Alexandru Mironov: Ghidul Meseriilor Viitorului, un instrument util pentru părinți, elevi, educatori și angajatori

0
221
Booking.com

Alexandru Mironov: Am  lansat (10 sept.2018, n.r), împreună cu specialiștii INACO, Ghidul Meseriilor Viitorului, un instrument util pentru părinți, elevi, educatori și angajatori. 

Daniela Palade Teodorescu: Din 1970, Alexandru Mironov conduce revista „Știință și tehnică”, probabil cea mai longevivă publicație de la noi. Știu că se încăpățânează să facă abonamente gratuite în școlile din mediul rural, ca să ajungă și acolo informații de care copiii și profesorii au nevoie ca să poată fi conectați la lumea viitorului. Vorbește cu o dezinvoltură de invidiat despre inovații, inventatori, are un respect uriaș pentru știința românească, dar este conștient că aceasta nu se poate manifesta plenar în România, ci doar în țările dezvoltate, care prețuiesc cercetarea.

Scrierile și prezentările dumnealui te conectează la viitor, te pun obligatoriu pe gânduri sau măcar te fac să îți schimbi perspectiva asupra lucrurilor. Este un exemplu despre felul în care senioriatul activ poate contribui la creșterea calittății vieții în rândul celor care, deși au depășit vârsta pensionării, continuă să fie plini de vitalitate, implicați social și academic. Azi, Alexandru Mironov lansează împreună cu echipa de profesioniști INACO, Ghidul Meseriilor Viitorului, la care este co-autor, un instrument util pentru părinți, elevi, educatori și angajatori. Mai multe, în interviul acordat pentru Revista CARIERE:

Interviu cu Alexandru Mironov: „De ce românii nu au încredere în români?”

Are 76 de ani și povestește fabulos. Despre orice. Fiecare răspuns la întrebarea lansată se transformă într-o incursiune în viitor, presărată cu multiple ancore din trecutul oamenilor de știință și inventatorilor români, mulți rămași într-un nemeritat anonimat. E o enciclopedie ambulantă și un excelent pegagog care fascinează elevii cărora le povestește în școli despre meseriile viitorului, dar și despre pionierii mai mult sau mai puțin știuți ai științei și tehnicii din România.

Din 1970 conduce revista „Știință și tehnică”, probabil cea mai longevivă publicație de la noi. Știu că se încăpățânează să facă abonamente gratuite în școlile din mediul rural, ca să ajungă și acolo informații de care copiii și profesorii au nevoie ca să poată fi conectați la lumea viitorului. Vorbește cu o dezinvoltură de invidiat despre inovații, inventatori, are un respect uriaș pentru știința românească, dar este conștient că aceasta nu se poate manifesta plenar în România, ci doar în țările dezvoltate, care prețuiesc cercetarea. Scrierile și prezentările dumnealui te conectează la viitor, te pun obligatoriu pe gânduri sau măcar te fac să îți schimbi perspectiva asupra lucrurilor. Este un exemplu despre felul în care senioriatul activ poate contribui la creșterea calității vieții în rândul celor care, deși au depășit vârsta pensionării, continuă să fie plini de vitalitate, implicați social și academic. În vreo două rânduri, am călătorit împreună cu același tren și l-am admirat de la distanță pentru felul minuțios în care își pregătea probabil vreo conferință la care urma să participe sau scriind vreun nou articol, fără să moțăie câtuși de puțin în lungul drum către Cluj.

Se prezintă ca scriitor, jurnalist de stiință și om de televiziune. E originar din Basarabia, a absolvit Matematica, a făcut performanță în scrimă, ca vicecampion național, și a scris multă literatură science fiction. Multă lume îl știe din perioada de glorie a revistei „Știință și tehnică”, dar mai ales ca prezentator al emisiunii „Știință și imaginație”, la TVR 1, într-o perioadă în care românii învățau să se conecteze la lumea exterioară. A fost ministru al Tineretului și Sportului intre 1993-1996 și președintele Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică. A publicat 18 volume și este autorul a peste 2000 de articole de popularizare a științei. A făcut parte și a condus redacția revistei „Stiință & Tehnică”, deținând în prezent titlul de Director onorific. Prezintă emisiunea Digipedia, pentru postul TV Digi World. Este membru de onoare în comunitatea de profesioniști Inițiativa pentru Competitivitate (INACO), care a elaborat Ghidul Meseriilor Viitorului. Colegul meu, Petru Nicolăescu, l-a prins cu greu la Academia de Științe Tehnice pentru a-i înregistra răspunsurile pe care i le pregătisem cu ceva vreme în urmă.

Ce anume îl face pe un lider să aibă succes în medii de afaceri foarte volatile, precum cele asociate cu schimbările perturbatoare ale lumii actuale?

Vă dau un exemplu și din el se înțelege. Exemplul este dat într-o carte scrisă de Mark Twain, celebrul scriitor american: „Mă aflam la bărbier, asta înseamnă sfârșitul secolului al XIX-lea, și întră un tip cu părul vâlvoi și zice: Eu am inventat ceva! Cine dă un dolar, îi dau o pălărie de acțiuni la compania mea. L-am dat afară pe individ. Bărbierul însă, om milos, a scos un dolar, i l-a dat, a luat hârtiile aparent fără valoare și le-a pus în buzunar. Bărbierul este acum cel mai bogat om din cartier, pentru că omul care a intrat cu pălăria cu acțiuni era Alexander Graham Bell și inventase telefonul. Telefonul a fost un astfel de element perturbator și inovator. Dintr-o dată nu mai trimiți porumbei, nu mai aștepți să ajungă corăbiile de pe o parte pe alta a continentului, dintr-o dată lucrurile se rezolvă simplu. Eu vorbesc de aici și tu îmi răspunzi de acolo, aproape în aceeași secundă! Curajul a fost al investitorilor care au venit în spatele acestuia cu bani.

Un alt exemplu ar fi cel al lui Nikola Tesla. Acesta s-a stabilit în America, după ce a făcut studii în Imperiul Austro-Ungar. Acolo devine foarte pasionat de electricitate. Din motive pe care ne este greu să le înțelegem, acesta nu se curenta. În același timp, știa să își facă legătura cu pământul, astfel încât curentul să se strecoare pe lângă el, și își crea adevărate spectacole formate din fulgere care se roteau în jurul lui și se juca cu ele.

După această invenție, a apărut în scenă un domn pe nume George Westinghouse, care i-a propus să vândă această invenție. Mai ales că la concurență, Thomas Edison se ocupa și el cu producerea curentului electric. A început o bătălie teribilă care s-a purtat cu niște șpăgi uriașe în Congresul American pentru cine să câștige. Edison propusese curentul continuu, iar Tesla, împreună cu Westinghouse, au propus curentul alternativ. Aceștia au avut câștig de cauză, iar planeta este acum scăldată în lumină. Sunt doar două exemple de perturbare.

Acum suntem pe cale să intrăm într-o nouă perioadă de „disruption” fiindcă un grup de oameni tineri, printre care se numără și Elon Musk, a propus recuperarea rachetelor trimise în spațiu și refolosirea lor. Astfel, călătoria spre Lună sau spre Marte se ieftinește cu 70%! Alături de el îl mai putem pune la socoteală pe Jeff Bezos. Sunt niște tineri care au crescut cu IT și au tras preșul de sub generațiile vârstnice.

Generațiile vârstnice reprezintă stăpânii petrolului, cărbunelui sau ai mecanicii.

Există un context special care poate „naște” lideri de succes în domeniul tehnologiei în România? Arată el diferit de cel universal?

La noi se spune că societatea este mai timidă, mai conservatoare și de multe ori este mai greu de înțeles acest lucru. Să ne aducem aminte de Gogu Constantinescu – ca să fie mare inginer în industria aeronautică, s-a stabilit la Londra și a inventat acolo pasul la elice și mitraliera care trage prin elice, în timpii care erau generați de rotirea elicei și cu care Anglia avea să câștige războiul. Henri Coandă și-a construit la Paris un automobil cu propulsie jet, i-a dat drumul, iar acesta s-a ridicat în aer. Nu și-a propus să inventeze avionul cu reacție, dar a inventat avionul cu reacție! Întrebarea este: Dacă rămâneau în țară, se schimbau lucrurile?

În schimb, Aurel Vlaicu își cumpără motoare și realizează ciclul cuplu motor cu elicea care se învârte și își dă drumul de pe dealul Cotrocenilor. Acesta își construia avioanele lângă Gara de Nord. Aș vrea ca românii care intră în gara din București să poată vedea o inscripție care să spună: „La 100 de metri de aici, în vechea clădire de la Polizu a Politehnicii, Aurel Vlaicu și-a construit avionul”. Dar această inscripție nu există. Ceea ce vreau să spun este că Aurel Vlaicu a rămas acasă, nu s-a dus mai departe. Henri Coandă nu ar fi avut succes dacă ar fi rămas în țară, fiindcă societatea a avut o reticență, iar experiență mea de jurnalist de științe îmi spune că românii nu au încredere în români. Când însă aceștia pleacă afară și lucrează ori inventează, iată că au!

Cine ar putea da tonul că să se schimbe lucrurile?

Imaginați-va că în Piață Română vine cineva plutind deasupra pământului și strigă, zburând de la nivelul solului: „Eu am inventat antigravitația! Vreți și voi?”. Și merge el așa până la Piața Universității. Se duce Guvernul să îi propună ceva? Nu se duce, iar omul care a inventat antigravitația pleacă acasă. Este adevărat că există ingineri foarte buni, drept pentru care cel mai bun constructor de motoare de rachete, de pildă, se numește Bogdan Marcu. El nu lucrează în România, ci pentru Elon Musk, iar cu motoarele acestuia, Elon Musk dorește să plece spre planeta Marte și, așa cum îl știm, o să reușească ceea ce și-a propus.

Credeți că în ultimii 30 de ani societatea românească a devenit mai puțin conservatoare sau încă se păstrează mentalitățile conservatoare?

Nu uitați că s-a inventat globalizarea. Românii circulă cum vor dintr-o parte în alta a lumii. Eu am vizitat câteva zeci, dacă nu sute de institute de cercetare ale Europei și la fiecare la poartă, la intrare, există un fel de panou cu numele și fotografiile celor care lucrează la diverse proiecte. Întotdeauna sunt mulți români, se văd repede, oameni tineri care știu multă carte și care sunt foarte implicați. La exemplele acestea de succes în străinătate nu l-am dat pe cel mai important: George Emil Palade – Premiul Nobel pentru biochimie.

Întrebarea este: Dacă stătea aici reușea să ia Premiul Nobel? Răspuns: NU, pentru că nu avea aparatura necesară pentru a observa interiorul celulei, din cauza lipsei de investiții în domeniul cercetării. În timpul acestor vizite, am trăit două momente foarte plăcute. Primul, în 1980, când George Palade a venit în România și a înființat un institut de cercetare pentru microbiologie, iar cel de-al doilea a fost când lucram la Ministerul Tineretului și am inventat călătoriile premianților. Cei mai buni câștigători ai olimpiadelor erau trimiși în călătorie de-a lungul Europei, iar într-unul dintre ani am reușit să-i trimit în California și l-am rugat pe secretarul domnul George Emil Palade să organizeze pentru ei o călătorie prin marile laboratoare. A fost extraordinar! Cinci autocare pline cu olimpici români au mers dintr-un laborator în altul și au văzut toată coasta americană, locul în care știința este deja în secolul al XXI-lea.

Cât de importantă este cultura organizațională în valorificarea tehnologiei?

Este foarte importantă, dar trebuie să vă povestesc despre un personaj foarte respectat din America: John Dower. El este acționarul majoritar la un fond de risc. Fondul de risc este cel în care unul umblă cu miliardele, iar alții stau cu ciocurile căscate și zic: „Eu am inventat ceva nou! Dă-mi și mie niște bani!” și astfel toți marii inventatori capătă bani, deci toți marii inventatori sunt arondați în jurul unor asemenea fonduri de risc. Probabil 80% din sumele investite se pierd, dar cei 20% care rămân acoperă toate cheltuielile. Gândiți-vă doar la Facebook, de exemplu, care a scos bani din nimic. Revenind la întrebare, aceasta este cultura organizațională. Am întâlnit și în România persoane care sunt foarte bune la asta, de exemplu, profesorul Adrian Curaj, care a fost președintele Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică și Ministru al Educației. E nevoie de oameni care să știe să păstorească oamenii luminați. De exemplu, Iulian Hornet a inventat o centrală termică, iar aceasta funcționează pe bază de deșeuri. Și-a făcut o fabrică a lui la ieșirea din București spre Pitești, unde vinde centralele astea,dar nu a venit nici un „cavaler” din industrie care să spună: „Haide să facem centralele astea împreună și să vindem o sută de mii în lumea întreagă!” Iustin Capră, cu care am fost prieten o viață întreagă și care pe orice punea mâna era o invenție, la el toate lucrurile erau noi pentru că așa le gândea el și le făcea doar din plăcere, dar nu a câștigat nici un ban din aceste invenții.

Care este rolul acestei culturi organizaționale în valorificarea tehnologiei?

Atunci când apare un individ care e dăruit nu numai cu inginerie în buricele degetelor, nu doar cu „trăsnete” care îi trec prin minte, dar este și capabil să înțeleagă legile, atunci să se organizeze și să pună mâna pe un contabil deștept sau un antreprenor. Asemenea indivizi apar rar, nu trebuie ratați.

„Înfrățirea” cu natura tehnică înconjurătoare

Vă invităm să citiți interviul integral în revistacariere.ro


GHIDUL MESERIILOR VIITORULUI, aici:

https://inaco.ro/wp-content/uploads/2018/09/Ghidul-meseriilor-viitorului_INACO_10-septembrie-2018.pdf


Mangalia News, 11.09.2018


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele