Alexandru Mironov: Ghidul Meseriilor Viitorului, un instrument util pentru părinți, elevi, educatori și angajatori

0
277
Booking.com

Ale­xan­dru Miro­nov: Am  lan­sat (10 sept.2018, n.r), împre­u­nă cu spe­cia­liș­tii INACO, Ghi­dul Mese­ri­i­lor Vii­to­ru­lui, un instru­ment util pen­tru părinți, elevi, edu­ca­tori și anga­ja­tori. 

Danie­la Pala­de Teo­do­res­cu: Din 1970, Ale­xan­dru Miro­nov con­du­ce revis­ta „Ști­in­ță și teh­ni­că”, pro­ba­bil cea mai lon­ge­vi­vă publi­ca­ție de la noi. Știu că se încă­pă­țâ­nea­ză să facă abo­na­men­te gra­tu­i­te în șco­li­le din medi­ul rural, ca să ajun­gă și aco­lo infor­ma­ții de care copi­ii și pro­fe­so­rii au nevo­ie ca să poa­tă fi conec­tați la lumea vii­to­ru­lui. Vor­beș­te cu o dez­in­vol­tu­ră de invi­di­at des­pre ino­va­ții, inven­ta­tori, are un res­pect uri­aș pen­tru ști­in­ța româ­neas­că, dar este con­ști­ent că aceas­ta nu se poa­te mani­fes­ta ple­nar în Româ­nia, ci doar în țări­le dezvol­ta­te, care pre­țu­iesc cer­ce­ta­rea.

Scri­e­ri­le și pre­zen­tă­ri­le dum­ne­a­lui te conec­tea­ză la vii­tor, te pun obli­ga­to­riu pe gân­duri sau măcar te fac să îți schim­bi per­spec­ti­va asu­pra lucru­ri­lor. Este un exem­plu des­pre felul în care seni­o­ri­a­tul activ poa­te con­tri­bui la creș­te­rea calit­tă­ții vie­ții în rân­dul celor care, deși au depă­șit vâr­sta pen­sio­nă­rii, con­ti­nuă să fie plini de vita­li­ta­te, impli­cați soci­al și aca­de­mic. Azi, Ale­xan­dru Miro­nov lansea­ză împre­u­nă cu echi­pa de pro­fe­si­o­niști INACO, Ghi­dul Mese­ri­i­lor Vii­to­ru­lui, la care este co-autor, un instru­ment util pen­tru părinți, elevi, edu­ca­tori și anga­ja­tori. Mai mul­te, în inter­vi­ul acor­dat pen­tru Revis­ta CARIERE:

Inter­viu cu Ale­xan­dru Miro­nov: „De ce româ­nii nu au încre­de­re în români?”

Are 76 de ani și poves­teș­te fabu­los. Des­pre ori­ce. Fie­ca­re răs­puns la între­ba­rea lan­sa­tă se trans­for­mă într-o incur­siu­ne în vii­tor, pre­să­ra­tă cu mul­ti­ple anco­re din tre­cu­tul oame­ni­lor de ști­in­ță și inven­ta­to­ri­lor români, mulți rămași într-un neme­ri­tat ano­ni­mat. E o enci­clo­pe­die ambu­lan­tă și un exce­lent pega­gog care fas­ci­nea­ză ele­vii căro­ra le poves­teș­te în școli des­pre mese­ri­i­le vii­to­ru­lui, dar și des­pre pio­ni­e­rii mai mult sau mai puțin știuți ai ști­in­ței și teh­ni­cii din Româ­nia.

Din 1970 con­du­ce revis­ta „Ști­in­ță și teh­ni­că”, pro­ba­bil cea mai lon­ge­vi­vă publi­ca­ție de la noi. Știu că se încă­pă­țâ­nea­ză să facă abo­na­men­te gra­tu­i­te în șco­li­le din medi­ul rural, ca să ajun­gă și aco­lo infor­ma­ții de care copi­ii și pro­fe­so­rii au nevo­ie ca să poa­tă fi conec­tați la lumea vii­to­ru­lui. Vor­beș­te cu o dez­in­vol­tu­ră de invi­di­at des­pre ino­va­ții, inven­ta­tori, are un res­pect uri­aș pen­tru ști­in­ța româ­neas­că, dar este con­ști­ent că aceas­ta nu se poa­te mani­fes­ta ple­nar în Româ­nia, ci doar în țări­le dezvol­ta­te, care pre­țu­iesc cer­ce­ta­rea. Scri­e­ri­le și pre­zen­tă­ri­le dum­ne­a­lui te conec­tea­ză la vii­tor, te pun obli­ga­to­riu pe gân­duri sau măcar te fac să îți schim­bi per­spec­ti­va asu­pra lucru­ri­lor. Este un exem­plu des­pre felul în care seni­o­ri­a­tul activ poa­te con­tri­bui la creș­te­rea cali­tă­ții vie­ții în rân­dul celor care, deși au depă­șit vâr­sta pen­sio­nă­rii, con­ti­nuă să fie plini de vita­li­ta­te, impli­cați soci­al și aca­de­mic. În vreo două rân­duri, am călă­to­rit împre­u­nă cu ace­lași tren și l-am admi­rat de la dis­tan­ță pen­tru felul minu­ți­os în care își pre­gă­tea pro­ba­bil vreo con­fe­rin­ță la care urma să par­ti­ci­pe sau scri­ind vre­un nou arti­col, fără să moță­ie câtuși de puțin în lun­gul drum către Cluj.

Se pre­zin­tă ca scri­i­tor, jur­na­list de sti­in­ță și om de tele­vi­ziu­ne. E ori­gi­nar din Basa­ra­bia, a absol­vit Mate­ma­ti­ca, a făcut per­for­man­ță în scri­mă, ca vice­cam­pi­on națio­nal, și a scris mul­tă lite­ra­tu­ră scien­ce fic­tion. Mul­tă lume îl știe din peri­oa­da de glo­rie a revis­tei „Ști­in­ță și teh­ni­că”, dar mai ales ca pre­zen­ta­tor al emi­siu­nii „Ști­in­ță și ima­gi­na­ție”, la TVR 1, într-o peri­oa­dă în care româ­nii învă­țau să se conec­te­ze la lumea exte­ri­oa­ră. A fost minis­tru al Tine­re­tu­lui și Spor­tu­lui intre 1993–1996 și pre­șe­din­te­le Auto­ri­tă­ții Națio­na­le pen­tru Cer­ce­ta­re Ști­in­ți­fi­că. A publi­cat 18 volu­me și este auto­rul a pes­te 2000 de arti­co­le de popu­la­ri­za­re a ști­in­ței. A făcut par­te și a con­dus redac­ția revis­tei „Sti­in­ță & Teh­ni­că”, deținând în pre­zent titlul de Direc­tor ono­ri­fic. Pre­zin­tă emi­siu­nea Digi­pe­dia, pen­tru pos­tul TV Digi World. Este mem­bru de onoa­re în comu­ni­ta­tea de pro­fe­si­o­niști Ini­ția­ti­va pen­tru Com­pe­ti­ti­vi­ta­te (INACO), care a ela­bo­rat Ghi­dul Mese­ri­i­lor Vii­to­ru­lui. Cole­gul meu, Petru Nico­lăes­cu, l-a prins cu greu la Aca­de­mia de Ști­in­țe Teh­ni­ce pen­tru a-i înre­gis­tra răs­pun­su­ri­le pe care i le pre­gă­ti­sem cu ceva vre­me în urmă.

Ce anu­me îl face pe un lider să aibă suc­ces în medii de afa­ceri foar­te vola­ti­le, pre­cum cele aso­ci­a­te cu schim­bă­ri­le per­tur­ba­toa­re ale lumii actu­a­le?

Vă dau un exem­plu și din el se înțe­le­ge. Exem­plul este dat într-o car­te scri­să de Mark Twain, cele­brul scri­i­tor ame­ri­can: „Mă aflam la băr­bier, asta înseam­nă sfâr­și­tul seco­lu­lui al XIX-lea, și întră un tip cu părul vâl­voi și zice: Eu am inven­tat ceva! Cine dă un dolar, îi dau o pălă­rie de acțiuni la com­pa­nia mea. L-am dat afa­ră pe indi­vid. Băr­bie­rul însă, om milos, a scos un dolar, i l-a dat, a luat hâr­ti­i­le apa­rent fără valoa­re și le-a pus în buzu­nar. Băr­bie­rul este acum cel mai bogat om din car­ti­er, pen­tru că omul care a intrat cu pălă­ria cu acțiuni era Ale­xan­der Gra­ham Bell și inven­ta­se tele­fo­nul. Tele­fo­nul a fost un ast­fel de ele­ment per­tur­ba­tor și ino­va­tor. Din­tr-o dată nu mai tri­miți porum­bei, nu mai aștepți să ajun­gă coră­bi­i­le de pe o par­te pe alta a con­ti­nen­tu­lui, din­tr-o dată lucru­ri­le se rezol­vă sim­plu. Eu vor­besc de aici și tu îmi răs­punzi de aco­lo, aproa­pe în ace­eași secun­dă! Cura­jul a fost al inves­ti­to­ri­lor care au venit în spa­te­le aces­tu­ia cu bani.

Un alt exem­plu ar fi cel al lui Niko­la Tesla. Aces­ta s-a sta­bi­lit în Ame­ri­ca, după ce a făcut stu­dii în Impe­ri­ul Aus­tro-Ungar. Aco­lo devi­ne foar­te pasio­nat de elec­tri­ci­ta­te. Din moti­ve pe care ne este greu să le înțe­le­gem, aces­ta nu se curen­ta. În ace­lași timp, știa să își facă legă­tu­ra cu pămân­tul, ast­fel încât curen­tul să se stre­coa­re pe lân­gă el, și își crea ade­vă­ra­te spec­ta­co­le for­ma­te din ful­ge­re care se roteau în jurul lui și se juca cu ele.

După aceas­tă inven­ție, a apă­rut în sce­nă un domn pe nume Geor­ge Wes­tin­gho­u­se, care i-a pro­pus să vân­dă aceas­tă inven­ție. Mai ales că la con­cu­ren­ță, Tho­mas Edi­son se ocu­pa și el cu pro­du­ce­rea curen­tu­lui elec­tric. A înce­put o bătă­lie teri­bi­lă care s-a pur­tat cu niș­te șpăgi uri­a­șe în Con­gre­sul Ame­ri­can pen­tru cine să câști­ge. Edi­son pro­pu­se­se curen­tul con­ti­nuu, iar Tesla, împre­u­nă cu Wes­tin­gho­u­se, au pro­pus curen­tul alter­na­tiv. Aceștia au avut câștig de cau­ză, iar pla­ne­ta este acum scăl­da­tă în lumi­nă. Sunt doar două exem­ple de per­tur­ba­re.

Acum sun­tem pe cale să intrăm într-o nouă peri­oa­dă de „disrup­tion” fiind­că un grup de oameni tineri, prin­tre care se numă­ră și Elon Musk, a pro­pus recu­pe­ra­rea rache­te­lor tri­mi­se în spa­țiu și refo­lo­si­rea lor. Ast­fel, călă­to­ria spre Lună sau spre Mar­te se iefti­neș­te cu 70%! Ală­tu­ri de el îl mai putem pune la soco­tea­lă pe Jeff Bez­os. Sunt niș­te tineri care au cres­cut cu IT și au tras pre­șul de sub gene­ra­ți­i­le vâr­st­ni­ce.

Gene­ra­ți­i­le vâr­st­ni­ce repre­zin­tă stă­pâ­nii petro­lu­lui, căr­bu­ne­lui sau ai meca­ni­cii.

Exis­tă un con­text spe­cial care poa­te „naș­te” lideri de suc­ces în dome­ni­ul teh­no­lo­gi­ei în Româ­nia? Ara­tă el dife­rit de cel uni­ver­sal?

La noi se spu­ne că soci­e­ta­tea este mai timi­dă, mai con­ser­va­toa­re și de mul­te ori este mai greu de înțe­les acest lucru. Să ne adu­cem amin­te de Gogu Con­stan­ti­ne­scu – ca să fie mare ingi­ner în indus­tria aero­nau­ti­că, s-a sta­bi­lit la Lon­dra și a inven­tat aco­lo pasul la eli­ce și mitra­li­era care tra­ge prin eli­ce, în tim­pii care erau gene­rați de roti­rea eli­cei și cu care Anglia avea să câști­ge răz­bo­i­ul. Henri Coan­dă și-a con­stru­it la Paris un auto­mo­bil cu pro­pul­sie jet, i-a dat dru­mul, iar aces­ta s-a ridi­cat în aer. Nu și-a pro­pus să inven­te­ze avio­nul cu reac­ție, dar a inven­tat avio­nul cu reac­ție! Între­ba­rea este: Dacă rămâ­neau în țară, se schim­bau lucru­ri­le?

În schimb, Aurel Vlai­cu își cum­pă­ră motoa­re și rea­li­zea­ză ciclul cuplu motor cu eli­cea care se învâr­te și își dă dru­mul de pe dea­lul Cotro­ce­ni­lor. Aces­ta își con­stru­ia avi­oa­ne­le lân­gă Gara de Nord. Aș vrea ca româ­nii care intră în gara din Bucu­rești să poa­tă vedea o inscrip­ție care să spu­nă: „La 100 de metri de aici, în vechea clă­di­re de la Poli­zu a Poli­teh­ni­cii, Aurel Vlai­cu și-a con­stru­it avio­nul”. Dar aceas­tă inscrip­ție nu exis­tă. Ceea ce vreau să spun este că Aurel Vlai­cu a rămas aca­să, nu s-a dus mai depar­te. Henri Coan­dă nu ar fi avut suc­ces dacă ar fi rămas în țară, fiind­că soci­e­ta­tea a avut o reti­cen­ță, iar expe­rien­ță mea de jur­na­list de ști­in­țe îmi spu­ne că româ­nii nu au încre­de­re în români. Când însă aceștia plea­că afa­ră și lucrea­ză ori inven­tea­ză, iată că au!

Cine ar putea da tonul că să se schim­be lucru­ri­le?

Ima­gi­nați-va că în Pia­ță Româ­nă vine cine­va plu­tind dea­su­pra pămân­tu­lui și stri­gă, zbu­rând de la nive­lul solu­lui: „Eu am inven­tat anti­gra­vi­ta­ția! Vreți și voi?”. Și mer­ge el așa până la Pia­ța Uni­ver­si­tă­ții. Se duce Guver­nul să îi pro­pu­nă ceva? Nu se duce, iar omul care a inven­tat anti­gra­vi­ta­ția plea­că aca­să. Este ade­vă­rat că exis­tă ingi­neri foar­te buni, drept pen­tru care cel mai bun con­struc­tor de motoa­re de rache­te, de pil­dă, se numeș­te Bogdan Mar­cu. El nu lucrea­ză în Româ­nia, ci pen­tru Elon Musk, iar cu motoa­re­le aces­tu­ia, Elon Musk doreș­te să ple­ce spre pla­ne­ta Mar­te și, așa cum îl știm, o să reu­șeas­că ceea ce și-a pro­pus.

Cre­deți că în ulti­mii 30 de ani soci­e­ta­tea româ­neas­că a deve­nit mai puțin con­ser­va­toa­re sau încă se păs­trea­ză men­ta­li­tă­ți­le con­ser­va­toa­re?

Nu uitați că s-a inven­tat glo­ba­li­za­rea. Româ­nii cir­cu­lă cum vor din­tr-o par­te în alta a lumii. Eu am vizi­tat câte­va zeci, dacă nu sute de insti­tu­te de cer­ce­ta­re ale Euro­pei și la fie­ca­re la poar­tă, la intra­re, exis­tă un fel de panou cu nume­le și foto­gra­fi­i­le celor care lucrea­ză la diver­se pro­iec­te. Întot­dea­u­na sunt mulți români, se văd repe­de, oameni tineri care știu mul­tă car­te și care sunt foar­te impli­cați. La exem­ple­le aces­tea de suc­ces în stră­i­nă­ta­te nu l-am dat pe cel mai impor­tant: Geor­ge Emil Pala­de – Pre­mi­ul Nobel pen­tru bio­chi­mie.

Între­ba­rea este: Dacă stă­tea aici reu­șea să ia Pre­mi­ul Nobel? Răs­puns: NU, pen­tru că nu avea apa­ra­tu­ra nece­sa­ră pen­tru a obser­va inte­ri­o­rul celu­lei, din cau­za lip­sei de inves­ti­ții în dome­ni­ul cer­ce­tă­rii. În tim­pul aces­tor vizi­te, am tră­it două momen­te foar­te plă­cu­te. Pri­mul, în 1980, când Geor­ge Pala­de a venit în Româ­nia și a înfi­in­țat un insti­tut de cer­ce­ta­re pen­tru micro­bi­o­lo­gie, iar cel de-al doi­lea a fost când lucram la Minis­te­rul Tine­re­tu­lui și am inven­tat călă­to­ri­i­le pre­mi­an­ți­lor. Cei mai buni câști­gă­tori ai olim­pi­a­de­lor erau tri­miși în călă­to­rie de-a lun­gul Euro­pei, iar într-unul din­tre ani am reu­șit să-i tri­mit în Cali­for­nia și l-am rugat pe secre­ta­rul dom­nul Geor­ge Emil Pala­de să orga­ni­ze­ze pen­tru ei o călă­to­rie prin mari­le labo­ra­toa­re. A fost extra­or­di­nar! Cinci auto­ca­re pli­ne cu olim­pici români au mers din­tr-un labo­ra­tor în altul și au văzut toa­tă coas­ta ame­ri­ca­nă, locul în care ști­in­ța este deja în seco­lul al XXI-lea.

Cât de impor­tan­tă este cul­tu­ra orga­ni­zațio­na­lă în valo­ri­fi­ca­rea teh­no­lo­gi­ei?

Este foar­te impor­tan­tă, dar tre­bu­ie să vă poves­tesc des­pre un per­so­naj foar­te res­pec­tat din Ame­ri­ca: John Dower. El este acțio­na­rul majo­ri­tar la un fond de risc. Fon­dul de risc este cel în care unul umblă cu mili­ar­de­le, iar alții stau cu cio­cu­ri­le căs­ca­te și zic: „Eu am inven­tat ceva nou! Dă-mi și mie niș­te bani!” și ast­fel toți marii inven­ta­tori capă­tă bani, deci toți marii inven­ta­tori sunt aron­dați în jurul unor ase­me­nea fon­duri de risc. Pro­ba­bil 80% din sume­le inves­ti­te se pierd, dar cei 20% care rămân aco­pe­ră toa­te chel­tu­ie­li­le. Gân­diți-vă doar la Face­bo­ok, de exem­plu, care a scos bani din nimic. Reve­nind la între­ba­re, aceas­ta este cul­tu­ra orga­ni­zațio­na­lă. Am întâl­nit și în Româ­nia per­soa­ne care sunt foar­te bune la asta, de exem­plu, pro­fe­so­rul Adri­an Curaj, care a fost pre­șe­din­te­le Auto­ri­tă­ții Națio­na­le pen­tru Cer­ce­ta­re Ști­in­ți­fi­că și Minis­tru al Edu­ca­ți­ei. E nevo­ie de oameni care să știe să păs­to­reas­că oame­nii lumi­nați. De exem­plu, Iuli­an Hor­net a inven­tat o cen­tra­lă ter­mi­că, iar aceas­ta func­țio­nea­ză pe bază de deșe­uri. Și-a făcut o fabri­că a lui la ieși­rea din Bucu­rești spre Pitești, unde vin­de cen­tra­le­le astea,dar nu a venit nici un „cava­ler” din indus­trie care să spu­nă: „Hai­de să facem cen­tra­le­le astea împre­u­nă și să vin­dem o sută de mii în lumea întrea­gă!” Ius­tin Capră, cu care am fost pri­e­ten o via­ță întrea­gă și care pe ori­ce punea mâna era o inven­ție, la el toa­te lucru­ri­le erau noi pen­tru că așa le gân­dea el și le făcea doar din plă­ce­re, dar nu a câști­gat nici un ban din aces­te inven­ții.

Care este rolul aces­tei cul­turi orga­ni­zațio­na­le în valo­ri­fi­ca­rea teh­no­lo­gi­ei?

Atunci când apa­re un indi­vid care e dăru­it nu numai cu ingi­ne­rie în buri­ce­le dege­te­lor, nu doar cu „tră­s­ne­te” care îi trec prin min­te, dar este și capa­bil să înțe­lea­gă legi­le, atunci să se orga­ni­ze­ze și să pună mâna pe un con­ta­bil deș­tept sau un antre­pre­nor. Ase­me­nea indi­vizi apar rar, nu tre­bu­ie ratați.

Înfră­ți­rea” cu natu­ra teh­ni­că încon­ju­ră­toa­re

Vă invi­tăm să citiți inter­vi­ul inte­gral în revistacariere.ro


GHIDUL MESERIILOR VIITORULUI, aici:

https://inaco.ro/wp-content/uploads/2018/09/Ghidul-meseriilor-viitorului_INACO_10-septembrie-2018.pdf


Man­ga­lia News, 11.09.2018


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele