EU aleg ROmania — Podul lui Apollodor din Damasc [VIDEO]

0
698

EU aleg ROma­nia — Podul lui Apo­l­lo­dor din Damasc.

Una din­tre mari­le rea­li­zări ale Anti­chi­tă­ţii este podul ridi­cat la Dro­be­ta Tur­nu Seve­rin. Până în epo­ca noas­tră, nu s‑a mai ridi­cat un pod simi­lar pes­te Dună­re.

Tra­ian con­strui pes­te Istru [Dună­re] un pod de pia­tră, pen­tru care nu ştiu cum să‑l admir înde­a­juns. Minu­na­te sunt şi cele­lal­te con­stru­cţii ale lui Tra­ian, dar aces­ta este mai pre­sus de toa­te ace­lea. Stâl­pii, din pia­tră în patru muchii, sunt în număr de două­zeci; înă­lţi­mea este de o sută cinci­zeci de picioa­re [apro­xi­ma­tiv 44 m], în afa­ră de teme­lie, iar lăţi­mea de şai­zeci [17,5 m]. Ei se află, unul faţă de altul, la o dis­tanţă de o sută şap­te­zeci de picioa­re [apro­xi­ma­tiv 50 m] şi sunt uni­ţi printr‑o bol­tă. Cum să nu ne mirăm de chel­tu­ia­la făcu­tă pen­tru aceşti stâlpi? Nu tre­bu­ie oare să ne uimeas­că şi felul meş­teşu­git în care a fost aşe­zat în mij­lo­cul flu­vi­u­lui fie­ca­re stâlp, într‑o apă pli­nă de vâr­te­juri, într-un pământ nămo­los, de vre­me ce cur­sul apei nu putea fi abă­tut“.

Am citat des­cri­e­rea pe care o face Dio Cas­si­us podu­lui con­stru­it pes­te Dună­re de arhi­tec­tul gre­co-siri­an Apo­l­lo­dor din Damasc (60 – 125), pro­ba­bil între anii 103 – 105, adi­că îna­in­te de izbu­c­ni­rea celui de al doi­lea răz­boi pur­tat de împă­rat con­tra daci­lor. Potri­vit arhe­o­lo­gi­lor, podul era lung de 1.135 m, îna­lt de 19 m (corec­tân­du-se ast­fel cifra avan­sa­tă de Dio Cas­si­us) şi lat de apro­xi­ma­tiv 15 m. Era con­stru­it din bâr­ne de lemn încru­ci­şa­te, spri­ji­ni­te pe piloni rea­li­za­ţi din pia­tră, cără­mi­dă, mor­tar şi ciment obţi­nut din cenu­şă vul­ca­ni­că adu­să din Ita­lia. Cele două cape­te ale podu­lui erau păzi­te de două cas­tre, unul pe malul de azi sâr­besc al Dună­rii şi celă­lalt pe cel româ­nesc, numit Dro­be­ta.

Împă­ra­tul adu­ce o jert­fă la inau­gu­ra­rea podu­lui, după cum ne ara­tă o sce­nă de pe Colum­nă, iar sena­tul roman a bătut o mone­dă din bronz pen­tru a come­mo­ra rea­li­za­rea. Patru sute de ani mai târ­ziu, auto­rul bizan­tin Pro­co­pi­us din Cae­sa­rea încă îl mai pome­nea ca pe o mărea­ţă rea­li­za­re. Efor­tul mate­ri­al şi de inte­li­genţă inves­ti­te în aceas­tă lucra­re ne ara­tă impor­tanţa pe care o acor­da Tra­ian supu­ne­rii Daci­ei lui Dece­bal. Raţiu­nea era ast­fel rezu­ma­tă de ace­la­şi Dio Cas­si­us: „Tra­ian se temea că, după ce înghea­ţă Istrul, să nu se por­neas­că răz­boi împo­tri­va roma­ni­lor răma­şi din­co­lo şi con­strui acest pod pen­tru ca trans­por­tu­ri­le să se facă cu uşu­rinţă pes­te el.“

