Dana Fodor Mateescu:
Tristețea agentului contemporan (de pază).

0
303
Booking.com

Dana Fodor Mate­es­cu: Tris­te­țea agen­tu­lui con­tem­po­ran (de pază).

Pâc, pâc. Doi zece, doi zece, șefu‘ mă auzi? Aici tur­tu­ri­ca roșie, aici tur­tu­ri­ca roșie. Pâc, pâc, jjj­jj! Recep­ție. Sunt în față, da. La dis­po­zi­tiv. Să tră­iți! Pâc, pâc.

tu‑i apa­ra­tu‘ mă-sii! Dom‘le, de când ne‑a șchim­bat ăștia din fir­mă apa­ra­tili dă recep­ție, nu mai am sta­re. Mereu mă chea­mă șefu‘ să vadă dacă‑s în post. Păi unde să fiu, mă, șefu? Nicu Popâr­că e mereu la dato­rie.

Cât o fi ora? Abia opt? Mi s‑a răcit cafea­ua. Da‘ nu pot să plec până nu vine Relu. Să-mi țină locu‘. Iar el întâr­zie mereu.

Ce? Ce ziceați doam­nă? Căru­cioa­re? Aco­lo găsiți, în țar­cu ăla, da. Cu mone­tă, băgați în gău­ri­ca aia, da, așa. Și tra­geți. Gata! Săru­mâ­na…

Băi, fra­te, de unde‑s ăștia? Să vii tu la hiper­mar­ket, la Bucu­rești, și să nu știi să-ți iei un căruț?

Aloo, dom­nu! N‑aveți voie să par­cați aci! Nooo. Nu e voie! Cum de ce? E intra­rea la maga­zin. Vă rog fru­mos! Hai­deți, să nu…

Umfla­tu‘ dra­cu­lui, când îți zice omu‘ că n‑ai voie și tu par­chezi păs­te vor­ba lui! Ce, bă, ai „Chiu șap­te” cu sca­u­ne încă­l­zi­te și te dai mare? N‑ai făcut tu banii ăștia mun­cind ca mine, doișpe cu două­ș­pa­tru, pă frig și pă cani­cu­lă. Ptiu! Nu e dreptate‑n lume asta, nu e și bas­ta!

A, ia uite‑l și p‑ăsta. Să tră­iești, bă, Miti­că! Mer­ge, mer­ge? A dra­cu‘ vre­me! Frig!

Săra­cu‘ Miti­că. L‑a pără­sit gagi­ca, era a șasea. E mereu mah­mur. Bea de stin­ge, are fica­tu‘ cât bor­du­ra, o să dea col­țu‘ curând, mă pri­cep la oameni. Și n‑are 42 de ani…Mai vor­bim noi, pes­te trei luni.

Gjjj. Recep­ție. Da, șefu‘. Aici sunt. Frig al dra­cu‘! Ce? Unu‘ în gea­că roșie cu dun­gă ver­de pă mâneci? Nu, șefu‘, n‑a tre­cut. Ia vezi, poa­te la Gică. Gjjj. Să tră­iți!

Azi stau la pro­gram doișpe ore. Dra­cu‘ mă ia! Ia să-mi aprinz o țiga­ră. Aaaa! Mmmm. Bună mai e. Am zis că mă las, s‑au scum­pit toa­te, și ben­zi­na… Nu știu ce vor ăștia să ne mai facă, așa m‑am sătu­rat, ‘tu‑i în Dum­ne­zeu pă mama lor dă oți…Că‑i Pon­ta, Anto­ne­scu, Ili­es­cu, Băsescu sau Piz­des­cu. Toți îs la fel.

N‑a că s‑a por­nit și o plo­icea rece. Asta mai lip­sea. Brrr. Frig rău! Am înțe­pe­nit. Mi‑a înghe­țat și covrigu‑n mațe. Atâ­ta am mân­cat de când am intrat în post. Pfu­ai! E udă țiga­ra asta! Are gust de pipi de motan în călduri…Mă, nu cum­va iar s‑a pișat Valerică‑n gean­ta mea de lucru? Puuu! Și pache­tu‘ e ud. Neno­ro­cit cotoi! Îl omor! Să vă poves­tesc. Când m‑am însu­rat cu Tatia­na, nevas­tă-mea, acu‘ zece ani, ea stă­tea în gaz­dă la o babă din Colen­ti­na, care avea coto­i­ul ăsta. Când eu rămâ­neam cu Tatia­na și…mă-nțelegeți, și noi ca tine­rii, a dra­cu‘ bes­tie sărea pe curu‘ meu cu ghea­re­le. Mota­nu‘, nu baba! Var­ză mă făcea. Un sân­ge eram. Rană adân­că, nu joa­că! Dom­nu­le, nu mă putea suferi și mă ata­ca, știu eu ce-și închi­pu­ia el că facem? Și pe spi­na­re m‑a ghe­ră­it. I‑am tras un șut în curul ăla de motan împu­țit și per­vers, de‑a zbu­rat pe lam­pă. Când s‑a mutat Tatia­na la mine, a luat și piso­i­ul. Eu n‑am vrut, da‘ ea a insis­tat și… știți cum sunt feme­i­le. A învins. Și al dra­cu‘ cotoș­man m‑a ținut min­te. Cum îmi prin­de gean­ta, cum se pișă‑n ea. Ah! Da‘ îl aran­jez eu.

Să tră­i­i­iiți dom­nu‘ Toma! Sănă­ta­te mul­tă vă doresc și la doamna…(‘te‑n mă-ta de chi­tros, mai știi când m‑ai tăi­at dă la pri­mă? Crezi că uit? Nu te uită Nicu, nu te iar­tă! ‑Ăsta e șefu‘ mare, el hotă­răș­te și spânzură‑n fir­ma de pază.)

S‑a întors feme­ia cu căru­țu‘ gol. N‑o fi găsit ce cău­ta.

Mi s‑a făcut un somn, de-mi vine să pic. N‑am voie să mă spri­jin de zid, mă vede came­ra. Mă uit la câte unii, au căru­țu‘ plin vârf. Și nu‑s patroni de buti­curi non-stop, că p‑ăia‑i știu, cară bău­tu­ră să vân­dă la supra­preț, noap­tea, când ți să usu­că gâtu. Deci, mă uit la câte unii…fac rapid un cal­cul, pe puțin 1500 de lei, că‑s ches­tii scum­pe, salam de Sibiu, șun­că, păs­tră­vi, înghe­ța­tă… Înghe­ța­tă iar­na? Că acu‘ dă nin­soa­rea, așa a zis aia de la meteo.

Bă, Flo­ri­nee, mă, n‑auzi?! Loveș­te-mă și pă mine c‑o țiga­ră! Mer­si, mă! Daaa. Iar s‑a pișat Valerică‑n gean­tă. Hă! Hă! Cum să‑l cas­trez, mă, să‑i fur bucu­ria supre­mă? Tâm­pit mai ești, mă, tu crezi că dacă‑i tai coițe­le nu mai face pipi? Aoleu, cât ai avut, mă, la zoologie‑n școa­lă? Cum n‑ai făcut? Păi d‑aia mă, habar n‑ai cum fun­țio­nea­ză apa­ra­tu‘ de repro­du­ce­re, băăă! Înva­ță de la ăi‘ bătrâni! Vin‘ la tata, să-ți dea lec­ții! Stai că mă chea­mă șefu‘…

Gjj­jj! Da, să tră­iți! Gjj­j­jj. Aici tur­tu­ri­ca roșie. Mi‑l tri­mi­teți pe Rică? Să tră­iți. Da, aș fi băut o cafea îna­in­te de masă. Sigur. La dato­rie. Înche­iat.

Hai că vine Rică și mă duc la masă. S‑a făcut doișpe, miroa­se p‑aci a bună­tăți, de te-ndoa­ie. Mi s‑a făcut gura pun­gă, vine o aro­mă de la McDo­nal­ds, îmi plân­ge stomacu‑n mine. Hooo, mai taci, că te umplu acu­ma cu salam, mai așteap­tă un pic să apa­ră bele­u­zu‘ ăla de Rică! Pe unde i‑or sti­cli ochi­șo­rii, iar s‑a întâl­nit cu Flori de la par­fu­muri, idi­o­tu‘, cre­de că se uită aia la el, un pâr­lit de agent de pază, abia a târât liceu la seral. Uuuuite‑l, băăă, mai stă­teai, mă, cin­șpe ani?

Am avut drep­ta­te. Gean­ta e udă și pute. Îmi vine să urlu, și să vărs! Zece ani de chin cu ani­ma­lu‘ ăsta! De data asta îl omor pă Vale­ri­că, ‘tu-ți coto­iu mă-tii! Și mân­ca­rea miroa­se. N‑am ce face, o arunc.

Doam­ne, dacă n‑ar fi came­re­le video, aș plân­ge ca un copil! De furie. Ei, las‘ că mă răz­bun și io pe el, aca­să! Mă piș în boa­be­le lui, așa o să fac!

Hait! Stai ca sună tele­fo­nu‘. Aaa, e Lore­da­na, fii­că-mea. Am uitat să vă spun, am trei copii, să-mi tră­i­as­că, două fete geme­ne, de 10 ani, ș‑un băi­at de 8. Fete­le sea­mă­nă lei cu mă-sa, zici că‑s pla­gi­a­te. Băi­a­tu‘ are moa­ca mea. Blond și prost ca mine. Alo! Da, tati. Ce să-ți iau? Cizme cu ștra­suri? Păi cu ce, păsă­ri­ca lu‘ tata? N‑am decât 12 lei în buzu­nar și car­te­la RATB. Aaa, ți‑a zis mă-ta că iau sala­riu‘ azi, lua-mi-aș gli­ce­mia pă lamă!!! Bine, bine, da‘ dacă-ți iau ție, tre să‑i iau și lu‘ Bian­ca… Bine, bine, nu mai bâzâi ca toan­ta, o să vă cum­păr, gata! Hooo!! Ce? Vrea și mă-ta suti­en? Să n‑aud! Când ple­că javra aia de Vale­ri­că din casa noas­tră o să aibă și ea un suti­en fru­mos, cu ștra­suri, și măr­ge­le, și flori­ce­le. Pân-atunci să‑l pupe sub coa­dă! Acu‘, pa, că m‑ați ener­vat!

Am via­ță grea, ce vă uitați așa? Am albit, mă simt ca un bătrân, chiar dacă am abia 40 de ani… Mi s‑a uscat gâtu‘, aș lin­ge un Gol­den Brau, da‘ n‑am voie. Să beau niș­te apă.

Mi‑a tre­cut și foa­me și tot. O să mă bage‑n mor­mânt ăștia ai mei. Auzi! Doam­na vrea suti­en, alea, cizme cu pie­tre. De unde, nebu­ne­lor? Din 950 de lei pe lună, că m‑a scos de la ore supli­men­ta­re de când am her­nia aia, jos…

Am auzit că șefu‘ are fro 3000 de con­trac­te de moni­to­ri­za­re și inter­ven­ție rapidă‑n Bucu­rești și‑n împre­ju­ri­mi, poa­te ne măreș­te și nouă sala­ri­i­le. Eee, ce bine era când lucram la cimi­tir. Agent de pază la morți, făceam ture de noap­te, mă durea‑n baș­cheți, luam un kil dă vin și beam, mân­cam semin­țe. Pe la trei noap­tea soi­leam, n‑avem gre­țuri.

Aici e secu­ri­ta­te, am res­pon­sa­bi­li­tăți mari, nene, mă văd came­re­le, dis­pe­ce­ra­tu‘, șefii, avem dis­po­zi­ti­ve moder­ne, sis­te­me de supra­ve­ghe­re, video, IP-uri, ca‑n Ame­ri­ca. Noi ne pur­tăm fru­mos cu cetă­țe­nii, sun­tem civi­li­zați, iar ei ne recla­mă că de ce nu‑i lăsăm să par­che­ze pe locu‘ de han­di­ca­pați. Nu e voie, dom‘le, e lege, nu-nțe­legi? Ei, come­dia dra­cu­lui! Cât oi avea ten­siu­nea? Mi‑a luat‑o doam­na Geta, doc­to­ri­ța de la fir­mă și era cam mare. M‑am ener­vat.

Mă întorc la locul meu, în post. Uite‑o pe Tan­ța, casie­ra de la Car­re­fo­ur, ah, fru­moa­să mai e! Păcat că‑i cupla­tă cu un sofer de la IKEA. Ce ochi ai, nebu­no! Și ce țâțe! Au!

Salut, nea Tudo­se. Ce faci, bre? Mai tră­iești? Mi‑e foa­me, da, bogda­pros­te! Ești mare, mă. Să fie pri­mit! Am un noroc chi­or. Răb­dam ca pros­tu‘ dacă nu-mi ieșea nea Tudose‑n cale. Mai sunt și oameni buni, vezi? Acu‘ că am mân­cat, ar fi exce­len­tă o țiga­ră, pe unde‑o umbla Flo­rin?

E ora două. M‑am mai înve­se­lit nițel. Îmi pla­ce la hiper­mar­ket și la slu­j­ba asta. De cinci ani lucrez aici. Lumea mă cunoaș­te, mă res­pec­tă. Ne‑a dat echi­pa­ment de pro­tec­ție, am ecu­son de iden­ti­fi­ca­re cu sigla fir­mei, mă uit și‑s mân­dru, îmi văd nume­le și pre­nu­me­le: Nicu­lae Săn­del Popâr­că.

Oooo, ăsta nu‑i Colum­bea­nu? Ba daa!!! Uite‑l, mă, e dom­nu‘ Colum­bea­nu în per­soa­nă, vine să-și ia ceva de la Molu nos­tru, să tră­i­i­i­i­iiți! Pofti­i­iiți. Să vă dăș­chid ușili? Măă, da‘ pitic mai e, ce dra­cu‘ o fi văzut Moni­ca aia la el? Că și dacă‑l urci pe un porcoi de euro, tot mic e.

S‑a făcut sea­ră. Vine lume mul­tă, azi s‑au dat banii la arma­tă, știu eu, am un pri­e­ten sub­o­fi­țer, om deș­tept, a scris o car­te.

Aloo, nu e voie! Nu sta­țio­nați, vă rog. Doi zece, doi zece. Ggj­jj, aici tur­tu­ri­ca roșie. Șefu‘, m‑auzi? Da. E unu‘ șme­cher, cu‑n ML negru, nu vrea să ple­ce. A lăsat mași­na pe ava­rie. Cine? Sena­tor? Aoleu, șefu‘. Bine. Mă retrag. Gata. Să tră­iți!

Ce tare sunt, până la urmă! Am un bas­ton de cau­ciuc, un pul­ve­ri­za­tor iri­tant-lacri­mo­gen de capa­ci­ta­te mică, o lan­ter­nă, un flu­ier cu care flu­ier după bos­che­tari și infrac­tori, am un tele­fon mobil, sta­ția radio, am și armă cu bile de cau­ciuc, da‘ p‑aia o folo­sim numa‘ la soli­ci­ta­re și în con­di­ți­i­le legii.

Stai că mă chea­mă șefu‘ la el. E alar­mă. O fi cior­dit care­va ceva. Poa­te dau și io un pumn, c‑am înghe­țat de tot.

L‑am prins pe unu‘ din Afu­mați, un bălă­lău de 17 ani. Vai de mama lui, ce să bați la ăla? A furat un par­fum, îl ascun­se­se la chi­loți, l‑am blo­cat, l‑am pus jos, l‑am imobilizat…Îi sim­țeam toa­te oase­le, și spli­na i‑am ghicit‑o. Să n‑am par­te de odih­nă la noap­te dacă nu mi‑a înmu­iat ini­ma, mi s‑a făcut milă de el, un puști, o fi vrut să‑i ia gagi­cii un cadou de ziua ei, s‑o dea pe spa­te. L‑au caftit ăștia și l‑au dat pe mâna poli­ți­ei. Nu știu ce dra­cu‘ e cu mine, că de la o vre­me mă loveș­te mila. Îmbă­trâ­nesc, am și chelie…Se duce tine­re­țea.

Am reve­nit în post. Iar plo­uă. Mai am nițel și plec aca­să. Au, ce mă mai roa­de bocan­cu‘ stâng. O bătă­tu­ră din arma­tă, nu m‑a pără­sit douăj de ani. Ca o aman­tă e bătă­tu­ra asta. Sin­gu­ra care mă iubeș­te.

Geor­gi­că! Mă, Geor­gi­că, mă! Ai o țigară‑n plus? Să tră­iești o mie de ani, mă! Da, iar s‑a pișat Valerică‑n gean­tă. Dar de data asta nu mai sca­pă! Hai salut!

Doam­nă, vă rog, n‑aveți voie să opriți aici, par­cați în par­ca­re. Știu, da‘ nu e voie. Săru‘mâna…

Mai am zece minu­te și ies din tură. Mi‑a înțe­pe­nit spi­na­rea. Ce dracu‑i asta din buzu­na­ru‘ meu? Aaa. Unghie­ra de la Jeni, pedi­chiu­ris­ta aia roș­ca­tă de la salo­nu‘ de coa­fu­ră și SPA… Miș­to pedi­chiu­ris­tă, mamăăă! Ia să-mi tai unghi­i­le, că mi-au cres­cut ca la bala­muc. Așa. Una­aa, două­ăă, tre­e­e­ei…

…………………


MN: Arti­co­le­le sem­na­te de Dana Fodor Mate­es­cu și publi­ca­te de coti­dia­nul onli­ne Man­ga­lia News, pot fi citi­te aici. Meri­tă! 😀 În ace­lași timp, vă reco­man­dăm cu căl­du­ră să vizi­tați și colec­ți­i­le de artă popu­la­ră de pe Artizanescu.ro și să coman­dați obiec­te­le de arti­za­nat pre­fe­ra­te. Artizanescu.ro res­pec­tă tra­di­ți­i­le româ­nești!


Man­ga­lia News, Dumi­ni­că, 9 sep­tem­brie 2018.


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele