătoși tot anul), dar și propițiator (defuncții familiei sunt încălziți de acestea). Cărbunii stinși sunt presărați în grădină, pentru rod bogat (este, așadar, și ritual agricol).
În ziua de sărbătoare, se împart colivă și colaci și se pomenesc morții.
Sâmedru este patronul păstorilor, respectarea tradiției alungând fiarele sălbatice de lângă stână. Acum sunt stricate stânele, pentru a crea premisa începerii noului ciclu pastoral.
La mulți ani, tuturor celor care sunt sărbătoriți astăzi!