Minu­nea nu a rezis­tat mul­tă vre­me. „Astăzi însă – scria Dio Cas­si­us în seco­lul al III-lea – podul nu folo­seş­te la nimic, căci nu mai exis­tă decât stâl­pii, iar pe dea­su­pra lor nu se mai poa­te tre­ce; ai zice că au fost făcu­ţi numai ca să facă dova­da că firii ome­neşti nimic nu‑i este cu nepu­tinţă […] lui Hadri­an îi fu tea­mă că bar­ba­rii vor birui stră­ji­le aces­tu­ia [podu­lui] şi vor avea tre­ce­re les­ni­cioa­să spre Moe­sia; de ace­ea dis­tru­se par­tea de dea­su­pra.“

Alţi isto­rici îi atri­bu­ie dis­tru­ge­rea podu­lui, lui Aure­li­an, împă­ra­tul în vre­mea căru­ia se retra­ge admi­nis­tra­ţia roma­nă din Dacia, în anul 271. Se spu­ne că rege­le Francisc I al Fran­ței i‑a cerut sul­ta­nu­lui Süley­man să‑i per­mi­tă demo­la­rea unui pilon al podu­lui pen­tru a afla secre­tul com­po­zi­ți­ei cimen­tu­lui folo­sit. În anul 1856, Dună­rea a atins unul din­tre cele mai scă­zu­te nive­luri, pri­lej cu care stâl­pii au apă­rut din apă. În 1906, Comi­sia Inter­națio­na­lă a Dună­rii a decis să dis­tru­gă doi stâlpi care stân­je­neau navi­ga­ția. În 1932 mai exis­tau sub apă 16 stâlpi. Astăzi se pot vedea pri­mul și ulti­mul stâlp, pe malul româ­nesc şi pe cel sâr­besc al Dună­rii.

Podul lui Apo­l­lo­dor din Damasc – cel care avea să ridi­ce pen­tru împă­ra­tul Tra­ian şi forul ce‑i poar­tă nume­le din Roma şi Colum­na – nu figu­rea­ză prin­tre cele şap­te minuni cla­si­ce ale Anti­chi­tă­ţii, dar cu sigu­ranţă a fost una din­tre mari­le rea­li­zări ingi­ne­reşti ale ace­lor vremi. Stă dova­dă şi menţio­na­rea lucră­rii în ope­re­le lui Pli­niu cel Tânăr, Dio Cas­si­us, Ammia­nus Mar­ce­l­li­nus sau deja amin­ti­tul Pro­co­pi­us din Cae­sa­rea. Să mai adă­u­găm că a tre­bu­it să trea­că apro­xi­ma­tiv 1850 ani până ce s‑a reu­şit con­stru­i­rea unui alt pod per­ma­nent pes­te Dună­re, cu apro­xi­ma­ţie în ace­ea­şi zonă.

Din­co­lo de fai­ma lui, podul aces­ta are şi o sem­ni­fi­ca­ţie apar­te pen­tru noi. Este pun­tea sim­bo­li­că prin care am intrat în ceea ce azi numim „Euro­pa“, nu con­ti­nen­tul geo­gra­fic, ci o comu­ni­ta­te de valori şi civi­li­za­ţie, cea mai îna­l­tă atin­să de ome­ni­re. Atunci, aceas­tă comu­ni­ta­te se numea Impe­ri­ul Roman. Am intrat în ea, este ade­vă­rat, în urma unui răz­boi, care a dis­trus în bună măsu­ră civi­li­za­ţia geto-dacă şi a pro­vo­cat nume­roa­se vic­ti­me. Nu era altă cale de pătrun­de­re pe atunci: fie te supu­neai de bună­vo­ie, fie erai cuce­rit. Stră­moşii noş­tri au ales să lup­te, ceea ce urma­şii lor nu au făcut întot­dea­u­na. Acce­sul în lumea roma­nă a însem­nat, în final, for­ma­rea unui nou popor, într-un pro­ces ce a durat câte­va seco­le bune, un popor latin, adi­că noi româ­nii. La teme­lia ori­că­rei ope­re mari şi dura­bi­le stă, de obi­cei, şi o mare jert­fă.

Con­sul­tant ști­in­ți­fic – Dorin Matei, redac­tor-șef Maga­zin isto­ric

Radio Româ­nia Olte­nia-Crai­o­va.
Pre­zen­ta­re – Daria Andries­cu,
Voice over – Gabriel Liviu Bali­ca,
Ope­ra­tor video – Cos­min Meca,
Edi­tor video – Alin Cîr­țî­nă,
Coor­do­na­tor pro­iect – Davian Vlad.

Site-ul pro­iec­tu­lui: http://www.eualegromania.ro


Man­ga­lia News, 03.09.2018.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply